Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 133/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 133
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C S și pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 203/1.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că s-au depus al dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului recurent.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, din data de 30.07.2007, precizată ulterior, reclamanții, G, G, -, și prin Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C-S au chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să acorde fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând sporul de stabilitate și de fidelitate în procent de 20% aplicat la salariul de bază, conform dispozițiilor art. 31 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. f) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, și a dispozițiilor art. 2 și 3 din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare; sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres,în procent de 10% aplicat la salariul de bază conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, și a dispozițiilor art. 2 și 3 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare; să oblige pârâta să achite în favoarea fiecărui reclamant, sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe care erau îndreptățiți să le primească, în perioada 2003-2006 și în continuare, dar și sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și Paști, prevăzute de Legea nr. 193/2006, de la data publicării legii în Monitorul Oficial până la zi, precum și în continuare, cu actualizarea sumelor la data plății efective, cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că s-au adresat pârâtei cu cerere înregistrată sub nr. 5361/08.05.2007, cu termen de rezolvare la 08.06.2007 prin care au solicitat acordarea drepturilor bănești invocate dar pentru că nu le-a fost soluționată cererea și nu le-a fost comunicat nici un răspuns, au promovat acțiunea de față.
Cu privire la primul capăt de cerere, relativ la acordarea sporurilor de stabilitate și fidelitate, în procent de 20% aplicat la salariul de bază, reclamanții au invocat prevederile art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Acest principiu trebuie să fie corelativ cu stimularea funcționarilor publici de a menține o stabilitate în exercitarea funcției publice, ceea ce conduce la ridicarea calității serviciilor prestate în favoarea cetățenilor. Reclamanții mai arată că în toate instituțiile publice, inclusiv în cadrul Casei Județene de Pensii C-S, există o situație similară, respectiv alte categorii de funcționari publici care beneficiază distinct de anumite sporuri la salariu în raport de specificul activității desfășurate, ca de exemplu, funcționarii publici de la Compartimentul de Audit, precum și alți funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C-S cu atribuțiuni pe linia controlului financiar preventiv, beneficiind, potrivit unor decizii, de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, respectiv de un spor de control financiar preventiv de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar. Aceste sporuri sunt acordate și în temeiul unor dispoziții legale speciale, respectiv Legea nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea nr.OG 119/1999, privind auditul public și control financiar preventiv, publicată în nr. 195/26.03.2003, Partea I (art.13 alin. 7).
Față de această situație, s-au invocat și prevederile art. 16 din Constituția României, care face referire la "Egalitatea în drepturi" și care stipulează la alin. (1) că: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" și principiul dreptului la egalitate de șanse, reglementat de dispozițiile art. 39, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Referitor la al doilea capăt de cerere, respectiv acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, în procent de 10% din salariul de bază, reclamanții au învederat instanței că acest spor se cuvine acordat în baza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicat, coroborat cu dispozițiile art. 2 și 8 din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, dar și în baza art. 16 din Ordonanța nr. 6 din 29 ianuarie 2007.
Cu privire la ultimul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să achite fiecărui reclamant sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2003-2006, se invocă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice -, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator" iar tichetele cadou acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin în baza Legii nr. 193/2006.
Astfel, reclamanții susțin că, fiind salariați ai Casei Județene de Pensii C-S, fac parte din categoria salariaților din sectorul bugetar, au dreptul la o alocație individuală de hrană lunară, acordată sub forma unor tichete de masă, cu atât mai mult cu cât prevederile art. 41 alin. 2 din Constituția României, arată că salariații au dreptul la protecție socială de muncă, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal -. Așadar, susțin reclamanții, acordarea tichetelor de masă reprezintă, prin însăși natura sa, o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă a personalului instituției.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. (f) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, și a dispozițiilor art. 2 și 3 din nr.HG 281/1993, Legea nr. 193/2006, Legea nr. 142/1998.
Reclamanții au depus la dosar copia adresei privind demersul făcut pentru obținerea drepturilor lor și, în extras, actele normative invocate.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea întâmpinării pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât, potrivit nr.HG 13/2004, are atribuții de ordonator secundar și terțiar de credite și doar Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei precum și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale au atribuții de ordonatori principali de credite.
Pe fond pârâta a arătat că acțiunea reclamanților este nefondată și neîntemeiată întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă că funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească aceste sporuri pe care le solicită prin acțiune.
