Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 131/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 131/CA/2008
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și prin reprezentant legal Sindicatul CJP- împotriva sentinței civile nr.186/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: reprezentantul pârâtei-intimată Casa Județeană de Pensii Sibiu, consilier juridic, avocat, lipsă fiind reclamantele-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru, reclamantele-recurente solicită judecarea în lipsă.
Din partea pârâtei-intimate Casa Județeană de Pensii Sibiu a depus la dosar întâmpinare, solicitând judecarea în lipsă.
Reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosar act prin care se atestă că i s-a retras delegația de reprezentare pentru susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită în principal admiterea excepției invocate,iar în subsidiar solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat
Reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masa pentru anii 2001-2006, suma actualizată cu indicele de inflație. În motivarea cererii se arată că reclamanții au calitatea de funcționari publici, angajați ai pârâtei și că în temeiul 142/1998 au dreptul la acordarea tichetelor de masă, deoarece se creează o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii de activitate ale sectorului bugetar.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 186/ca/13 11 2007 respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că potrivit legilor ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999, anterior sesizării instanței de judecată, era necesară îndeplinirea procedurii prealabile față de ordonatorul de credite, procedura neîndeplinita de reclamante. Pe fondul cauzei se arată că reclamanții sunt funcționari publici și nu se încadrează în categoria personalului contractual în sensul art. 1 din L 142/1998, astfel că nu pot beneficia de tichete de masă sau de contravaloarea acestora, iar pentru anii 2001-2003 dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că în cauză sunt aplicabile prevederile 188/1999 și nu cele ale art. 7 din 554/2004, iar în al doilea rând instanța în mod greșit a unit excepția cu fondul, deși în cauză era o excepție dirimanta asupra căreia trebuia să se pronunțe cu prioritate, iar în al doilea rând nu s-a pronunțat expres, ci doar a soluționat cauza pe fond. Pe fondul cauzei se arată că potrivit art.31 al. 2 din L 188/1999 funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, iar în aceste condiții au dreptul de a beneficia și de tichete de masă deoarece anumite categorii de salariați beneficiază de aceste drepturi, iar în caz contrar s-ar ajunge la un tratament neechitabil și discriminatoriu.
În drept s-a invocat art. 304 pct.9 Cod procedura civila. Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 15 lit a din L 146/1997.
Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, pârâta consideră că față de legislația specifică aplicabilă funcționarilor publici trebuia îndeplinită procedura prealabila, iar față de prevederile 142/1998 această categorie de drepturi se acordă doar personalului contractual angajat cu contract individual de muncă. Acordarea unor astfel de drepturi impune necesitatea cuprinderii sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, potrivit art.14 al. 3 din 500/2002.
Examinând sentința atacată sub aspectul recursului, Curtea constată următoarele:
Reclamantele sunt angajate la Casa Județeană de Pensii, fiind funcționari publici.
c<LLNK 51998 142 10 20 0> Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă prevede în art. 1 că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legiuitorul prevede expres prin norma citata ca acesta categorie de drepturi se acorda doar personalului contractual din cadrul sectorului bugetar, angajat cu contract de munca.
Legislația și jurisprudența recunosc regimurile juridice diferite aplicabile funcționarilor publici și salariaților. Funcționarii publici sunt supuși unui regim de drept public și jurisdicției administrative, le sunt aplicabile prevederile 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar drepturile salariale și alte categorii de drepturi sunt prevăzute expres de legiuitor. Salariații cu contractul individual de munca sunt supuși dreptului comun al muncii și sunt supuși jurisdicției ordinare, pe când funcționarul public beneficiază de investitura într-o funcție publică, ceea ce determina un statut diferit de cel al personalului contractul, reglementat prin norme proprii. În acest sens este ș jurisprudența instanței supreme, potrivit deciziei nr.2014/17 aprilie 2004 secției de contencios administrativ.
Fiind categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementari diferite nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege și acordarea unor drepturi expres stabilite pentru personalul contractual, funcționarilor publici care au propriile legi de salarizare. Curtea Constituțională prin decizia nr.721/24 10 2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 al. 1 si 2 din Codul d e muncii și art.21 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, respinsa in cele din urma, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele Engel și alții împotriva Olandei-1976, împotriva Belgiei -1979 și împotriva Belgiei 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifica în mod rațional și obiectiv. În consecință, acordarea unor drepturi diferite personalului contractual din anumite considerente și rațiuni ale legiuitorului, nu înseamnă o discriminare față de funcționarii publici care au un sistem propriu de salarizare, iar discriminarea s-ar putea interpreta și în sens invers, a salariaților față de funcționarii publici. Judecătorul nu se poate substitui legiuitorului, pentru că în caz contrar s-ar depăși sfera puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, în mod temeinic și legal a considerat prima instanța ca funcționarii publici, față de dispoziția expresă a legii nu pot beneficia de aceste drepturi, neexistând cadru legal pentru acordarea lor.
Într-adevăr, potrivit legislației specifice ce reglementează salarizarea si alte drepturi ale funcționarului public OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999 si deciziei Curții Constituționale nr. 441/10 mai 2007, ordonatorul de credite soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale. In cauza se solicita drepturi bănești care în opinia reclamantelor trebuia să fie acordate de angajator și în consecință era necesara îndeplinirea procedurii prealabile cu ordonatorul de credite. Dar în cauză instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra acestei excepții, ci doar în considerente menționează că era necesară îndeplinirea acestei proceduri în condițiile în care soluționează cauza pe fond, iar pârâta nu formulează recurs prin care să critice acest aspect. Instanța investita cu soluționarea unor cereri se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond ce fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, potrivit art. 137 din Codul d e procedura civila si nu poate sa se pronunțe și asupra unor excepții pe care le găsește întemeiate si apoi sa soluționeze cauza pe fond.
Față de aceste considerente se apreciază că în cauză nu exista motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute la art. 304, 312 Cod procedura civila și în consecință recursul reclamantelor va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și prin reprezentant legal Sindicatul CJP- împotriva sentinței civile nr.186/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. GC
Dact./ex.2/
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
