Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1323/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1323
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 420/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor intimate, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtelor intimate depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 420/09.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată, exercitată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, și Autoritatea Națională a Vămilor B, pentru obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% lunar, din salariul de bază, precum și înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public în cadrul Biroului Vamal A și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin.1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: " a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și daf ost suspendată în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Se poate trage însă concluzia, din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege sau printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, în cazul promovării unei hotărâri date în promovarea executării legilor și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui ea pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamanta solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Reclamanta nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamantă, instanța a respins acțiunea, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea precizată a reclamantei pentru obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, precum și obligarea la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului se arată, în esență,
Recursul este fondat.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că dispozițiile art.29 lit.c și d din Legea nr.188/1999 nu prevăd cuantumul suplimentului postului și nici suplimentul gradului, precum nici un alt element de determinare acestor drepturi salariale, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat doar acordarea acestor drepturi salariale, ci și stabilirea de către instanța de judecată a cuantumului lor, or, instanțele judecătorești nu au îndreptățirea să se substituie legislatorului sau executivului pentru a da eficiență prevederilor legale mai sus citate.
Curtea observă că prima instanță a reținut corect că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, pe de o parte, obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar pe de altă parte, obligarea acelorași pârâte la plata suplimentelor solicitate în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru fiecare în parte.
Prima instanță a mai observat corect că suplimentele solicitate de către reclamantă nu sunt cuantificate printr-o normă legală.
Cu toate acestea, soluția pronunțată de Tribunalul Arad în sensul de a respinge în totalitate acțiunea reclamantei pe considerentul că instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României, este în parte nelegală.
Curtea, este de acord că instanțele judecătorești nu posedă puterea juridică de a se substitui legislatorului sau executivului, pentru că ar viola principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din legea fundamentală, însă prin acțiune reclamanta nu a solicitat doar obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale în discuție într-u anumit cuantum, fără a exista o bază legală, ci a mai solicitat și acordarea acestor sporuri care au ca suport juridic art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
În această privință, Curtea constată că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost introduse, ca drepturi salariale ale funcționarilor publici, în art. 29 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prin art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, act normativ care, potrivit art. 78 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
Conform art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003, "Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: -
21. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
"ART. 29
(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
În privința aplicării dispozițiilor art. 29 Legea nr. 188/1999, art. 25 (XXV) al Titlului III din cartea II din Legii nr. 161/2003, "prevederile art. 22, art. 29 alin. (1), art. 491, art. 52 - 56, art. 741, precum și ale art. 83 alin. (4), referitoare la acordarea indemnizației de detașare, din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004 ".
Aplicarea aceluiași text de lege a fost apoi suspendată prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004. Dispozițiile pct. 7 din articolul unic al Legii nr. 164/2004 prevăd următoarele: "7. După articolul 50 se introduce articolul 501cu următorul cuprins:
<<Art. 501-Pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, și ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003 se suspendă.>>"
Pentru anul 2005, Curtea reține că dreptul la suplimentul postului și al gradului a fost suspendat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, care a prevăzut, la art. 44, că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 - din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare".
Pentru anul 2006, Curtea reține că dreptul la suplimentul postului și al treptei de salarizare a fost din nou suspendat prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, dispoziții conform cărora a fost suspendată, la data intrării în vigoare a ordonanței, "aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006".
Ulterior, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 251/2006, a fost republicată Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar în urma renumerotării textelor, art. 29 devenit art. 31, număr care s-a menținut în cuprinsul Legii nr. 188/1999 până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Totodată, Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede, la art. I pct. 30, modificarea alin. (1) lit. d) al art. 29 din Legea nr. 188/1999, în sensul că "suplimentul gradului", anterior reglementat, se înlocuiește cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Astfel, în temeiul art. III din Legea nr. 251/2006, Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că, în urma renumerotării textelor, art. 29 devenit în prezent art. 31, având următorul conținut:
- Art. 31:"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Însă cu privire la intrarea în vigoare a dispozițiilor fostului art. 29 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, prevedeau că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Curtea reține, totodată, că dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 185 din 12 februarie 2009, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare la "1 ianuarie 2007 prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006", decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009.
Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 185/2009, "dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare "la 1 ianuarie 2007 prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006", sunt neconstituționale".
În raport de cele de mai sus, rezultă cu puterea evidenței că, în componența salariului funcționarilor publici intră și cele două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamantă, astfel că cel puțin sub acest aspect cererea de chemare în judecată este întemeiată, Curtea constatând că la nivelul acestei instanțe există o jurisprudență consolidată în privința admiterii în parte a acțiunilor de acest tip și a obligării instituțiilor angajatoare la plata acestor drepturi salariale, fără cuantificarea suplimentelor în discuție pe fond și nu considerată că nu ar fi de competența instanțelor judecătorești. În această ultimă chestiune a cuantificării de către instanță a suplimentelor salariale amintite Curtea este de acord cu prima instanță că nu este posibilă ca printr-o hotărâre judecătorească să se stabilească procentele pentru că în acest mod s-ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrată în art.1 alin.4 din Constituția României oricum, instanța de judecată în lipsa unei reguli cu caracter normativ prin care să se cuantifice suplimentele, nu are nicio bază legală să acorde anumite procente, fie 25%, fie într-un alt cuantum.
Așa fiind, se impune admiterea recursului reclamantei și admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în sensul de a obliga pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T să-i plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, începând cu aprilie 2004, cu obligația înscrierii acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 420/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T să-i plătească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu aprilie 2004 și să înscrie aceste drepturi în carnetul de muncă. Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.12.2009
Tehnored./10.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