Prin sentința civilă nr. 203/1.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, -, și prin Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C-S în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S pentru litigiu de muncă; a obligat pârâta să acorde fiecărui membru al sindicatului, în funcție de data angajării, următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației până la data plății efective: sporul de stabilitate și de fidelitate în procent de 20%; sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, în procent de 10%, ambele calculate la salariul de bază și sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 08.05.2004 - septembrie 2007 și contravaloarea tichetelor cadou datorate de la intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2006, până la 1 octombrie 2007, cu actualizarea sumelor cuvenite la data plății efective; a respins cererea reclamanților de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamanții, G, G, -, și sunt salariații pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, conform tabelului depus la dosarul cauzei.
În baza dispozițiilor art. 137 Cod Procedură Civilă instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S și a respins-o constatând că există raporturi de muncă între părți, reclamanții fiind angajați ai pârâtei, numiți în funcție de către directorul executiv al Casei în conformitate cu art. 23 alin. 4 din nr.HG 13/2004, coroborat cu art. 62 din Legea nr. 188/1999, republicată și, în sfârșit, execuția bugetară și contabilitatea revine tot pârâtei prin statut.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil revine angajatorului, respectiv, pârâtei.
Pe fond, în ceea ce privește sporul de stabilitate și fidelitate, instanța de fond a reținut că dispozițiile imperative ale art. 3 lit. din Legea nr. 188/1999, impun reclamanților obligația de stabilitate și de fidelitate, astfel încât, față și de prevederile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, pârâtei îi revine obligația corelativă de acordare a sporului de stabilitate și fidelitate.
Refuzul de a acorda reclamanților sporul de stabilitate și fidelitate, reprezintă o discriminare a acestora în raport cu ceilalți funcționari publici, discriminare prohibită de art. 16 alin. 1 din Constituția României și art.14 din CEDO, și Legea 188/1999 care prevede un sistem unitar de salarizare al tuturor funcționarilor publici, deci un sistem nediscriminatoriu. Ori, acordarea sporului de stabilitate numai pentru unii funcționari publici, cum ar fi cei din domeniul statisticii (conform Legii nr. 433/2004) este vădit discriminatorie.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică, instanța de fond a reținut următoarele împrejurări de fapt, necontestate de pârâți, legate de activitatea reclamanților care desfășoară activitatea cu publicul: s-au înregistrat și soluționat 809 solicitări noi de acordare a drepturilor de pensie, 2682 cazuri de modificare a drepturilor de pensie în plată, 6507 cereri de recalculare a drepturilor de pensie prin prezentarea și adăugarea unor noi drepturi salariale neînregistrate în cărțile de muncă, 331 de cauze civile aflate pe rolul instanțelor de judecată pe anul 2006, 22.124 declarații nominale preluate, în anul 2006, de la agenții economici și persoane asigurate, 1871 bilete de tratament vândute asiguraților precum și alte activități.
Aceste condiții de muncă suprasolicitante sunt confirmate la toate casele județene de pensii, constatându-se faptul că personalul acestor unități este supus îmbolnăvirii profesionale datorită activității specifice care implică o încordare neuropsihică și responsabilitate decizională crescută, cu efort vizual intens, precum și risc de contagiune sporit.
Ca atare, conform art. 8 lit. b din nr.HG 281/1993, reclamanții trebuie să se bucure în mod nediscriminatoriu de sporul de suprasolicitare psihică, numai astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție.
Față de cererea reclamanților de a li se acorda tichete de masă și tichete cadou pentru sărbători, instanța de fond a constatat că, potrivit art.1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordate sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar art. 1 din Legea nr. 193/2006, prevede că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de masă.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fă lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la tichete de masă și la tichete cadou este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Este adevărat că art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 1 din Legea nr. 193/2006 prevede doar facultatea, iar nu și obligația angajatorului de a acorda salariaților astfel de tichete, dar această posibilitate legală de a primi tichete de masă și cadou reprezintă, în interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, o speranță legitimă, speranță ce este protejată de art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Totodată, având în vedere că din 1998, când a apărut Legea nr. 142, deci de aproape 10 ani, reclamanții nu au beneficiat de tichete de masă, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâții nu au justificat nici o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală trebuie reglementată pentru a-și produce efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Instanța de fond a reținut că petitul formulat de reclamanți ce are ca obiect obligarea pârâtei la acordarea acestor drepturi și în continuare a fost respins, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă,iar debitul pârâților nu a ajuns la scadență putând fi influențat ulterior de modificările legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C S și pârâta Casa Județeană de Pensii C.
