Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 132/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 132
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea cererilor de anulare și suspendare a Ordinului nr. 387/2009 formulare de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. -. -, -. 2, județul D, în contradictoriu cu pârâtaCASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit reclamanta și pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul este la al treilea termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei de timbru, reclamanta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată, a fost citată pentru a se prezenta în instanță sau pentru a depune declarație autentificată, după care:
Cu privire la excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtă, Curtea o va respinge, întrucât litigiul ce face obiectul prezentei cauze se referă la funcționari publici, cauze care sunt scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, față de împrejurarea că, deși a fost citată pentru acest termen de judecată, reclamanta nu s-a prezentat în instanță pentru a formula cererea de renunțare la judecata prezentei cauze și nici nu a depus la dosarul cauzei declarație autentificată în acest sens, Curtea apreciază că se impune continuarea judecății cauzei.
Având în vedere lipsa părților la acest termen de judecată și ținând seama de împrejurarea că pârâta a solicitat judecata în lipsă în cuprinsul întâmpinării, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 04 iunie 2009 la nr- pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de asigurare Sociale B, prin care solicită anularea Ordinului Președintelui CNPAS nr. 387/23.04.2009 prin care a fost eliberată din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii D, începând cu data de 23 mai 2009 și reîncadrarea sa pe funcția avută prevăzută de art. 12 lit.l din HG nr. 13/2004 privind Statutul CNPAS modificată și completată prin HG nr. 73/23.01.2008, cu acordarea drepturile bănești cuvenite funcției.
Totodată a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 387/23.04.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cauze, în temeiul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1, art.8, art.10, art.11 și art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. 1 lit. s și t din Legea nr. 554/2004.
In motivarea acțiunii reclamanta a susținut faptul că în urma concursului organizat la data de 06.03.2008, a fost numită în funcția de director executiv adjunct al Direcției stabiliri și plăți prestații din cadrul Casei de Pensii a Județului D prin Ordinul Președintelui CNPAS nr. 183 din 20.30.2008.
La data de 23.04.2009, Președintele CNPAS a emis Ordinul nr. 387, înregistrat la Casa Județeană de Pensii D cu nr. 6606/24.04.2009, ce i-a fost comunicat la data de 04 mai 2009, când s-a prezentat la locul de muncă după un concediu medical în care s-a aflat în perioada 22.04.2009 - 03.05.2009.
A menționat că din cuprinsul Ordinului nr.387/23.04.2009, care face
obiectul prezentei plângeri, s-a înțeles ca odată cu eliberarea din funcția de director executiv adjunct, au încetat raporturile de munca/serviciu dintre ea si CNPAS începând cu data de 24 mai c, adică după preavizul de 30 de zile calendaristice acordat de la data emiterii ordinului.
Deși, în cuprinsul actului administrativ i se acorda termenul legal de contestare la instanța competenta, de 30 de zile de la comunicare, adică pana la data de 04.06.2009, aceasta a înțeles să se folosească mai întâi de prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 si a apelat la autoritatea judecătorească, in vederea revocării Ordinului nr.387/23.04.2009, dar nu s-a scurs termenul legal pentru a-mi comunica un răspuns.
Mai arată reclamanta că formulează totuși prezenta cerere de chemare in judecata, având în vedere termenul de 30 de zile calendaristice de la comunicarea Ordinului nr.387/23.04.2009, acordat in cuprinsul acestuia, invocând următoarele motive:
1. prin masurile dispuse in cuprinsul ordinului atacat, se consideră vătămata in dreptul de a ocupa postul de director executiv adjunct (pe care am fost numit pe baza câștigării unui concurs), prin pierderea locului de munca precum si a drepturilor salariale cuvenite. In aceste condiții, apreciază că se află în situația prevăzuta de art.2 alin.(l) lit t si s din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, conform cărora împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natura să creeze o îndoială serioasă in privința actului administrativ precum și o pagubă iminentă constând în lipsirea de salariu,fără să fi avut vreo culpă.
