Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funct. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1290
Ședința publică 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3568 din 31.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantele intimate și, lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantele intimate au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 13.06.2008 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta din urmă să fie obligată să achite reclamantelor, proporțional cu timpul lucrat, sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, indexate în raport de indicele de inflație, începând cu data de 01.05.2005 și până la zi și obligarea pârâtei să le achite drepturile salariale restante echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.05.2005 - 31.12.2007 și cu sporul de 75% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2008 până la zi, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantele au arătat în esență că, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori". Alineatul 2 al aceluiași act normativ prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Au mai arătat că atât funcționarii publici cât și personalul contractual se încadrează în aceste prevederi legale.
Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept, încă de la apariția Legii nr. 142/1998, alte categorii, prin care se află și reclamanții, ca funcționari publici și personal contractual, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și a legii invocate.
Atât timp cât au calitatea de salariați în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, consideră că au dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, deoarece prin încasarea unei asemenea alocații li se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a li se asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de ale oferi condiții în vederea asigurării zilnice la locul de muncă.
Au mai arată reclamantele că, în cadrul Serviciilor de tip Familial F sunt îngrijiți copii diagnosticați cu virusul /, precum și copii cu dizabilități diagnosticați cu TBC, hepatită, afecțiuni neuropsihice severe, copii găzduiți în diferite localități pe raza mun. F (case de tip familial și apartamente), deservite de reclamante ca personal administrativ.
Potrivit HG nr. 1471/2004, prin care a fost modificat art. 8 din HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, cum ar fi leprozerii, anatomie patologică, medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și alte asemenea beneficiază de un spor de 50 %- 100% din salariul de bază.
De asemenea, în conformitate cu anexa 5.2 lit. C din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază personalul, muncitorii și personalul de deservire din centrele de plasament, centrele de urgență, centrele rezidențiale pentru persoane vârstnice, centre de asistență, centre de recuperare și reabilitare, case de tip familial, complexe de servicii care găzduiesc în proporție de cel puțin 30% persoane cu boli psihice sau persoane cu handicap. Totodată, conform anexei 5.2 lit. A din contractul colectiv de muncă, beneficiază de un spor cuprins între 75% - 100% din salariul de bază personalul de specialitate din domeniul asistenței sociale, medico sanitar și personalul auxiliar din aceste domenii care își desfășoară activitatea în compartimentele în care sunt găzduiți și îngrijiți bolnavii de sau TBC și boli infecto - contagioase. Potrivit anexei 5, art. 10 din același contract colectiv de muncă, beneficiază de un spor conform anexelor, întregul personal care lucrează în secțiile și compartimentele exterioare care au sediul separat de unitatea de profil /, TBC, boli infecțioase, neuropsihiatrie infantilă, etc.
Locurile de muncă în care își desfășoară activitatea reclamantele se încadrează în categoria celor prevăzute de HG nr. 1471/2004 și de anexa 5.2 lit. A la contractul colectiv de muncă întrucât în structurile ce aparțin Serviciilor de tip familial F sunt găzduiți și îngrijiți în proporție de peste 30% copii cu boli psihice și copii cu handicap de gradul I, diagnosticați cu TBC, afecțiuni neuro psihice severe, infecții cu hepatita C, copii cu care intră în contact nu numai personalul ce îndeplinește în mod nemijlocit atribuții de îngrijire și supraveghere ci și restul personalului administrativ, de conducere, de specialitate și de deservire.
Precizează reclamantele că sporurile prevăzute de actele normative sus menționate au fost acordate în mod discriminatoriu în sensul că au beneficiat de spor de 75% doare persoanele care figurează pe statele de funcții ale caselor de tip familial "" și "" F, indiferent dacă au intrat sau nu efectiv în contact cu copii bolnavi.
Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție extinctivă, reclamantele consideră că pentru perioada cuprinsă între luna mai 2005 și 31 decembrie 2007, pârâta are obligația de a achita sporul minim de 50% prevăzut de HG nr. 1471/2004 și de contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială.
