Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1325
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ B, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,- împotriva sentinței nr.403 din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în comuna, sat, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B să depună la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă la nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică B și a solicitat anularea deciziei de concediere nr.96/15.09.2008, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale până la integrarea efectivă pe post și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1806/06.11.2008, pronunțată de completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă a fost admisă acțiunea reclamantului.
Prin decizia de casare cu nr.442/4.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul intimatei Direcția Silvică B, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului Dâmbovița.
S-a reținut în considerentele sentinței, față de calitatea reclamantului de pădurar, respectiv personal silvic, că raporturile de muncă dintre acesta și intimată sunt guvernate de dispozițiile OUG nr.59/2000, care se completează cu Legea funcționarilor publici nr.188/1999, ce prevede că litigiile izvorâte din raporturile de muncă sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ la nr-.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al Direcției Silvice B, în calitate de pădurar în cadrul Ocolului Silvic B, până la data de 19.09.2008, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă în urma unui control, tendențios și cu alte substraturi. La data de 15.09.2008, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, începând cu data de 19.09.2008, conform prevederilor art. 48 alin. 2 lit. g din OUG nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001 și ale art. 100 alin. 1 și 2 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe linie de pază a Fondului Forestier, lipsa unui volum de 51,445. adică 8 arbori material lemnos tăiat ilegal.
Reclamantul a învederat faptul că a fost angajatul pârâtei din anul 1983 și că în această perioadă nu a săvârșit nici o abatere disciplinară. Înainte cu 3 luni de dinaintea desfacerii contractului de muncă, a fost chemat de șeful de ocol care i-a propus avansarea pe postul de șef district, și că dorește să strângă probe împotriva șefului de district din acea perioadă. Urmare refuzului reclamantului, s-a dispus efectuarea unui control al cărui singur scop era acela de a fi obligat să declare că șeful de district a folosit ilegal ciocanul de marcat în cadrul cantonului său. A primit amenințări de a scrie ce i se va dicta de Directorul Direcției Silvice B și ca urmare a refuzului reclamantului, i-a fost semnată decizia de desfacere a contractului de muncă.
Măsura concedierii, a susținut reclamantul, este una abuzivă și disproporționată, în condițiile în care pentru 700 mc de material lemnos lipsă s-a acordat ca sancțiune disciplinară retrogradarea din funcție a numitului.
Reclamantul a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere, motivată pe nerespectarea procedurilor speciale prevăzute de OUG nr.95/2000 privind Statutul personalului silvic. Se arată că împotriva sancțiunii respective, conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 95/2000, persoana în cauză poate face contestație la forul ierarhic superior, în termen de 15 zile de la data comunicării sancțiunii. După analizarea contestației, soluția adoptată se transmite persoanei în cauză sub formă de hotărâre definitivă.
Conform art. 49 alin. 1 și art. 52 alin. 4, hotărârea devine definitivă numai după parcurgerea unei etape administrative obligatorii. Nerespectarea acestei etape administrative prevăzute de lege atrage nulitatea deciziei de sancționare.
S-a solicitat de reclamant a se constata că decizia de concediere nr. 96 din 19.09.2008 este definitivă și nu prevede nicio dispoziție conform căreia aceasta va intra în vigoare la o dată ulterioară emiterii ei. Se apreciază că în situația în care angajatorul nu face dovada că a comunicat salariatului în timp util întregul material incriminator, sunt incidente dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii, care sancționează nulitatea absolută a deciziei de concediere.
S-a invocat și netemeinicia deciziei de concediere, motivat pe faptul că reclamantul a avut, în perioada august 2006 - august 2008, în pază două cantoane silvice cu o suprafață totală de 500 ha, cu un volum de muncă dublu. În această perioadă reclamantul a efectuat și alte activități și sarcini, în detrimentul activității de pază pentru care a fost sancționat. Referitor la valoarea pagubei, s-a considerat că față de situația de pe teren, valoarea pagubei este mult exagerată, iar volumul masei lemnoase lipsă este majorat artificial și nu are nici o acoperire faptică. Pentru arborii constatați lipsă acesta a preluat parchetele exploatate după confirmare verbală a șefului de ocol, fără parcurgerea terenului. Pentru găsirea acelor cioate a fost nevoie de un utilaj cu dispozitiv de îndepărtare a crengilor, iar acești 8 arbori imputați se află lângă suprafețele exploatate de SC și nu puteau fi descoperite cu ochiul liber fiind acoperite de crengi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 48 și urm. din OUG nr. 95/2008 și art. 267 alin. 1 și 4 din Codul muncii, pe dispozițiile art. 75 alin. 7 din CCM la nivel național.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind vădit neîntemeiată.
