Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 133/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.133
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CONDUCEREA AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal -, AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B,-, Sector 6 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, nr. 294, Sector 6, împotriva sentinței nr. 1369 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimați reclamanți, -, -, -, -, -, -, și, reprezentați de, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B,-, județul
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenții pârâți Conducerea Agenției pentru Protecția Mediului B, Ministerul Mediului și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională pentru Protecția Mediului bucurești, intimați reclamanți, ia, Și.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar o întâmpinare formulată de intimatul reclamant în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al celorlalți intimați reclamanți, funcționari publici de la
Procedura este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu dispune rectificarea citativului în sensul că intimata pârâtă Agenția Națională pentru Protecția Mediului B este recurentă pârâtă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând a supra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 7 octombrie 2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, -, -, -, -, -, -, și, reprezentați de,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B,-,județul B, au chemat în judecată AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective, pentru perioada 2001 și până la data introducerii acțiunii.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în fapt, prin cererea înregistrată sub nr.13819 din 6 octombrie 2008, au solicitat Agenției pentru Protecția Mediului B plata drepturilor prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, respectiv, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, îndeplinind astfel procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Solicitarea nu a fost însă avizată favorabil, pe considerentul că aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul instituțiilor publice. Este adevărat că aplicarea art.31 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin art.44 din OUG nr.92/2004, însă această suspendare este nelegală în raport de dispozițiile art.38 și 39 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, dar și în raport de dispozițiile art.53 alin.(1) și (2) din Constituția României.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Constituției României, ale Legii nr.53/2003 - Codul Muncii,ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale Legii nr.554/2004.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, cererea înregistrată sub nr.13819 din 6 octombrie 2008, tabelul nominal cuprinzând reclamanții și practică judiciară în materie.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006
Pe de altă parte, Legea nr.188/1999 prevede posibilitatea acordării acestor suplimente, însă OG nr.6/2007 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, pe lângă faptul că nu prevede cuantumul acestor sporuri, nu prevede nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a le acorda.
Agenția pentru Protecția Mediului Baf ormulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală,pentru următoarele motive: deși aceste sporuri sunt prevăzute de Legea nr.188/1999,în acest act normativ nu sunt indicate și procentele aplicabile;în bugetul de venituri al instituției nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor drepturi;prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 plata acestor drepturi a fost suspendată legal.
La rândul său, pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a invocat două excepții,respectiv,excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâtul a arătat că simpla anexare la cererea de chemare în judecată a unui tabel nominal nu poate constitui dovada calității de funcționar public. În situația în care reclamanții nu fac dovada calității lor de funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului B,acțiunea lor urmează să fie respinsă ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a arătat că, urmare a modificărilor legislative,raporturile de serviciu se încheie între reclamanți, funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului B și această instituție. Ori, potrivit dispozițiilor art.2 alin.(3) din HG nr.459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și nu în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.
Prin urmare, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile nu are calitate procesuală pasivă astfel că acțiunea îndreptată împotriva acestei instituții urmează să fie respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,întrucât pentru perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și prin OG nr.2/2006,iar pentru perioada 2007-2008 aceste drepturi nu mai sunt prevăzute de OG nr.6/2007,astfel că nu pot fi acordate. Pe de altă parte,în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.53/2003 - Codul muncii,ci dispozițiile Legii nr.188/1999,normă specială în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr.1369 din 25 noiembrie 2008, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -,
, -, -, -, -, și,reprezentați de,în contradictoriu cu AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și cu MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, fiind obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant,în funcție de perioada efectiv lucrată ca funcționar public, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,fiecare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1 octombrie 2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe actualizate în raport cu indicele de inflație,calculat până la data plății efective,dreptul la acțiune fiind prescris pentru perioada 2001-2005.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Buzăua reținut că reclamanții sunt salariați ai Agenției pentru Protecția Mediului B și au calitatea de funcționari publici,calitate recunoscută de această instituție cu Dovada eliberată sub nr.17420 din 10 noiembrie 2008 (fila 50 din dosar).
Având calitatea de funcționari publici, ei sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească,pe lângă celelalte drepturi salariale,și cele două sporuri în litigiu: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,astfel cum acestea sunt reglementate prin art.31 alin.(1) lit. c) și d) din actul normativ citat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea Agenției pentru Protecția Mediului B, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare,pentru perioada 2001 și până la data introducerii acțiunii.
Aplicarea prevederilor legale menționate a fost însă suspendată în mod succesiv prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006,începând cu data de 23 noiembrie 2004,data intrării în vigoare a OUG nr.92/2004 și până la sfârșitul anului 2006.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale nu echivalează însă cu înlăturarea acestor drepturi. Nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi,ci doar la suspendarea exercițiului lor. Fiind un drept câștigat,derivat dintr-un raport de muncă,cele două suplimente nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut; s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial,a cărei existență este recunoscută,să fie vidat de substanța sa și practic,să fie lipsit de orice valoare.
Potrivit art.37 alin.(3) din OG nr.6/2007, menținut în vigoare și prin OG nr.9/2008,salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări. Orice limitare sau renunțare făcută cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte,drepturile reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și,prin urmare,au calitatea de "bun",în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999,instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului B,Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant,în funcție de perioada efectiv lucrată ca funcționar public,suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,fiecare în procent de 25 % din salariul de bază,începând cu data de 1 octombrie 2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe,actualizate în raport cu indicele de inflație calculat până la data plății efective,dreptul la acțiune fiind prescris pentru perioada 2001-2005.
