Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 1322/CA/2009

Ședința publică de la 24 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța

JUDECĂTOR 2: Marieta Florea

JUDECĂTOR 3: Marius

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții:, -, - -, escu, -, I, și împotriva sentinței nr. 224/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 13 octombrie 2009.

Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la al doilea apel.

La cel de-al doilea apel efectuat în cauză, se constată lipsa părților.

Față de actele de la dosar, lipsa părților și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanții, -, - -, escu, -, I, și au chemat în judecată pe pârâții Agenția Regională pentru Protecția Mediului S, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.04.2004 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

În motivare se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Agenției Regionale pentru Protecția Mediului

În această calitate au dreptul conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.

În drept s-a invocat dispozițiile art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, art. 1082.civ. art. 38 și următoarele din muncii.

Prin sentința administrativă nr. 224/CA/09.04.2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând că salarizarea funcționarilor publici este guvernată de OG9/2008, care nu prevăd drepturile solicitate de reclamanți în sistemul drepturilor salariale astfel reglementat.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanții solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului se susține că instanța prin hotărârea pronunțată nu a analizat fondul cauzei, dispozițiile art. 31 din Legea 188/1999 fiind în vigoare, nefiind desființate pe cale de abrogare de un act normativ subsecvent, așa încât drepturile reclamanților la sporurile solicitate trebuiau apreciate din această perspectivă.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că pretențiile reclamanților fac obiectul art. 31 din nr.OG 6/2007, nefiind obligatorie parcurgerea procedurii de contestare impusă de acest act normativ.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Prin întâmpinare, intimații pârâți Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului solicită respingerea recursului, pe motiv că instanța a interpretat corect prevederile legale, drepturile în litigiu, deși introduse în textul legii, au fost suspendate în 2004 - 2006, nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare și sumele nu sunt prevăzute în bugetul instituției.

Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat însă pentru următoarele considerente, care le vor suplini pe cele ale instanței de fond:

ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:

Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art. 29 alin. (1) lit. c) și d), devenit art. 31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul gradului".

Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".

Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Prin rt. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".

În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr. 161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.

Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.

Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.

Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, fie obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie cuantificarea de către instanță prin analogie cu alte categorii de personal bugetar, metodă de interpretare inadmisibilă în materia dreptului public. O atare conduită reprezintă și o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

În cauză nu au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art. 379.civ.Cod Penal și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

Nu în ultimul rând, prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și s-a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru toata instanțele judecătorești, că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

Instanța consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041.civ.Cod Penal și recursul reclamanților se va respinge ca nefondat în temeiul art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal

Intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, -, - -, escu, -, I, și împotriva sentinței nr. 224/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored./8 ex./09.12.2009

Jud.fond

Președinte:Mariana Claudia Clonța
Judecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1322/2009. Curtea de Apel Alba Iulia