S-a arătat că petentul a ocupat postul de pădurar titular la cantonul silvic nr. 12 și nr. 13 - B, aparținând Ocolului Silvic B din cadrul Direcției Silvice B și avea atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului semnată de petent.
Referitor la situația de fapt, în cursul lunii august 2008 s-au desfășurat controale de fond la cantoanele 12 și 13, organul de control a întocmit actul de control nr. 2/12.08.2008 prin care a constatat că un volum de 18,898 mc material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 6789,68 lei. Constatările organului de control la cantonul nr. 12, cu privire la lipsa în gestiune, arată că această lipsă este însușită de către pădurarul gestionar care a semnat fără obiecțiuni actul de control și și-a angajat răspunderea materială semnând angajamentul de plată nr. 3425/22.08.2008, obligându-se să repare integral prejudiciul cauzat în patrimoniul societății intimate, în cuantum de 6789,68 lei.
La controlul efectuat în data de 21.08.2008 la cantonul nr. 13, s-a constatat un volum de 6,211 mc material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 2766, 141 lei. Constatările organului de control cu privire la lipsa în gestiune este însușită de către pădurarul, care a semnat fără obiecțiuni actul de control și și-a angajat răspunderea materială semnând angajamentul de plată nr. 3423 din 22.08.2008, obligându-se să repare prejudiciul cauzat în patrimoniul intimatei, în cuantum de 2766,141 lei.
Prin urmare, arată pârâta, în urma controalelor efectuate în cantoanele 12 și 13, organul de control a constatat un volum total de 57,656 mc material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 22.656, 11 lei, titular fiind.
A apreciat pârâta că în mod întemeiat și legal s-a emis decizia nr. 96 din 15.09.2008, prin care s-a dispus măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al petentului, care în mod greșit face referire la o decizie de concediere. Decizia contestată de petent privește măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al petentului, conform art. 48 alin. 2 lit. g din OUG 59/2000, art. 100 lit. g din CCM al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, în vigoare.
Mai mult, dispozițiile art. 26 din Ordinul nr. 274/2000 și ale art. 268 alin. 5 din Codul muncii stabilesc în mod clar faptul că decizia prin care se dispune măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă se contestă direct la instanța de judecată competentă.
S-a solicitat de pârâtă menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 96/2008 privind desfacerea disciplinară contractului de muncă al petentului și pe cale de consecință să se respingă toate capetele de cerere ale acțiunii introductive, ca fiind vădit neîntemeiate și nedovedite.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, Codul muncii, prevederile OUG 59/2000, Ordinul nr. 274/2002, dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă.
S-a depus de către reclamant corespondența dintre acesta și intimată, o rezoluție a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, un raport de expertiză extrajudiciară, un raport privind modul de soluționare al unor sesizări privindu-l pe reclamant întocmit de Serviciul control tehnic și gestionar al Romsilva.
S-au depus de către pârâtă: decizia nr. 95 din 15.09.2008, convocarea nr. 3459 din 26.08.2008, prin care petentul este înștiințat să se prezinte la Consiliul de disciplină, hotărârea nr. 3294 din 08.09.2008 emisă de Consiliul de Disciplină, adresa nr. 3846 din 26.10.2008, privind recuperarea sumei imputate petiționarului, adresa nr. 4339 din 29.10.2008, angajamente de plată nr. 3423 din 22.08.2008 și 3425 din 22.08.2008, chitanță de plată nr. - din 17.10.2008, chitanță de plată nr. 850 din 23. 09.2008, notă de lichidare, act de control nr. 2 din 2008, act de control nr. 3 din 14.08.2008, o adresă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, un raport întocmit de Direcția Silvică B, având ca obiect rezultatul verificărilor efectuate cu ocazia efectuării controlului de fond din cantoanele aflate in paza reclamantului, o adresă emisă de Direcția Silvică B către B, obiecțiuni la raportul de expertiză extrajudiciară.
Prin sentința nr.403 din data de 02 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică B, a anulat decizia de concediere nr.96/15 09 2008, dispus reintegrarea petentului în aceeași funcție de pădurar și obligarea intimata la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post, precum și a sumei de 6000 lei către reclamant, cheltuieli de judecată.
