Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 13/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 13/F-
Ședința publică din 16 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamanții- -, -, G, G-, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâțiiINSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, Șoseaua cel M, nr.13- 15,MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,- șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier - juridic pentru pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A în baza delegației de la dosar, consilier - juridic pentru pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind pârâtul Ministerul Administrației și Internelor B.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B, precizează că nu are alte cereri de formulat.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâte, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și pe care o susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Consilier - juridic, având cuvântul, arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, solicitând admiterea acestei excepții. Pe fond, în cazul în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea acțiunii.
Avocat, apreciază că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
CURTEA
Constată că la 23.11.2007, - -, -, G, G- au solicitat obligarea Inspectoratului General al Poliției Române să le plătească prima de vacanță pe anul 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și de perioada în care a avut calitatea de polițist; să le plătească sporul de fidelitate prevăzut de OG nr.38/2003, pentru anul 2005, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, calculat în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și de perioada în care a avut calitatea de polițist; și să fie obligați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare acestor drepturi.
În motivare se susține că reclamanții au fost salariații Inspectoratului General al Poliției Române din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având calitatea de funcționari publici cu statut special și că în această calitate au dreptul la plata primei de vacanță prevăzută în alin.2 din OG nr.38/2003 și de art.33 din Legea nr.188/1999, însă această primă nu le-a fost plătită pe anii 2004-2006 pentru că prin legi succesive a fost suspendată aplicarea textelor arătate iar după 31.12.2006 din Legea nr.379/2005 a de stat al anului 2006 încetat suspendarea. În consecință, pârâta trebuie să plătească primele de vacanță arătate.
Cu privire la sporul de fidelitate, reclamanții invocă art.6 din OG nr.38/2003 și faptul că plata acestuia a fost suspendată prin OUG nr.118/2004 aprobată prin Legea nr.28/2005, însă din anul 2006 a fost reluată plata acestui spor.
Cu privire la ceilalți pârâți, reclamanții solicită ca aceștia să fie obligați la a întocmi actele necesare pentru elaborarea sau modificarea proiectului de buget pentru ca aceștia în calitate de responsabil cu elaborarea proiectului de buget respectiv ordonator principal de credite să poată pune la dispoziția Inspectoratului General al Poliției sumele necesare plății acestor sume.
La 10.12.2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând obligarea celui din urmă să-i vireze sumele necesare plății.
În motivare se susține că plata primei de vacanță prevăzută în alin.2 din OG nr.38/2003 a fost suspendată prin Legea de stat pe anul 2004, pe anul 2005 și pe anul 2006, și că din această cauză acest Minister nu are sumele necesare efectuării plății iar art.4 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele publice interzice acesteia să angajeze cheltuieli în afara creditelor bugetare aprobate sub sancțiunea angajării răspunderii persoanelor ce încalcă această regulă.
Se mai arată că potrivit HG 386/2007, Bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor și că în această calitate acesta din urmă are autoritatea de a vira Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății.
Cu privire la sporul de fidelitate, pârâta arată că prin art.2 din OUG nr.118/2004 a fost suspendată plata acestui spor și că pe perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005 acest spor nu poate fi plătit, căci art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 prevede posibilitatea suspendării unui act normativ printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Pe de altă parte, potrivit art.57 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, plata drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Din acest motiv în cazul în care s-ar admite acțiunea și pentru acest capăt de cerere, banii necesare efectuării plății nu pot fi obținuți decât prin virarea lor de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
La 11.12.2007, a depus întâmpinare și Inspectoratul General al Poliției Române solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Se susține că prin Legea nr.507/2003 privind Legea de stat pe anul 2004, prin Legea nr.511/2004 privind Bugetul de stat pe anul 2005 ca și prin Legea nr.379/2005 privind Bugetul de stat pe anul 2006 fost dispusă suspendarea plății primelor de concediu și legiuitorul are dreptul să dispună suspendarea, modificarea sau încetarea acestor prime, întrucât ele nu sunt drepturi fundamentale așa cum a fost stabilit prin Decizia nr.547/2004 a Curții Constituționale.
La 19.12.2007 a depus întâmpinare și DGFP A, invocând lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor sub motiv că potrivit art.25 din Decret nr.31/1954 și art.3 (56) din HG nr.208/17.03.2005, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi citat în instanță să reprezinte interesele statului numai atunci când reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații, precum și orice alte situații în care participă nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice și unde legea nu a stabilit alte organe în acest sens. Pe de altă parte, susține recurenta, Ministerul Finanțelor nu poate fi confundat cu bugetul de stat, acesta fiind ținut să elaboreze proiectul de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative fiind ordonatorul principal de credite.