Prin recursul formulat reclamantul Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii reclamanților de acordare a drepturilor bănești solicitate și pentru viitor, atâta timp cât legile care prevăd aceste drepturi sunt în vigoare sau până la încetarea raporturilor de serviciu de către vreunul dintre reclamanți, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul recurent Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C S arată că hotărârea instanței de fond de respingere a acordării drepturilor solicitate pentru viitor este nelegală, deoarece prin hotărârea pronunțată s-a rezolvat problema drepturilor solicitate doare parțial, în sensul recunoașterii pretențiilor reclamanților doar pentru trecut și prezent, dar nu și pentru viitor.
Recurentul consideră că instanța de fond a apreciat greșit că pârâtei îi revine o obligație da a da și nu ce a de a face, instanța de fond omițând să constate că obiectul cererii de a face plata acestor drepturi în viitor este o obligație de a face.
Recurentul arată că reclamanții au solicitat acordarea drepturilor bănești, în conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 188/1999, republicată, coroborat cu dispozițiile din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, din Legea nr. 142/19998, din Legea nr. 193/2006, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, legi care sunt în vigoare și după data de 01.10.2007.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să oblige pârâta să facă plata drepturilor bănești solicitate și în viitor, atâta timp cât legile erau în vigoare și le prevedeau sau până la încetarea raporturilor de serviciu, dacă acestea ar fi intervenit înainte ca dispozițiile legale referitoare la aceste drepturi bănești ar fi fost modificate sau abrogate.
Prin recursul formulat pârâta Casa Județeană de Pensii C a solicitat admiterea recursului, modificarea sau casarea sentinței atacate, iar după rejudecarea cauzei pe fond, solicită respingerea acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta Casa Județeană de Pensii C S arată că instanța de fond a respins fără motivare legală excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Mai arată că reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată faptul că prin dispozițiile Legi nr. 188/1999 cât și prin ordonanțele de salarizare a funcționarilor publici au fost încălcate prevederile prevăzute la art. 16, art. 41 al.2 și art. 53 din Constituție, astfel s-a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 188/1999 și a ordonanțelor de salarizare, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, astfel că se impune casarea sentinței atacate.
Mai arată faptul că s-a creat o situație de incompatibilitate, întrucât reprezentantul legal al pârâtei - domnul G - director executiv, are calitatea de reclamant, cât și de pârât.
Pârâtul recurent apreciază că sentința primei instanțe este nelegală, întrucât interpretarea dată de instanță este total eronată în ceea ce privește acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă și contravaloarea tichetelor cadou.
Pe fond arată că Hotărârea Guvernului nr. 142/1998 care se aplică numai persoanelor juridice care încadrează persoane prin încheierea unui contract individual de muncă, nu poate să devină obligatorie, deoarece reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar drepturile și obligațiile acestora sunt prevăzute numai în Legea nr. 188/1999, respectiv în art. 31 care prevede că acestea se vor acorda odată cu intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2005 prevăd în mod imperativ că acordarea tichetelor cadou se acordă persoanelor care aui încheiat contract individual de muncă și nu un raport de serviciu, iar aceste tichete se pot utiliza numai pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, situație în care nu se găsesc reclamanții.
Instanța de fond a acordat sporul de stabilitate, fidelitate, suprasolicitare neuropsihică și stres fără să țină cont de dispozițiile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 și OG nr.92/2004, OUG nr. 2/2006 care prevăd în mod expres drepturile ce se acordă funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Instanța de fond nu a analizat în totalitate Hotărârea Guvernului nr. 281/17.06.1993 care precizează în mod expres că sporurile acordate prin sentința recurată se acordă printr-un regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, regulament care nu a fost respectat de sindicat, iar în conținutul acestei dispoziții legale nu se face referire că aceste sporuri se acordă funcționarilor publici.
Instanța de fond nu a ținut cont de conținutul art. 16 al.3 din OG nr. 6/2007, ce prevede că sporurile pentru condiții vătămătoare de până al 10% se va stabili cu încadrarea în cheltuieli de personal prevăzute în bugetul aprobat, și numai pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Acordarea sporului de fidelitate s-a acordat de către instanța de fond fără a se preciza care este temeiul legal, ci s-a învederat la general dispozițiile legii funcționarilor publici, sau mai bine spus art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 care nu prevede în mod expres și individual categoria drepturilor ce urmează a fio acordate funcționarilor publici, respectiv drepturilor ce au fost acordate de instanța de fond.