Tribunalul a constatat că s-a imputat reclamantului, prin dispoziția de desfacere a contractului de muncă nr.96/15 09 2008, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe linie de pază a fondului forestier și lipsa în gestiune a unui volum de 51,445 mc material lemnos tăiat ilegal pentru care acesta nu a prezentat documente justificative, prejudiciul produs în patrimoniul intimatei fiind de 19 889,97 lei conform actelor de control de fond nr.3032/15 08 2008 și 3072/19 08 2008.
Tribunalul a constatat că, deși în decizia de desfacere a contractului de muncă a fost prevăzută o valoare a prejudiciului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare, la solicitarea Direcției Silvice Conform acestui raport, depus la dosar la filele 10 - 15, întocmit de inginer, s-a constatat un volum al prejudiciului de 23,475 mc și o valoare totală de 10539,72 lei, mult inferioară celei reținute prin decizia desfacerii contractului de muncă.
Este evident că intimata nu cunoștea întinderea prejudiciului imputat reclamantului, în raportul de expertiză constatându-se că la toate acele cioate s-au stabilit diametrele în mod arbitrar, prin măsurătorile făcute în groapă, iar cei care au executat controalele în luna august 2008 și au întocmit actele de control, nu au determinat diametrul de bază. Intimata a depus la dosar obiecțiuni la acest raport de expertiză extrajudiciară prin care a criticat concluziile expertului, fără însă a solicita efectuarea în cauză a unei astfel de probe, depunând în schimb un alt raport de expertiză extrajudiciară, întocmit de inginer și care a conformat măsurătorile reținute în decizia de desfacere a contractului.
In stabilirea răspunderii disciplinare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat dăunător, legătura de cauzalitate între faptă și rezultat, iar luarea unei asemenea măsuri de către angajator nu poate fi luată decât cu respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii. Acesta are la îndemână următoarele criterii legale: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu și existența unor eventuale sancțiuni disciplinare suferite de salariat anterior.
Din analiza actelor depuse la dosar tribunalul a constatat că, în raport de fapta săvârșită ce i se reține contestatorului și sancțiunea aplicată, unitatea intimată a încălcat prevederile legale privind sancționarea disciplinară. Indiferent de valoarea reală a prejudiciului, aceasta este de o valoare redusă comparativ cu volumul de activitate al reclamantului, care avea în gestiune două cantoane silvice, cu o suprafață totală de 500 ha, ceea ce reprezintă cel puțin o dublare a suprafeței ce trebuie supravegheată, astfel că se poate reține că îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu este generată de volumul disproporționat de mare de muncă al pădurarului.
In condițiile în care pârâta nu avea evidența exactă a cuantumului prejudiciului a dispus luarea măsurii disciplinare fără ca acesta să fie particularizat, existând contradicții între susținerile din întâmpinare, actele depuse și angajamentele de plată.
Deși pârâta era obligată ca la individualizarea sancțiunii să țină seama de propriile consemnări privind comportamentul pădurarului, întrucât în fișa de lichidare se înscrie calificativul pentru fiecare an, iar acesta în ultimii trei ani avea calificativul foarte bine, din cuprinsul deciziei nu rezultă că s-a avut în vedere activitatea anterioară a reclamantului, sancțiunea fiind disproporționată față de fapta săvârșită.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia de concediere, a dispus reintegrarea petentului în aceeași funcție și a obligat unitatea intimată la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pe post.
In temeiul art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant in ambele cicluri procesuale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat decizia nr.96/2008 ca fiind o "decizie de concediere" a petentului, deși decizia contestată privește măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al petentului începând cu data de 19.09.2008, în temeiul dispozițiilor art.48 alin.2 lit.g din nr.OUG59/2000 și ale art.100 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, în vigoare.
De asemenea, a arătat recurenta că s- reținut în mod greșit în motivarea soluției că indiferent de valoarea reală a prejudiciului, aceasta este de o valoare redusă comparativ cu volumul de activitate al petentului care avea în gestiune două cantoane silvice, cu o suprafață totală de 500 ha, ceea ce reprezintă cel puțin o dublare a suprafeței ce trebuie supravegheată, astfel că nu se poate reține că îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu este generată de volumul disproporționat de mare de muncă al pădurarului.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut tribunalul în considerentele deciziei pronunțate că unitatea pârâtă nu avea evidența exactă a cuantumului prejudiciului și a dispus luarea măsurii disciplinare fără ca acesta să fie particularizat și că unitatea intimată era obligată ca la individualizarea sancțiunii să țină seama de propriile consemnări privind comportamentul pădurarului întrucât în fișa de lichidare să înscrie calificativul pentru fiecare an, iar acesta în ultimii trei ani avea calificatul foarte bine.