Pentru anul 2008, prin buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 173/2008 emis de S și prin hotărârea nr. 46/2008 a Consiliului Județean - anexa 2, s-a stabilit că reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de sporul de 75% din anexa 5.2.1.3 la contractul colectiv de muncă, locurile de muncă fiind încadrate în categoria celor două condiții deosebit de periculoase.
Cu toate că, potrivit art. 17 din anexa 5 la contractul colectiv de muncă sporul astfel recunoscut trebuia acordat cel mai târziu începând cu data de 01.01.2008, acest spor de 75% nu a fost acordat.
În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 124/1998, art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 1 și următoarele din OG nr. 137/2000 - pentru primul capăt de cerere și art. 29 - 41 și 93 din Legea nr. 188/1999, art. 236 și următoarele din Codul muncii, HG nr. 1471/2004, anexa 5 la contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială, OG nr. 137/2000 - pentru al doilea capăt de cerere, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 237-238), pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sas olicitat respingerea cererii reclamantelor ca nefondată.
La termenul din data de 16.10.2008, reclamantele au formulat precizări la acțiune în sensul că își mențin primul capăt de cerere iar pentru perioada 01.05.2005 - 25.11.2007 solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale corespunzătoare sporului prevăzut de art. 8 lit. a (pentru condiții de muncă) și art. 8 lit. b (pentru activități ce solicită încordare psihică ridicată din HG nr. 281/1993, modificată prin HG nr. 1471/2004, actualizate în raport cu rata inflației.
Au mai precizat reclamantele că art. 8 lit. a și b din HG nr. 281/1993 republicată reglementează două categorii distincte de sporuri și anume:
a) spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase (50% - 100%);
b) spor pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată de până la 15% din salariul de bază.
Întrucât este vorba de două categorii diferite de sporuri stabilite pe criterii diferite, reclamantele consideră că în perioada sus menționată erau îndreptățite la plata ambelor sporuri.
Pentru perioada ulterioară datei de 26.11.2007 (data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale actualizate cu rata inflației aferente sporului de 75% din salariul de bază de la 26.11.2007, la zi și a sporului de 20% din salariul de bază de la 26.11.2007 la zi.
Prin sentința nr. 3568 din 31 decembrie 2008, tribunalul admis acțiunea astfel cum a fost precizată și completată de reclamante și obligat pârâta să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu data 1 mai 2005 și până la pronunțarea prezentei hotărâri proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Totodată a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantelor diferențele salariale corespunzătoare sporurilor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 50% și sporul pentru activități ce solicită încordare psihică foarte ridicată de 15%, pentru perioada 01 mai 2005 - 25 noiembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației și plata diferențelor salariale actualizate cu rata inflației aferente sporurilor de 75% pentru condiții de muncă deosebit de periculoase și de 20% pentru activități ce solicită încordare psihică foarte ridicată, ambele din salariul de bază pentru perioada începând de la 26 noiembrie 2007, la zi.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele au statut de funcționari publici în cadrul DGASPDC S, iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamanților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, reclamanților, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care însă angajatoarea nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata diferențelor salariale indicate prin cererea de completare acțiunii, tribunalul apreciat că aceasta este întemeiată reținând că:
Reclamanta este numită în funcția de consilier, iar reclamanta - în funcția de referent în cadrul instituției pârâte începând cu data de 1 aprilie 2005, în urma reorganizării S, după cum rezultă din mențiunile din carnetele lor de muncă.
Potrivit fișei postului, reclamanta își desfășoară activitatea la Serviciile alternative de tip familial F, iar reclamanta are ca principală atribuție evaluarea și monitorizarea copiilor cu sau fără dizabilități din cadrul CP " minunată"
S-a mai reținut că reclamantele deservesc toate cele 7 locații ale serviciului; că în casa de tip familial " OG" sunt ocrotiți 8 tineri încadrați în gradul I de handicap ( diagnosticați cu /); că un număr de 11 copii au boli psihice conform fișelor
Potrivit art. 8 lit. din HG nr. 281/1993, pentru condiții de muncă deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină generală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, se acordă un spor de 50-100% din salariul de bază. Această dispoziție a fost intrată în vigoare în urma modificării operate de HG nr. 147/2004.