De asemenea nici un act normativ nu stipulează în mod imperativ că drepturile acordate de instanța de fond s-ar cuveni funcționarilor publici, precum și în procentele pe care le-a acordat instanța de fond.
Pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului recurent.
Reclamantul recurent Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei recurente ca inadmisibil.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată că recursulformulat de pârâta Casa Județeană de Pensii C Seste întemeiat, pentru considerentele arătate în continuare.
Curtea reține că prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamanților de obligare a Casei Județene de Pensii C S la plata sumelor constând în sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10%, contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Cu privire la sporul de suprasolicitare neuropsihică și stresde 10%, temeiul acordării acestuia a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, art. 2 și 8 din nr.HG 281 din 17 iunie 1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, și art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6 din 24 ianuarie 2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006), "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Conform art. 2 din nr.HG 281/1993, "(1) personalului din unitățile prevăzute la art. 1 cuprind:
- salariul de bază, care se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;
- sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază;
- premii pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea individuală, precum și un premiu anual pentru contribuția la realizările pe ansamblul unității;
- premii speciale stabilite în valoare fixă, pe 2 - 3 mărimi de premii, în raport cu valoarea sau cu importanța realizărilor obținute.
(2) Pe lângă drepturile de salarii, personalul unităților bugetare mai poate beneficia și de alte drepturi ce se acordă în natură: masă gratuită, transport de la domiciliu la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, suportate integral sau parțial de unitate, locuință de serviciu și altele asemenea, reglementate prin acte normative specifice."
Art. 8 din același act normativ prevede că: "în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50 - 100% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor;
b)pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicatăsau se desfășoară în condiții de muncă deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază.
De acest spor poate beneficia:
- personalul de specialitate din unele activități medicale, cum ar fi: neurochirurgie, chirurgie cardiovasculară, inclusiv cardiologie intervențională și chirurgia toracică, ortopedie-traumatologie, arși, chirurgie plastică și reparatorie, anestezie și terapie intensivă, hemodializă;
- personalul din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății;
- personalul medico-sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări;
- personalul sanitar care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică-ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire;
- personalul din instituțiile care se ocupă de: îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor; calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților; îngrijirea bătrânilor;
- personalul didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învățământul primar; care îndrumă practica psihopedagogică; care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor; personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg; personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat;
c) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor;
d) salariații care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
Pentru condiții deosebit de grele, în mediul rural la altitudine și cu căi de acces dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Criteriile de acordare, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De sporul de izolare beneficiază și personalul unităților teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, pe baza criteriilor ce se vor stabili de către aceasta;
e) pentru activitatea desfășurată de nevăzători, un spor de 15% din salariul de bază brut pentru cei încadrați în gradul I de invaliditate;
f) pentru activitatea de imersiune, o indemnizație de 750 lei/oră de scufundare;
g) salariații Naționale din B, Național " " din B, Național de " ", Bibliotecii Naționale, Bibliotecii Academiei Române, Corului Național de Cameră "", Muzeului Național de Artă al României din B, Muzeului Național de Istorie a României din B și " " din B, cu excepția personalului de specialitate artistică care beneficiază de prevederile art. 2 din Legea nr. 102/2004 privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul " " din B, beneficiază de un spor de 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, pentru activitatea de importanță națională desfășurată în aceste instituții;
h) pentru personalul încadrat în funcțiile de președinți de federații salariați, secretari federații, antrenori federali, antrenori loturi naționale și antrenori categoria I (care antrenează sportivi sau echipe de lot național), un spor de 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, pentru activitatea de importanță națională desfășurată în cadrul federațiilor și al cluburilor sportive;
i) salariații din instituțiile publice de spectacole și concerte, prevăzute în anexa nr. 13 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflate în subordinea Consiliului General al Municipiului B, pot beneficia de un spor de 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru pentru activitatea de importanță națională, la propunerea conducătorului instituției, aprobată de ordonatorul principal de credite, iar sursele necesare acordării acestui spor se finanțează din bugetul Consiliului General al Municipiului B, și anume din venituri proprii și subvenții."
Potrivit art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, "(1)Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens."