Referitor la situația de fapt, recurenta învederează că intimatul-petent a ocupat postul de pădurar titular la cantonul silvic nr.12 și nr.13 - B, aparținând Ocolului Silvic B din cadrul Direcției Silvice B (predecesoarea actualei Direcții Silvice I, conform nr.HG229/20096 privind reorganizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva), având atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului.
Menționează recurenta că în cursul lunii august 2008 s-au desfășurat controale de fond în cantoanele nr.12 și nr.13 -B, aflate în gestiunea pădurarului titular, în urma inspecției de fond executată în cantonul 13, organul de control a întocmit actul de control nr.2/12.08.2008 prin care a constatat un volum de 18,898. material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 6789,68 lei.Constatările organului de control cu privire la lipsa în gestiune este însușită de către pădurarul gestionar, care a semnat fără obiecțiuni actul de control și și-a angajat răspunderea materială semnând angajamentul de plată nr.3425/22.08.2008, obligându-se să repare integral prejudiciul cauzat în patrimoniul pârâtei în cuantum de 6789,68 lei.
Arată recurenta că în urma inspecției de fond executată în cantonul 13, organul de control a întocmit actul de control din 21.08.2008 prin care a constatat un volum de 6,211. material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 2766,141 lei.Constatările organului de control cu privire la lipsa în gestiune este însușită de către pădurarul gestionar, care a semnat fără obiecțiuni actul de control și și-a angajat răspunderea materială semnând angajamentul de plată nr.3423/22.08.2008, obligându-se să repare integral prejudiciul cauzat în patrimoniul pârâtei în cuantum de 2766,141 lei.
În urma inspecției de fond executată în cantonul 12, organul de control a întocmit actul de control ne.3/14.08.2008 prin care a constatat un volum de 32,547. material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 13100,29 lei.Constatările organului de control cu privire la lipsa în gestiune este însușită de către pădurarul gestionar, care a semnat fără obiecțiuni actul de control, acesta însă nu și-a angajat răspunderea materială și nu s-a obligat să repare integral prejudiciul cauzat în patrimoniul pârâtei în cuantum de 13100,29 lei.
Prin urmare, arată recurenta, în urma controalelor de fond executate în cantoanele nr.12 și nr.13 - B, organul de control a constatat un volum total de 57.656. material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, titular, cu o valoare de 22656,11 lei și având în vedere faptul că toate pădurile aflate în administrarea Direcției Silvice B (predecesoarea actualei Direcții Silvice I) - Ocolul Silvic B, inclusiv cele din cadrul fac parte din categoria I funcțională, îndeplinind condițiile prevăzute la art.25 alin.1 din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, devin incidente dispozițiile art.105 alin.2 din același act normativ conform cărora valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii și, deci, valoarea prejudiciului constatat de organul de control în cuantum de 22656,11 lei se multiplică de două ori, rezultând valoarea reală și legală a prejudiciului constând în lipsa de arbori din gestiunea pădurarului titular în cuantum de 45312,22 lei, inclusiv TVA, conform raportului Compartimentului Pădurilor din cadrul Direcției Silvice B înregistrat cu nr.3840/20.10.2008.
Ținând cont de volumul deosebit de mare de material lemnos găsit lipsă în gestiunea pădurarului titular, ținând seama de prejudiciul cauzat în patrimoniul Direcției Silvice B - Ocolul Silvic B în valoare de 45.312,22 lei, organul de control care a efectuat inspecția de fond și a constatat lipsa în gestiune a propus desfacerea contractului individual de muncă al pădurarului.
