Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1299/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1299/CA/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2289/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează din partea reclamantului recurent s-au depus la dosar concluzii scrise.
Din partea pârâtului intimat INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE s-a depus la dosar întâmpinare. Totodată, din partea aceluiași pârât intimat, s-a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării motivelor de recurs și pentru formularea întâmpinării.
În deliberare, față de împrejurarea că la fila 5 dosar recurs se face dovada comunicării motivelor de recurs cu acest pârât, iar la fila 39 se află depusă întâmpinarea formulată de pârâtul intimat IGPR, respinge cererea de amânare și având în vedere actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.2289/CA/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G, G, și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, pentru acordarea sporului de 30% și anularea situației creată prin discriminare.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de agenți de poliție în cadrul H, desemnați ca organ de cercetare al Poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al parchetului de pe lângă, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod pr.penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției judiciare.
Potrivit dispozițiilor art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA, condiția acordării acestui spor fiind acela ca ofițerii și agenții de poliție să fie detașați efectiv la DNA.
În speță, a reținut instanța de fond, reclamanții nu au fost detașați la DNA, astfel încât salarizarea nu se poate face decât cu respectarea OG nr.38/2003 și nicidecum prin raportare la OUG nr.43/2002, iar în ce privește susținerea reclamanților, în sensul că sunt dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii în ce privește salarizarea, nu poate fi reținută în condițiile în care diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu, așa cum s-a pronunțau și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în spețe similare, apreciind că nu există situații discriminatorii între polițiștii din cadrul și cei din cadrul Poliției judiciare, astfel că în cauză nu se poate reține existența unei discriminări așa cum este definită prin OG nr.137/2002 și nici faptul că s-ar fi încălcat prevederile din Codul muncii, munca desfășurată de reclamanți nefiind egală cu munca celor din Poliția judiciară detașați în cadrul
Cu privire la excepțiile invocate de pârâți prima instanță a reținut că este întemeiată numai excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții și, întrucât primul nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar al doilea pârât are calitatea de ordonator principal doar pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, astfel că nu poate fi implicat în calcularea și plata drepturilor către funcționarii subordonați pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii ca întemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât reclamantul în calitate de ofițer în cadrul H - Serviciul de investigare a fraudelor, are ca atribuții investigarea faptelor de corupție, administrând probe și întocmind acte premergătoare în dosarele de corupție pe care le declină la DNA și la Parchetul județean - Serviciul anticorupție, astfel că, deși nu este detașat la DNA, față de atribuțiile care-i revin, desfășoară o activitate specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, prestând o muncă egală cu ofițerii detașați la DNA și, ca urmare, în asemenea situație are dreptul la toate sporurile, iar prin neacordarea sporului de 30%, a fost supus unui tratament discriminatoriu.
Recursul nu este motivat în drept.
Conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 recursul reclamantului este scutit de plata taxei de timbru.
Pârâții prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul - ofițer de poliție - este încadrat la Inspectoratul de Poliție al județului H desfășurând activitatea în cadrul Serviciului de investigare a fraudelor și, în raport de calitatea pe acre o are, salarizarea lui se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul susține că față de activitatea și atribuțiile de serviciu este discriminat în raport cu ofițerii judiciar detașați la DNA, care primesc un spor de 30% la salariul lunar, conform prevederilor OUG nr.43/2002.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de reclamant, OUG nr.43/2002, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Anterior, prin Legea nr78/2002, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, s-a instituit prin art.29 alin.2 un spor de 30% din salariul de bază pentru procurorii care funcționau în cadrul Secției de Combaterea Corupției și Organizate, pentru judecătorii care compuneau completele specializate de judecare a unor asemenea cauze și pentru polițiștii și specialiștii detașați în cadrul acestor structuri. Acest spor a fost menținut și prin art.X din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin art.34 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție au fost abrogate dispozițiile art.29 alin.2 din Legea nr.78/2000 și s-a stabilit în art.28 alin.4, personalul prevăzut la alin.1-3, adică procurorii din cadrul, specialiștii, ofițerii de poliție judiciară și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, primesc pentru activitatea de combatere a corupției, un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară respectiv din solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Ulterior, dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul DNA au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Prin urmare, sporurile salariale prevăzute de textele legale menționate se acordă pentru perioada cât au fost aplicabile aceste acte normative, doar anumitor categorii de specialiști ofițeri de poliție judiciară, procurori și judecători, în raport cu natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție și rangul instanței sau al parchetului, unde funcționează beneficiarii acestor sporuri.
Prin această delimitare nu se încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, nu se instituie nici discriminări, întrucât diferențierea de salarizare ce există între ofițerii și agenții detașați la DNA și celelalte categorii de polițiști nu are caracter arbitrar, ea fiind determinată de existența unor criterii obiective, așa cum s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, de asemenea, se prevede în Convenția împotriva corupției adoptată de la 9.12.2003, ratificată de România prin Legea nr.365/2004, care prin art.7 pct.1 lit.c obligă fiecare stat semnatar să ia măsuri conform principiilor fundamentale ale sistemului său judiciar, să adopte, să mențină și să consolideze sistemul de recrutare, de angajare, de încurajare a fidelității, de promovare și favorizarea unei remunerații corespunzătoare și a unor bareme de tratament echitabil.
Prin urmare, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile și adaosurile se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea ca, de aceste drepturi să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele. Dacă legiuitorul ar fi urmărit acordarea sporului în discuție - de 30% - tuturor polițiștilor, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Așa fiind, în lipsa unor prevederi legale nu se poate reține că a fost încălcat principiul egalității și cel al nediscriminării, atât timp cât sunt reglementate raporturi juridice diferite, în speță, reclamantul nefiind detașat pentru a lucra efectiv în cadrul
În concluzie, motivele invocate de reclamant nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, astfel că în baza art.312 alin.1 din același cod, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2289/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./19.01.2009
Jud.fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