Cu privire la aceste temeiuri, Curtea observă că art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici nu face referiri exprese la sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, ci doar precizează, în alineatul al doilea, că"funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."Având în vedere caracterul general al acestui text, Curtea consideră că acesta nu poate constitui temeiul acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, spor care nu este indicat expres în textul articolului respectiv.
Art. 8 din nr.HG 281/1993, reglementează, la alineatul 1 lit. b, un spor pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, însă funcționarii publici din cadrul Caselor Județene de Pensii nu sunt enumerați între categoriile de funcționari care ar putea beneficia de acest spor. În consecință, nici acest text legal nu poate fi reținut ca temei al acordării sorului de suprasolicitare neuropsihică și stres.
În privința art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, Curtea remarcă faptul că textul articolului respectiv precizează în alineatul al doilea că stabilirea categoriilor de funcționari publici și a cuantumului sporului prevăzutla alin. (1), precum și condițiile de acordare se va face "prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
De asemenea, alineatul al treilea al art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede că stabilirea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul respectiv se va face "pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens."
În aceste împrejurări, Curtea observă că acordarea acestui spor pentru reclamanți este condiționată de emiterea prealabilă a actului administrativ la care face referire art. 16 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, precum și de dovada faptului că reclamanții ocupă locuri de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții vătămătoare.
Având în vedere că reclamanții nu au dovedit existența actelor administrative respective, Curtea consideră că aceștia nu pot beneficia de acest spor în temeiul art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, întrucât acest articol nu reglementează un spor acordat tuturor funcționarilor publici, ci numai celor care întrunesc condițiile arătate în alineatele 2 și 3 ale art. 16.
În concluzie, Curtea reține că nici unul din temeiurile legale indicate de reclamanți pentru acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres nu sunt incidente în cazul funcționarilor publici ai Casei Județene de Pensii C S, astfel încât cererea reclamanților - de acordare a acestui spor - apare ca nefondată.
De altfel, Curtea remarcă faptul că din reglementările citate nu rezultă existența legală a unui "spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10% din salariul de bază"(astfel cum au indicat reclamanții), ci a sporului "pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată", spor de până la 15% din salariul de bază (prevăzut de art. 8 alin. 1 lit. b din nr.HG 281/1993), și a sporului "pentru condiții vătămătoare", spor de până la 10% din salariul de bază, prevăzut de art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007.
De aceea - în măsura în care reclamanții au solicitat acordarea sporului " pentru condiții vătămătoare", de până la 10% din salariul de bază, prevăzut de art. art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007- orice referire la volumul de muncă prestată de reclamanți este irelevantă, întrucât art. 16 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 face referire la activitatea desfășurată "în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj."
Cu privire la sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, temeiul acordării acestuia a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, raportat la art. 3 lit. f) din aceeași lege.
Conform art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: -
f) stabilitate în exercitarea funcției publice;"
În privința art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea reiterează concluzia expusă mai sus, conform căreia acest articol nu face referiri exprese la sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, ci doar precizează, în alineatul al doilea, că"funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."Având în vedere caracterul general al acestui text, Curtea consideră că acesta nu poate constitui temeiul acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20%, spor care nu este indicat expres în textul articolului respectiv.
În privința art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, acest text se referă la principiul potrivit căruia funcționarul public se bucură de stabilitate în exercitarea funcției publice, stabilitatea fiind înțeleasă ca o garanție acordată funcționarilor publici, în sensul înlăturării posibilității schimbării arbitrare sau nejustificate a locului de muncă sau a condițiilor de muncă ale funcționarului public.
Stabilitatea - în sensul prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 - constituie, așadar, o garanție necesară exercitării funcției, iar nu izvorul unui spor salarial distinct.
De aceea, Curtea consideră că textul art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu poate justifica acordarea unui spor de stabilitate pentru toți funcționarii publici.
Cu privire la discriminareafuncționarilor publici care nu beneficiază de un astfel de spor, Curtea subliniază importanța acordată în legislație principiului nediscriminării, principiu care cunoaște o reglementare internă și internațională bine conturată.
Constituția României prevede, în art. 4 alin. 2 că "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială."