2. pin Ordinul nr.387/23.04.2009, s-au încălcat prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, deoarece nu a existat nici unul din motivele de eliberare din funcție prevăzute de alin.(1) al art.99și nici motive ținând de interesul public, de pregătirea profesionala a sa, de aptitudinea de a coordona activitatea instituției, de deontologie sau de moralitate, care sa justifice liberarea din funcție.
Mai susține că o dovadă în acest sens este și faptul că pentru activitatea depusă în anul 2008 i s-a acordat calificativul, foarte bine ".
Arată că potrivit Legii nr. 188/1999 singurele posibilități legale de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute la art. 87-92 (modificare), art. 94-96 (suspendare) și art. 97-102 (încetare), motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de aceste reglementări și conștientă fiind obligația conducerii CNPAS de a elibera din funcție toți directorii și directorii executivi adjuncți ai caselor județene de pensii din țară, obligație izvorâtă din prevederile OUG nr. 37/2009 pe care o apreciază abuzivă și nelegală.
Consideră că o astfel de propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 188/1999 încalcă prevederile art. 11, art. 54 alin.)2), art. 120 alin (1) din Constituția României.
In continuare susține reclamanta că OUG nr. 37/2009 nu este practic, motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin(6) din Constituția României, republicată potrivit cărora, ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție ". Mai mult arată că prin OUG nr. 37/2009 sunt afectate drepturi fundamentale precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și 47 alin(1).
Menționează reclamanta că prin aplicarea OUG nr. 37/2009 i se suprimă veniturile, ceea ce potrivit practicii constante a Curții Constituționale, reprezintă o afectare a dreptului la munca în însăși substanța lui, fiind un drept care include și dreptul la salariu și la condiții rezonabile de viata: cu atât mai grav în cazul său care este singurul întreținător al familiei, nefiind căsătorita. Acesta este și motivul pentru care m-am încadrat în munca într-un post inferior pentru a i se asigura mijloacele bănești necesare traiului, dar nu am renunțat la dreptul de contestare a ordinului de eliberare din funcția publica de conducere.
Prin ordinul în cauză, se instituie și o prezumție de culpă profesională și
administrativă, contrar principiului prezumției de nevinovăție consacrat prin art.23 alin.(l 1) din Constituție.
De asemenea arată că prin OUG nr.37/2009, Guvernul nu a procedat si la modificarea, în mod corespunzător, a prevederilor art.6 si art.111 din Legea nr. 188 /1999, ceea ce ar fi determinat o transformare a funcțiilor publice de director/director executiv adjunct al serviciilor publice deconcentrate, în funcții contractuale. Pentru rigoare normativa, acest articol ar fi trebuit completat cu prevederea referitoare la directorii coordonatori ai serviciilor publice deconcentrate si la adjuncții acestora.
Totodată, solicită reclamanta a se constata că Ordinul a prejudiciat-o cu 10 zile calendaristice de preaviz din dreptul legal de 30 de zile calendaristice, în condițiile în care actul i-a fost transmis în data de 04.05.2009, iar eliberarea din funcție operează cu data de 24.05.2009.
Apreciază că în ceea ce privește comunicarea nr.921/DDP/05.05.2009, despre care a luat cunoștință în data de 07.05.2009, nu poate fi reținută, deoarece nu reprezintă rezultatul unei analize a nemulțumirii sale ci reiterează parțial, textul OUG nr.37/2009, pe care o consideră neconstituțională.
În plus, s-au încălcat prevederile din Legea nr.53/2003 Codul Muncii, astfel cum a fost ulterior modificată si completată, actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu fiind emis și producând efecte în perioada în care se afla în concediu medical.
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului nr.3 87/23.04.2009, învederează instanței că decizia se fundamentează practic, exclusiv, pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, ce creează o stare de fapt si de drept care induce o îndoiala serioasa asupra actului administrativ.
Apreciază pe deplin incidente, normele cu caracter de excepție prevăzute de art. 14 alin.(l) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care "în cazuri bine justificate pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond."
Precizează reclamanta că a respectat condiția prealabila impusa de prevederile legii, înaintând Casei Naționale de Pensii la data de 2 iunie 2009 plângerea prealabila, prin care am solicitat revocarea in tot a Ordinului.