Potrivit art. 11 din Regulamentul de acordare sporurilor la salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993, au dreptul de a beneficia de spor toate categoriile de personal care lucrează în secțiile și compartimentele exterioare ( care au sediul separat de unitatea cu personalitate juridică) în profil TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii, preventorii, etc.
De asemenea în cuprinsul art. 12 din același regulament se stipulează că personalul altor unități bugetare, precum și personalul din alte compartimente din aceeași unitate care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament, beneficiază de sporul prevăzut la locurile de muncă respective. Această dispoziție se coroborează cu prevederile art. 2 alin. 1 din regulament, potrivit cărora la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, s-au avut în vedere locuirile de muncă la care există pericolul îmbolnăvirilor prin contagiune și cel unde, cu toate măsurile de protecția muncii luate, se menține un pronunțat risc de agresare din partea unor bolnavi psihici. Ori din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 173 din 9 aprilie 2008 întocmit de S, rezultă că locul de muncă al reclamantelor se încadrează în categoria acelora care prezintă condiții deosebit de periculoase.
Separat de aceasta, reclamantele sunt îndreptățite la acordarea sporului pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, prevăzut de art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993, spor ce se cuvine personalului din instituțiile în care se ocupă de îngrijirea și / sau educarea specială a copiilor.
În ceea ce privește perioada ulterioară datei de 27 noiembrie 2007 când a intrat în vigoare contractul colectiv de muncă, instanța constatat ca fiind întemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre sporurile prevăzute de acest contract, în anexele 5.2 și respectiv 5.3 și drepturile salariale plătite efectiv în intervalul de la 27 noiembrie 2007 la zi. Pârâta nu a făcut dovada că cererea înregistrată sub nr- ar avea același obiect și ca urmare nu a putut reține excepția litispendenței invocată de aceasta.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că instanța de fond, interpretând în mod greșit actul dedus judecății, respectiv prevederile Legii nr. 142/1998, a reținut că tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, iar angajatorul avea obligația de a aloca sumele de bani în buget în acest scop și de a acorda acest drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care acesta nu a respectat-
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S este întemeiat, însă pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit disp. art. 1 al. 1 din Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă, " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
Potrivit art. 8 lit. din HG nr. 281/1993, pentru condiții de muncă deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină generală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, se acordă un spor de 50-100% din salariul de bază. Această dispoziție a fost intrată în vigoare în urma modificării operate de HG nr. 147/2004.
Potrivit art. 11 din Regulamentul de acordare sporurilor la salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993, au dreptul de a beneficia de spor toate categoriile de personal care lucrează în secțiile și compartimentele exterioare ( care au sediul separat de unitatea cu personalitate juridică) în profil TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii, preventorii, etc.
De asemenea în cuprinsul art. 12 din același regulament se stipulează că personalul altor unități bugetare, precum și personalul din alte compartimente din aceeași unitate care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament, beneficiază de sporul prevăzut la locurile de muncă respective.
Este real că din actele dosarului rezultă că reclamantele intimate au statut de funcționari publici în cadrul DGASPDC S; reclamanta își desfășoară activitatea la Serviciile alternative de tip familial F, iar reclamanta are ca principală atribuție evaluarea și monitorizarea copiilor cu sau fără dizabilități din cadrul CP " minunată"
Cu toate acestea, Curtea apreciază că, pentru a beneficia de drepturile solicitate prin acțiune, se impunea ca reclamantele intimate să facă dovada perioadei de timp efectiv lucrată de fiecare dintre acestea în cadrul DGASPDC S, în condiții de muncă deosebit de periculoase, dintre cele menționate în art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993, care prevede că "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50 - 100% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre".
Cum prima instanță a soluționat cauza fără ca la dosar să existe dovada perioadei de timp efectiv lucrată de fiecare dintre reclamantele intimate în cadrul DGASPDC S, în condiții de muncă deosebit de periculoase, Curtea constată că aceasta echivalează cu necercetarea fondului cauzei, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, împotriva sentinței nr. 3568/31.12.2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3568 din 31.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru președ. complet.plecat
în, semnează președ.instanței.
Red.
Jud. fond.
Tehnopred.
Ex. 2/13.07.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