Având în vedere măsura disciplinară propusă, ținând cont de prevederile art.264 alin.1 și 2 din Codul muncii, coroborat cu art.48 din nr.OUG59/2000 privind Statutul personalului silvic, s-a procedat la convocarea petentului la sediul Direcției Silvice B, pentru data de 03.09.2008, în vederea efectuării cercetării prealabile cu privire la faptele reținute în sarcina sa, ca gestionar titular al cantonului nr.12 și nr.13 -
Susține recurenta că, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG59/2000 privind Statutul personalului silvic și ale Ordinului nr.274/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a consiliilor de disciplină prevăzute în Statutul personalului silvic, Consiliul de Disciplină numit la nivelul Direcției Silvice Bap rocedat la audierea petentului, analizarea cazului supus cercetării prealabile și a luat act de faptul că pădurarul a recunoscut numai în parte faptele reținute în sarcina sa, fără să depună nici un înscris care să probeze nevinovăția sa.
În conformitate cu prevederile art.52 din nr.OUG59/2000 și ale Ordinului nr.274/2002,Consiliul de Disciplină al Direcției Silvice Bae mis Hotărârea nr.3294/08.09.2008, care a fost comunicată petentului, această hotărâre având un rol consultativ pentru organul de conducere care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară și de a emite decizia de sancționare în condițiile legii, fără însă ca măsura disciplinară aplicată să poată fi mai gravă decât cea propusă de Consiliul de Disciplină (art.24 alin.5 din Ordinul nr.274/2002).
Menționează recurenta că petentul a luat cunoștință în mod direct de aspectele reținute în cadrul ședinței Consiliului de Disciplină și a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de ședință și, mai mult decât atât, petentul nu a formulat până în prezent nicio plângere în contencios administrativ împotriva hotărârii emisă de Consiliul de Disciplină al Direcției Silvice,
Consideră recurenta că în mod întemeiat și legal s-a emis decizia nr.96/15.09.2008 prin care s-a dispus măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă.
Susține recurenta că instanța de fond se află într-o gravă eroare cu privire la obiectul acțiunii, dispunând o soluție de anulare a unei decizii de concediere și a apreciat în mod superficial, soluționând cauza la primul termen, fără a reține aspectele care sunt definitorii pentru aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă al pădurarului, în sensul că pădurarul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului cu privire la paza în cele două cantoane silvice pe care le-a primit în gestiune, neidentificând pagubele produse în gestiunea sa prin tăieri ilegale, fapt care angajează răspunderea disciplinară și materială a pădurarului gestionar, prin săvârșirea abaterii disciplinare reținută în sarcina sa, pădurarul a produs un prejudiciu mare în patrimoniul său, iar pentru o parte din prejudiciu acesta și-a asumat răspunderea pe baza angajamentelor de plată.
Arată recurenta că, faptul că nu s-a reținut în sarcina pădurarului săvârșirea altor abateri disciplinare până la controlul din luna august 2008, nu este de natură să înlăture în întregime vinovăția acestuia și răspunderea pentru prejudiciul produs unității, la stabilirea măsurii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă al petentului, a respectat toate cerințele legale prevăzute de nr.OUG59/2000 și Legea nr.53/2003, în cadrul cercetării prealabile, acordându-i-se posibilitatea petentului de a combate faptele reținute în sarcina sa, decizia nr.96/15 septembrie 2008 fiind întemeiată în fapt și în drept.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea în întregime a sentinței nr.403/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, respingerea contestației petentului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr.96/2008 privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al petentului și, pe cale de consecință, respingerea tuturor capetelor de cerere ale acțiunii introductive ca fiind neîntemeiate și nedovedite.
De asemenea, în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs împotriva soluției pronunțată de instanța de fond care a dispus obligarea pârâtei la plata către petent a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 6000 lei, considerând că suma de 6000 lei onorariu avocațial este nejustificat de mare în raport cu activitatea efectivă prestată de avocatul petentului și ținând seama că, la dosar sunt depuse înscrisuri care emană de la instituția pârâtă, iar cauza s-a judecat la două termene acordate de Tribunalul Dâmbovița.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, menținerea sentinței nr.403/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant a precizat că, în realitate, fapta pentru care a fost concediat disciplinar o constituie lipsa a 18. (conform unui raport de expertiză) sau a 4. (conform unui alt raport de expertiză) de masă lemnoasă, ambele expertize fiind efectuate la solicitarea Direcției Silvice B însă nici măcar la Ocolul Silvic B nu se cunoaște întinderea prejudiciului care îi este imputat, necunoașterea acestui prejudiciu de către Direcția Silvică B fiind subliniată și de Tribunalul Dâmbovița - secția conflicte de muncă și ulterior secția comercială, care i-a admis acțiunea subliniind faptul că inițial valoarea pagubei a fost stabilită într-un anumit cuantum, ulterior într-un cuantum și mai mare.