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României, "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Curtea Constituțională a subliniat - prin Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993 - cu privire la aceste dispoziții constituționale, că "în structura normativă a Constituției, criteriile nediscriminării sunt nominalizate prin art. 4 alin. (2), acestea fiind rasă, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politica, averea, originea socială. Dar, și acest lucru este deosebit de important, dispozițiile constituționale trebuie corelate și interpretate în raport cu dispozițiile cuprinse în instrumentele juridice internaționale în domeniul drepturilor omului, numai astfel putându-se stabili egalității în drepturi a cetățenilor sensurile și dimensiunile sale juridice. Aceasta rezultă expres chiar din Constituție, care prin art. 20 alin. (1) stabilește ca "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". Astfel, devin aplicabile, în speța, dispozițiile cuprinse în art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit căruia "Toate persoanele sunt egale în fata legii și au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție a legii. În aceasta privința, legea trebuie sa interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o protecție egala și eficace împotriva oricărei discriminări, îndeosebi de rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politica și orice alta opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice alta împrejurare".
Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 2 alin. 2 din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976."
Totodată, art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede:
"(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(11) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
(3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.
(31) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(4) Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.
(5) Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
(6) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație.
(7) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.
În privința reglementărilor internaționale, Curtea amintește dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Reclamanții au invocat caracterul discriminatoriu al acordării unor sporuri de complexitate a muncii și de control financiar altor categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C
Curtea observă, în primul rând, că reclamanții nu au prezentat suficiente date privind condițiile de acordare a sporurilor la care s-au referit. Astfel, la dosar nu există date referitoare la condițiile de acordare a sporurilor respective, la persoanele care beneficiază de aceste sporuri, astfel încât nu se poate face o comparație cu munca efectiv prestată de reclamanți și de persoanele beneficiare ale acestor sporuri.
Pe de altă parte,Curtea subliniază că legiuitorul este cel care evaluează necesitatea acordării unor sporuri diferitelor categorii de funcționari, și că evaluarea criteriilor de acordare - deși poate fi supusă controlului instanțelor judecătorești în anumite condiții - este tot de competența legiuitorului.
În principiu, Curtea apreciază că principiul nediscriminării nu se opune acordării unor sporuri unor anumite categorii de funcționari publici, în considerarea unor criterii obiective, cum ar fi dificultatea sau riscul prestării unei anumite activități. De aceea, existența unor categorii de funcționari care beneficiază de un anumit spor în cadrul aceleiași instituții nu constituie o încălcare a acestui principiu, câtă vreme nu se demonstrează inegalitatea de tratament a unor persoane aflate în condiții similare, respectiv acordarea unui spor pentru condiții de muncă vătămătoare numai unora din persoanele care prestează munca respectivă.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea consideră că nu poate constata existența unei discriminări în defavoarea reclamanților, câtă vreme aceștia nu au demonstrat că sporurile acordate celorlalte categorii de funcționari din cadrul Casei Județene de Pensii C S li se cuvin datorită caracterului similar al muncii prestate de reclamanți, și nici că sporurile respective sunt instituite pe criterii subiective ori discriminatorii.
În consecință, Curtea consideră că solicitarea acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20% nu poate fi justificată în cazul reclamanților nici pe considerentul existenței unei discriminări în raport cu alte categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Curtea observă că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamanților, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor cadou, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 193 din 17 mai 2006, privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006.
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2006, "societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 din Legea nr. 193/2006, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele cadou apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, ca și în cazul tichetelor de masă, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
În absența unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamanților, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 203/1.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, Curtea îl va admite.
Întrucât a ajuns la concluzia admiterii recursului Casei Județene de Pensii CSp entru considerentele expuse mai sus, Curtea nu consideră necesară examinarea și a celorlalte motive de recurs invocate de această recurentă, eventuala temeinicie a acestora neputând influența soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată și va respinge acțiunea reclamanților prin Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C S ca nefondată.
Cu privire la recursul formulat de reclamanți, reprezentați de Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C, Curtea constată că aceștia au criticat soluția respingerii de către instanța de fond a cererii de acordare pentru viitor a drepturilor cu caracter salarial pretinse prin acțiune.
Având în vedere că - în conformitate cu analiza expusă mai sus - Curtea a ajuns la concluzia caracterului nefondat al acordării către reclamanți a sporurilor de stabilitate și fidelitate de 20%, de suprasolicitare neuropsihică și stres, precum și a contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou, cererea de acordare pentru viitor a acestor drepturi apare, de asemenea, ca nefondată, pentru aceleași considerente.
În consecință, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 203/1.10.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți prin Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.//28.02.2008
Tehnored.//04.03.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul C
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
