Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 126/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 850/14.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Consiliul Județean T, în 3 exemplare.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în 3 exemplare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 850/14.XI.2007 pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta in contradictoriu cu pârâți Consiliul Județean T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunț această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean T, conform Dispoziției nr. 367/23.12.2002 calitate în care beneficiază de prevederile dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind acordarea primei de concediu.
Relativ la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocata de către paratul Consiliul Județean T, instanța de fond a reținut, din analiza dispozițiilor art. 91 ind. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precizat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
În cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
În speță, este pus în discuție refuzul nejustificat al autorității pârâte Consiliul Județean de a acorda drepturile de natură salarială solicitate prin acțiune.
Rațiunea procedurii administrative prealabile este de a da posibilitatea emitentului actului administrativ contestat, care este nelegal, să-l reformeze sau să-l retracteze, după caz, evitându-se în acest fel un proces între părți.
În speță, nu se contestă un act administrativ de autoritate care să impună formularea recursului administrativ în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci prin acțiune se invocă un fapt material - refuzul nejustificat al pârâtului, astfel încât apreciind ca excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiata instanța de fond a respins-
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare, susținerea reclamantei in sensul ca Ministerul Finanțelor Publice are calitate de ordonator principal de credite nu a fost reținută, întrucât aceasta calitate o deține Consiliul Județean T, între aceasta instituție si reclamantă existând raporturi de serviciu specifice care includ printre altele si obligația plății primelor de concediu reglementata de art. 34 al.2 L 188/99. Paratul Ministerul Finanțelor Publice nu se afla in relații de munca cu reclamanta si nu are nici o obligație de plata a primelor de concediu.
In calitate de ordonator principal de credite Consiliul Județean T are obligația de a face propunerea pentru rectificarea de buget iar Ministerul Finanțelor Publice in baza funcțiilor pe care le îndeplinește conform L 500/2002 si HG 208/2005 are atribuții de coordonare a acțiunilor ce sunt de responsabilitatea guvernului cu privire la rectificarea bugetului pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Instanța de fond a reținut insa excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru plata primei de concediu aferenta anului 2003 având in vedere că reclamanta se află în raporturi de muncă cu instituția angajatoare și chiar dacă disp. art.91 ind.1 legea 251/2006 vizează competența instanțelor de contencios - administrativ în soluționarea cauzelor ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, aceste dispoziții se completează cu cele prevăzute în codul muncii ( art.93 legea 188/99 republicată), in Lg. 188/99 se prevede la art. 29 al.1 ca pentru activitatea desfășurata funcționarii publici au dreptul la un salariu iar conform al.2 beneficiază de prime si alte drepturi salariale in condițiile legii.
Instanța de fond a apreciat aplicabile disp. art.166 al.1 codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care aceste drepturi erau datorate precum și dispozițiile art.283 al.1. lit.c codul muncii potrivit cărora cererile în soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul drepturilor salariale.
data nașterii dreptului la acțiune și data de la care drepturile salariale erau datorate nu vizează situația de când prevederile art.34 al.2 Legea 188/1999 nu au mai fost suspendate întrucât dreptul la plata acestor sume a existat și pe perioada suspendării câtă vreme nu a intervenit vreo dispoziție de abrogare.
Văzând și dispozițiile art.1 și 3 D 167/1958 și ținând cont de faptul că prima de concediu este un drept salarial al funcționarului public ce i se acordă odată pe an fiind aferent in speță, concediului pe anul 2003, instanța de fond a reținut ca introducerea prezentei acțiunii la data de 16.07.2007 s-a realizat cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani astfel încât instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul Consiliul Județean T, iar fata de paratul acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Împotriva acestei hotărâi, în termen legal, a formulat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece dreptul la acțiune pentru anul 2003 nu s-a prescris.
Recursul este fondat.
Împrejurarea că plata primei de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive, prevăzute de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Prin suspendarea acestui drept în baza unor acte normative succesive, norma juridică din art. 34 (2) din Legea nr. 188/1999 a devenit inefectivă prin voința expresă a legislatorului, iar datorită acestui fapt orice inițiativă din partea reclamantei de a pretinde de la pârâtul Consiliul Județean T plata primei de concediu, era paralizată pe toată durata suspendării, deci inclusiv pentru anul 2003.
În consecință, conform art. 312 (5) Cod procedură civilă Curtea va admite recursul reclamantei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 850/14.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./15.04.2008
Tehnored.//22.04.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