Astfel, a susținut intimatul-reclamant, că în fața instanței de fond Direcția Silvică Bam ajorat volumul de masă lemnoasă tăiat ilegal de la 51,445. la un volum de 57,656. ceea ce a determinat instanța de fond să constate că însăși Direcția Silvică B oscilează cu privire la volumul de masă lemnoasă și la valoarea totală a prejudiciului.
Așa cum se subliniază și la punctul 7.3 din Raportul de expertiză, realizat la cererea Direcției Silvice B de către un expert independent și depus la Direcție la data de 23.02.2009, la stabilirea prejudiciului nu s-a ținut cont de faptul că a avut în gestiune 2 cantoane silvice având o suprafață totală de 500 ha, neprimind drepturile salariale decât pentru un singur canton.
De asemenea, a susținut că pădurea care i-a fost dată în gestiune, respectiv Cantonul 12 și Cantonul 13 este o pădure cu accesibilitate ridicată deoarece se află în câmpie, în apropierea vetrei satului, nu este împrejmuită și are drumuri de acces multiple și, în aceste condiții, Ocolul Silvic B ar fi trebuit să țină cont de faptul că a avut în gestiune o normă dublă ca suprafață, nu a fost plătit decât pentru o singură gestiune, deși prin contractul colectiv de muncă la nivel de regie se prevede dreptul la un spor de 50% din salariul de bază, timp de 3 ani a avut numai calificative "foarte bine" și nu a mai avut alte pagube în gestiune.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a ocupat postul de pădurar la cantonul silvic nr. 12 și nr. 13 - B, aparținând Ocolului Silvic B din cadrul Direcției Silvice
În cursul lunii august 2008 s-au desfășurat controale la cantoanele 12 și 13, iar organul de control a întocmit acte de control prin care a constatat un volum de 18,898 mc material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 6789,68 lei, și un volum de 6,211 mc material lemnos tăiat ilegal și nejustificat, cu o valoare de 2766, 141 lei, lipsă însușită de către pădurarul gestionar, care a semnat fără obiecțiuni actul de control și și-a angajat răspunderea materială semnând angajamentul de plată nr. 3425/22.08.2008 și angajamentul de plată nr. 3423 din 22.08.2008 obligându-se să repare integral prejudiciul cauzat în patrimoniul societății intimate, în cuantum de 6789,68 lei, respectiv2766,141 lei.
Organul de control a constatat lipsa în gestiune și a propus desfacerea contractului individual de muncă al pădurarului.
S-a procedat la convocarea petentului la sediul Direcției Silvice B, în vederea efectuării cercetării prealabile cu privire la faptele reținute în sarcina sa.
Consiliul de Disciplină numit la nivelul Direcției Silvice Bap rocedat la audierea petentului și analizarea cazului supus cercetării prealabile și a emis Hotărârea nr.3294/08.09.2008, comunicată petentului, și organul de conducere competent să aplice sancțiunea disciplinară să emită decizia de sancționare.
Pârâta a emis Decizia nr. 96 din 15.09.2008, prin care a dispus măsura disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al petentului, conform art. 48 alin. 2 lit. g din OUG 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001 și ale art. 100 alin. 1 și 2 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu pe linie de pază a Fondului Forestier, lipsa unui volum de 51,445. adică 8 arbori material lemnos tăiat ilegal.
Reclamantul a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere, motivată pe nerespectarea procedurilor speciale prevăzute de OUG nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic.
Curtea constată nulitatea absolută a deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 48 alin. 2 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, pentru abaterile disciplinare ersonalului p. silvic i se aplică una din sancțiunile disciplinare prevăzute, lit. g prevede desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit alin. 3, constatarea abaterilor disciplinare se face de șeful ierarhic sau de personalul cu atribuții de control al activității pe care o desfășoară personalul silvic.
Art.49 alin. 2 și art. 50 alin. 3 prevăd că în cazul abaterilor disciplinare pentru care se propun sancțiunile menționate la art. 48 alin. (2) lit. d), e), f) și g), consiliul de disciplină analizează fapta/faptele săvârșită/săvârșite, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a uneia dintre sancțiunile respective, iar hotărârile adoptate de consiliile de disciplină se transmit administrației silvice cu propunerile privind sancțiunile disciplinare ce trebuie aplicate personalului silvic găsit vinovat de abaterile săvârșite.
Conform dispozițiilor art. 52, pe de o parte, împotriva Hotărârilor consiliilor de disciplină se poate introduce contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea sancțiunii, analizarea contestației, soluționarea și comunicarea hotărârii ce se va lua se vor face în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației, iar pe de altă parte, partea nemulțumită de hotărârea consiliului de disciplină poate face plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință.
4 al art. 52 prevede căHotărârea rămasă definitivă după analizarea contestației/judecarea plângerii se transmite conducerii instituției/unității silvice la care își desfășoară activitatea cel care a săvârșit fapta incriminată, pentru a se aplica sancțiunea propusă, aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 48 alin. (2) urmând a se efectua conform art. 53.
Contrar acestor dispoziții procedurale, deșiConsiliul de Disciplină a emis Hotărârea nr.3294 la data de 08.09.2008, pârâta a emis decizia de sancționare nr. 96 la data de 15.09.2008, înainte ca Hotărârea nr.3294 din data de 08.09.2008 a Consiliului de disciplină să rămână definitivă, astfel cum prevăd în mod imperativ dispozițiile art. 52 alin. 4 din OUG nr. 59/2000.
Rămânerea definitivă a hotărârii Consiliului de disciplină, anterior aplicării sancțiunii, prevăzută în mod expres de dispozițiile OUG nr. 59/2000, se impune, pe de o parte, pentru a se da posibilitatea persoanei interesate să facă dovada netemeiniciei faptelor reținute de către Consiliul de disciplină, iar pe de altă parte pentru ca persoana competentă să procedeze la aplicarea sancțiunii pentru fapte constatate prin hotărâri definitive.
În lipsa rămânerii definitive a hotărârii Consiliului de disciplină care constată săvârșirea faptei, decizia de sancționare este atât nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, care prevăd emiterea după rămânerea definitivă a hotărârii consiliului de disciplină, etapă prealabilă obligatorie, cât și netemeinică, fiind aplicată pentru săvârșirea unei fapte care nu a fost constatată printr-o hotărâre definitivă a Consiliului de disciplină, competent să aprecieze asupra săvârșirii faptei, conform dispozițiilor legale.
Având în vedere aceste considerente, pentru care curtea constată nelegalitatea deciziei de sancționare, motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate.
Faptul că reclamantul a luat cunoștință de procesul verbal încheiat de Consiliul de disciplină și nu a formulat plângere în contencios administrativ împotriva hotărârii emisă de Consiliul de Disciplină nu înlătură nelegalitatea deciziei de sancționare emisă înainte ca hotărârea Comisiei de disciplină să devină definitivă, odată fiind emisă această decizie, la numai 7 zile de la data emiterii hotărârii, reclamantul a contestat-o pe aceasta, cu invocarea inclusiv a nelegalității determinată de faptul că nu a rămas definitivă hotărârea Consiliului de disciplină.
Susținerile recurentei privind temeinicia abaterilor reținute în sarcina reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile în care, având în vederea reglementarea prevăzută de OUG nr.59/2000, aceasta poate face obiectul contestației formulate împotriva hotărârii Consiliului de disciplină, decizia de sancționare având ca obiect doar aplicarea sancțiunii raportat la fapta săvârșită și constatată definitiv prin hotărârea definitivă a Consiliului de disciplină, condiție neîndeplinită la momentul emiterii deciziei de sancționare.
Pentru aceste motive, curtea constată nelegalitatea deciziei de sancționare și va respinge recursul formulat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond, prin care s-a dispus anularea deciziei de sancționare (reținută în mod eronat ca fiind decizie de concediere de instanța de fond), pentru motive de temeinicie, curtea având însă în vedere motivele de nelegalitate a deciziei de sancționare anulate de instanța de fond, menționate în prezentele considerente.
În ceea ce privește critica recurentei privitoare la cheltuielile de judecată, curtea o va respinge, apreciind că susținerea privind nejustificarea cuantumului cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, în condițiile în care instanța de fond a motivat temeinicia acordării acestor cheltuieli efectuate în ambele cicluri procesuale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, curtea va obliga recurenta pârâtă, la cererea intimatului reclamant, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta, 3000 lei onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ B, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,- împotriva sentinței nr.403 din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Red./CC
4 ex/04.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