Mai mult arată că cererea de suspendare a executării Ordinului Președintelui CNPAS nr.387/23.04.2009 pana la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului este întemeiata și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum a fost definit art.2 alin.(l) lit. s din Legea nr.554/2004.
Apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord,cu recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie in materie administrativă. S-a apreciat ca pentru autoritatea publica, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative, deoarece scopul nu este înlăturat ci doar amânat
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să se constate că acțiunea dedusă judecății nu este motivată în fapt sau în drept, că suspendarea executării actului administrativ se impune a fi legitimată de
situații speciale și în limitele acelor situații, poate fi solicitată în cazuri bine justificate și pentru justificarea unei pagube iminente, fapt care nu fost dovedit de reclamantă.
De altfel reclamanta nu a făcut dovada că executarea Ordinului nr.387/23.04.2009 este de natură a-i produce o pagubă iminentă ale cărei efecte să nu poată fi înlăturate, aplicarea dispozițiilor OUG nr.37/2009 nu poate fi reținută ca prezumție a nelegalității Ordinului nr. 387/23.04.2009.
A invocat pârâta excepțiile de inadmisibilitate, lipsei de interes și tardivitate în ceea ce privește cererea de suspendare, cu motivarea că reclamanta a acționat în instanță cu încălcarea, art. 14 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, persoană vătămată este orice persoană titulară a unui drept sau interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ, cererea fiind tardivă întrucât actul și-a produs efectele, iar reclamanta nu face dovada unui interes.
De asemenea, a invocat excepția de prematuritate a cererii de anulare, întrucât reclamanta s-a adresat în vederea revocării la data de 4.06.2009, dată aplicată de Registratura Generală a CNPAS, iar acțiunea este înregistrată la data de 4.06.2009, în condițiile în care Legea nr. 554/2009 acordă autorității emitente un termen de 30 zile pentru soluționarea plângerii.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, curtea se
va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor care fac de prisos dezlegarea în tot sau în parte a pricinii.
Reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurare Sociale B, și a solicitat anularea Ordinului Președintelui CNPAS nr. 387/23.04.2009 prin care a fost eliberată din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii D, începând cu data de 23 mai 2009, reîncadrarea sa pe funcția avută prevăzută de art. 12 lit.l din HG nr. 13/2004 privind Statutul CNPAS modificată și completată prin HG nr. 73/23.01.2008, cu acordarea drepturile bănești cuvenite funcției, suspendarea executării Ordinului nr. 387/23.04.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cauze, în temeiul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin Ordinul nr. 387/23.04.2009 emis de Președintele CNPAS s-a dispus, conform art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct al Casei Județene de Pensii D -Direcția stabilirii și plăți prestații, încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei prin eliberarea din funcția publică de conducere, la expirarea termenului de preaviz, respectiv la data de 23.05.2009.
Ordinul a fost comunicat reclamantei la data de 4.05.2009.
La data de 4.05.2009, reclamanta a depus cererea nr. 921 la. solicitând revocarea Ordinului, iar la data de 2.06.2009 a formulat plângere prealabilă, adresată CNPAS, prin care a solicitat revocarea Ordinului, la aceeași dată, 2.06.2009, expediind prin poștă prezenta cerere, înregistrată la data de 3.06.2009 la Curtea de Apel Ploiești.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate, lipsă de interes și tardivitate referitoare la cererea de suspendarea a executării Ordinului:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit art. 15 alin. 1 din același act normativ, uspendarea poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Față de aceste dispoziții legale, având în vedere actul administrativ unilateral emis la data de 23.04.2009 de către pârâtă și efectele acestuia, desființarea funcției publice de conducere deținută de reclamantă și încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei prin eliberarea din funcția publică de conducere, la expirarea termenului de preaviz, formularea de către reclamantă a plângerii prealabile la data de 4.05.2009, curtea constată că susținerile pârâtei privind inadmisibilitatea, lipsa de interes și tardivitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ sunt total neîntemeiate, urmând a respinge excepțiile invocate.
Cu privire la excepția de prematuritate a cererii de anulare a Ordinului, curtea reține că otrivit p. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la comunicare, revocarea acestuia.
Conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea actului, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termen de 30 zile.
Procedura prealabilă obligatorie reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/20041 presupune atât formularea acesteia, cât și trecerea termenului de 30 zile în care autoritatea emitentă are posibilitatea revocării actului adminsitrativ contestat, dacă acesta nu a intrat în circuitul civil, numai după trecererea termenului de 30 zile fiind posibilă formularea acțiunii la instanța de contencios administrativ.
La data de 4.05.2009, reclamanta a depus cererea nr. 921 la. solicitând revocarea Ordinului, iar la data de 2.06.2009 a formulat plângere prealabilă, adresată CNPAS, prin care a solicitat revocarea Ordinului, la aceeași dată, 2.06.2009, expediind prin poștă prezenta cerere, înregistrată la data de 3.06.2009 la Curtea de Apel Ploiești.
Cum acțiunea de față a fost formulată la mai puțin de 30 zile de la depunerea plângerii prelabile, chiar reclamanta recunoscând aceasta în cererea de chemare în judecată, în care arată că nu a trecut termenul legal pentru a primi un răspuns, curtea constată că este prematur formulată, va admite execepția de prematuritate invocată de pârâtă și va respinge cererea de anulare a ordinului ca prematur formulată.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrative, curtea reține următoarele;
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Art. 2 lit. s si t definește noțiunile de pagubă iminentă - prejudiciul material viitor si previzibil, respectiv cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă in privința legalității actului administrativ.
otrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, uspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, curtea constată că Ordinul nr. nr. 387/23.04.2009 a fost emis în conformitate cu dispozițiile art.III alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009, potrivit cărora "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
În temeiul acestei dispoziții din Ordonanța de urgență, funcția publică ocupată de reclamant s-a desființat de drept, pe cale de consecință, s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere și încetarea raporturilor de serviciu, fiind invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, art 97 lit.c - Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, în situația de eliberare din funcția publică, art. 99 lit.b- Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.
Ordinul a fost emis în baza dispozițiilor legale menționate, iar împrejurarile invocate de reclamant, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie intr-un caz bine justificat, in sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004, nu conduc la crearea unei indoieli serioase in privința legalității deciziei actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.
Este de observat că Ordinul nr. nr. 387/23.04.2009 și-a produs efectele în ceea ce privește desființarea funcției publice de conducere deținută de reclamantă la data de 25.05.2004, iar cererea de suspendare s-a formulat la data de 2.06.2009 ulterior datei la care, potrivit OUG nr. 37/2009, funcția de conducere s-a desființat.
În aceste împrejurări, susținerile invocate de reclamantă privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2003, vor putea fi analizate, eventual, pe fondul cererii de anulare a Ordinului, iar susținerile privind neconstituționalitatea, eventual, dacă se invocă, în cadrul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 37/2009.
În ceea ce privește paguba iminentă, invocă reclamanta nr.R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, faptul că pentru autoritatea publica, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative, deoarece scopul nu este înlăturat ci doar amânat.
Curtea constată că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, în condițiile în care, prin cererea nr. 7966/19.05.2009 reclamanta, invocând dispozițiile OUG nr. 37/2009, a optat pentru funcția de șef serviciu plăți sau post de consilier clasa I, grad profesional superior, iar prin adresa nr. 1208/20.05.2009 i s-a comunicat transferul în interesul serviciului începând cu data de 23.05.2009, în funcția publică de consilier, clasa I, grad profesional superior, potrivit art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Pentru aceste motive, curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de suspendare a executării actului administrativ prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004, paguba iminentă și cazul bine justificat, considerente pentru careva respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTER MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile de inadmisibilitate, lipsă de interes și tardivitate privind cererea de suspendare a Ordinului nr. 387/2009, invocate de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordinului nr. 387/2009 formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. -. -, -. 2, județul D, în contradictoriu cu pârâtaCASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
Admite excepția de prematuritate privind cererea de anulare a Ordinului nr. 387/2009, invocată de pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Respinge ca prematur formulată cererea de anulare a Ordinului nr. 387/2009 formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. -. -, -. 2, județul D, în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 2,-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Dact NZ
4 ex/29.07.2009
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