În consecință, solicită admiterea excepției și înlăturarea acestui pârât din proces.
Cercetând acțiunea și întâmpinările depuse, curtea constată următoarele:
În fapt, reclamanții sunt funcționari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române iar pe perioada 2004-2006 aceștia nu au primit prima de concediu întrucât această plată a fost suspendată prin Legea nr.507/2003 privind Legea de stat pe anul 2004, prin Legea nr.511/2004 privind Bugetul de stat pe anul 2005 ca și prin Legea nr.379/2005 privind Bugetul de stat pe anul 2006. De asemenea aceștia nu au primit nici sporul de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003, pârâta invocând art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 ca temei al refuzului de plată a acestui spor.
II. În drept.
1. Cu privire la primele de concediu. Textul art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 prevede că la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară. De asemenea, pe perioada celor doi ani legile bugetare arătate în paragraful anterior au dispus suspendarea plății acestor prime.
Curtea constată că începând cu 01.01.2007 plata primelor de concediu nu a mai fost suspendată și că odată cu încetarea suspendării instituțiile publice în speță Inspectoratul General al Poliției Române este dator să efectueze plata primelor de concediu nu numai pentru viitor ci și pentru anii în care a fost suspendată plata acestor prime. Temeiul acestei obligații este art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 care prevede obligativitatea plății primelor de concediu și faptul că dreptul subiectiv la plata acestor prime nu a încetat prin legile bugetare sus arătate care doar au suspendat plata pe o perioadă limitată. Suspendarea plății nu echivalează cu stingerea unui drept așa cum susține pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca și Inspectoratul General al Poliției Române pentru că niciodată suspendarea nu este sinonimă lingvistic cu încetarea și nici juridic cei doi termeni nu au efect identic.
În concluzie nu poate fi reținută teza celor două pârâte prin care acestea susțin că pe perioada 2004-2006 nu poate fi efectuată plata deoarece a fost suspendată efectuarea ei căci dacă am admite această teză ar însemna să admitem și faptul că suspendarea este similară cu încetarea dreptului de plată; așa fiind, reclamanții au dreptul la plata primei de concediu pe anii arătați singurul efect al suspendării fiind cel conform acestui termen, respectiv de suspendare a plății pe perioada prevăzută de lege.
Pe cale de consecință se va admite primul capăt de cerere și va fi obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române la plata acestei prime pe anul 2004-2006, indexată cu indicele de inflație de la data nașterii la plată și până la efectuarea plății.
2. În legătură cu cererea reclamanților de obligare a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea constată că acestea nu sunt datoare față de pârâți să efectueze plata însă de ele depinde capacitatea economică a pârâtei Inspectoratul General al Poliției Române de a efectua plata. În consecință, este întemeiată pretenția reclamanților de a obliga ministerele arătate să efectueze demersurile necesare în vederea asigurării sumelor necesare efectuării plății. Altfel, reclamanții ar obține un drept de plată ineficient.
Cele două pârâte arătate sunt ordonatoare principale de credit și deci în această calitate în temeiul Legii nr.500/2002 ele sunt abilitate să întocmească proiectul de buget pentru ca Guvernul să aloce sumele necesare plății.
În concluzie se va admite cererea și față de cele două pârâte și acestea vor fi obligate la întocmirea proiectului de buget în vederea asigurării sumelor necesare plății acestui drept.
3. Cu privire la drepturile reclamanților la plata sporului de fidelitate.
Curtea constată că potrivit art.6 din OG nr. 38/2003, polițiștii au dreptul la plata sporului de fidelitate de până la 20%. Reclamanții nu au dovedit însă că până la data suspendării plății sporului arătat, acestora le-a fost acordat sporul în discuție și că începând cu anul 2004 a fost suspendată plata lui. Curtea mai constată, de asemenea, că sporul arătat este decis de instituția publică care-l acordă, aceasta fiind cea care are dreptul de a aprecia proporția alocării sporului de fidelitate, și instanța nu se poate subroga în dreptul de apreciere al Inspectoratului General al Poliției Române, în speță.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge cererea reclamanților de plată a sporului de fidelitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții- -, -, G, G-, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, Șoseaua cel M, nr.13- 15,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pe pârâtul Române să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 2004-2006, reactualizată în raport de indicele de inflație până la plata efectivă.
Obligă pe pârâții B și să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor necesare plății acestui drept.
Respinge capătul de cerere referitor la sporul de fidelitate și pe cel de plată a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
/11 ex/12.02.2008
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru
