Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1340/CA/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamantul MUNICIPIUL reprezentat prin PRIMAR împotriva sentinței nr.1473/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul intimat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Pârâtul intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță în sumă de 1.000 lei.
Depune la dosar:copia contractului de concesiune încheiat la 01.07.1996, dovada corespondenței purtate cu reclamantul recurent, copia cererii adresate reclamantului la data de 20.03.2007, corespondența purtată cu Institutul Național de Statistică, Direcția județeană de Statistică H și Direcția Regională de Statistică
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara s-a înregistrat sub nr. 5988/278 din 27.07.2009 acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL prin PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 133.180 lei, din care suma de 3.556 lei reprezintă redevență pentru anii 2003-2008 și penalități de întârziere în cuantum de 129.624 lei, calculate conform contractului de concesiune, sume ce s-au cerut a fi reactualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între Consiliul Local al municipiului și pârât a fost încheiat contractul de concesiune nr. 164/20.06.1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 85 mp,amplasat în zona Straja,pe o durată de 50 de ani.
Conform acestuia, pârâtul avea obligația de a achita redevența anuală in cuantum de 216.750 lei potrivit art. 5 din contractul de concesiune perfectat între părți.
Ulterior, prin actul adițional la contractul de concesiune nr. 164/1.07.1996 înregistrat la Primăria municipiului sub nr. 2005/7.02.2007 concesionarul și-a mărit suprafața concesionată de la 85 mp la 245 mp.
Că în art. 6 din contract, s-a prevăzut prețul concesiunii va fi indexat anual cu rata inflației iar la art. 9, clauza potrivit căreia, întârzierile la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5 % din suma datorată, urmând că dacă întârzierile depășesc 30 de zile, să se procedeze la retragerea concesiunii.
Prin sentința administrativă nr.1473/CA/12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul MUNICIPIUL.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză în materie de prescripție sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958, termenul de prescripție fiind îndeplinit pentru pretențiile din perioada 2003-2005. Hotărârea conține și considerente subsidiare pe fondul cauzei, apreciindu-se că dacă nu s-ar reține excepția prescripției dreptului material la acțiune, cererea reclamantului este nefondată, fiind întemeiată pe propria sa culpă decurgând din neaplicarea art.9 din contractul de concesiune, potrivit cărora "în situațiile în care întârzierile la plată (a redevenței ) depășesc 30 de zile, reclamantul trebuie să procedeze la retragerea concesiunii". Neprocedând în felul arătat, s-a apreciat că reclamantul și-a încălcat propria obligație din contract.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate și, în subsidiar, admiterea în parte a pretențiilor în sensul limitării penalităților la cuantumul redevenței restante.
În materia recursului se susține că prin contractul nr.164/1996 modificat ulterior prin act adițional s-a concesionat de către reclamant pârâtului suprafața de 245 mp în zona de agrement Straja, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței din 2003 până în prezent, așa încât acesta datorează penalități conform art.9 din acest contract.
În drept se invocă art.282 și următoarele civ.
Cod PenalPârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul sub toate aspectele cauzei pe cât și prin prisma motivelor invocate, se constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond îl constituie valorificarea în justiție a dreptului de creanță constând în redevență restantă pentru perioada 2003-2008 și a penalităților aferente convenite prin contractul de concesiune nr.164/1996.
Din considerentele instanței de fond rezultă că pretențiile reclamantului pentru perioada 2003-2005 au fost apreciate ca prescrise, considerându-se, cu caracter subsidiar, că făcând abstracție de această excepție procesuală, aceste pretenții sunt și neîntemeiate. Concluzia logică ce rezultă din cele anterior expuse este că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pretențiilor reclamantului privind redevența și accesoriile aferente pentru perioada 2006-2008, pronunțând prin aceasta, și din acest punct de vedere, o hotărâre parțial nelegală.
Din aceleași considerente, rezultă că intima convingere a judecătorului fondului cum că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, s-a sprijinit și pe aprecierea că "pârâtul a achitat redevență pentru anumite perioade, însă reclamantul a calculat penalități pentru întreaga perioadă solicitată,neputându-severifica cât s-a achitat și ce a mai rămas de achitat".
O atare afirmație motivațională demonstrează că judecătorul fondului a pronunțat hotărârea fără a depune diligențele la care era obligat pentru a afla adevărul în cauză, contrar prescripțiilor imperative ale art. 129 alin. 5.civ Cod Penal conform cărora "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
În concluzie, hotărârea atacată este nelegală, pentru suplinirea lipsurilor revelate impunându-se casarea acestei hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL împotriva sentinței nr.1473/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./21.01.2010
Jud.fond
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