Instanța a luat act că nu se solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței nr. 1369 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat recurs pârâții CONDUCEREA AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
În recursul declarat, pârâta CONDUCEREA AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, a criticat sentința nr. 1369/25.11.2008 a Tribunalului Buzău, ca fiind netemeinică și nelegală prin aceea că deși suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, în acest act normativ nu sunt prevăzute și procentele aplicabile.
Mai mult susține că în bugetele de venituri și cheltuieli ale instituției, pentru anii anteriori, nu au fost prevăzute sume pentru plata acestor sporuri, iar prin OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, plata acestor suplimente a fost suspendată legal.
Solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii reclamanților.
Recurentul pârât MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, critică hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, susține că în mod greșit a fost respinsă, având în vedere faptul că raporturile de serviciu s-au încheiat între reclamanți, funcționari publici în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului B și aceasta, generând drepturi și obligații pentru ambele părți, consideră că Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care solicită modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii în privința acestei instituții ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În altă ordine de idei, arată că instanța de fond a reținut în mod corect că, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv.
Prin urmare, recunoscând existența suspendării, consideră că instanța de fond a recunoscut și efectul principal al acesteia: neacordarea sporurilor solicitate de intimați pentru perioada afectată de suspendare.
De asemenea, menționează că, procentul de 25% din suplimentul postului din suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost stabilit în mod arbitrar de către intimați, deși nici unul din actele normative care reglementează aceste sporuri nu prevede cuantumul în care va fi acordat.
În ceea ce privește presupusa încălcare a art. 53 și a art. 41 din Constituția României, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că suspendarea aplicării suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare contravine prevederilor acestor articole.
Sub acest aspect arătând că ele sunt drepturi suplimentare, prevăzute în legi speciale, prin urmare exced cadrul instituit de art. 41, alin. 2 din Constituție, astfel că prevederile art. 53 din lege fundamentală nu sunt aplicabile, deoarece acest articol face referire doar la drepturile și libertățile fundamentale menționate în Constituție, iar, după cum a precizat dreptul la suplimentul postului și dreptul la suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu sunt drepturi fundamentale.
În susținerea acestor afirmații a invocat deciziile Curții Constituționale (decizia nr. 214/14.04.2005, Decizia nr. 37/2005, Decizia nr.148/2005), care se referă la suspendarea dreptului privind prima de vacanță, situația fiind una similară cu cea privind dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, menționează că jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate cu argumentul că:, beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementărilor lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modificare sau să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care se acordă ".
Referitor la invocarea instanței de fond a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, face precizarea că prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale trebuie coroborate cu prevederile din paragraful imediat următor, pe care instanța a omis să-l analizeze deși era evidentă aplicabilitatea lui în această cauză.
Prin urmare, mai susține faptul că art. 1 din Protocolul adițional invocat de prima instanță în motivarea hotărârii consacră atât dreptul fundamental al oricărei persoane la respectarea bunurilor sale cât și dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința acestor bunuri, astfel că susținerea acesteia nu poate fi reținută ca întemeiată.
Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, critică hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică, prin aceea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Menționează că instanța de fond în mod eronat a reținut că nr.OG 6/2007, modificată prin nr.OG 9/2008, privind salarizarea funcționarilor publici a aprobat prevederile privind suplimentul postului și a treptei de salarizare din Legea nr. 188/1999.
Învederează instanței că, în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendare prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin art. 48 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În prezent, se află în vigoare nr.OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
În continuare, susține recurenta faptul că Legea nr. 188/1999, republicată, prevede posibilitatea acordării acestor sporuri, dar în același timp face trimitere la legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Mai arată că din analiza textului nr.OG 6/2007 se poate observa că anumite sporuri sunt prevăzute în mod distinct pentru anumite instituții publice, iar pentru alte sporuri sunt prevăzute în mod distinct categoriile de personal ce pot beneficia de acestea, precum și condițiile de acordare. Dar, actul normativ menționat nu face nici o referire la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător dreptei de salarizare.
În aceste condiții, apreciată că acordarea acestor suplimente sunt nelegale, față de împrejurarea că legea nu face nici o referire la acordarea acestor sporuri.
Din acest punct de vedere, consideră neîntemeiată și solicitarea reclamanților de a li se acorda retroactiv suplimentul postului din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ambele în procente de 25%. Referitor la cuantumul acestor sporuri, consideră că acesta a fost stabilit în mod arbitrar.
Mai mult, sub acest aspect, referitor la suplimentul postului apreciază că ar trebui efectuată o expertiză de specialitate care să individualizeze posturile pentru care să se poată acorda acest supliment.
Din acest punct de vedere arată că apare ca inadmisibilă cererea de acordare a acestui supliment tuturor funcționarilor publici dintr-o instituție publică, deoarece nu toți prestează același fel de activitate, cu același grad de complexitate.
În acest sens, cu titlu de informare, menționează că art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern prevede că:, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar ".
De asemenea, potrivit art. 9 pct.7 din nr.OG 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv:, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru comple3xitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar ".
Agenția pentru Protecția Mediului B se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, care, la rândul său, se află în subordinea Ministerului Mediului Dezvoltării Durabile și pentru aceste instituții publice acordarea acestor sporuri nu se poate face în temeiul legii, sau prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, tot în condițiile legii.
Consideră că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată în integralitatea sa.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041și 312.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Întrucât cele trei recursuri vizează aceleași aspecte vor fi analizate împreună, astfel:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, menținându-se restul dispozițiilor sentinței în ce privește soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții CONDUCEREA AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B,-, județ B, cod poștal -, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal -, AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B,-, Sector 6 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, nr. 294, Sector 6, împotriva sentinței nr. 1369 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimați reclamanți, -, -, -, -, -, -, și, reprezentați de,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B,strada - nr.11,județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința nr. 1369 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Red. DF/CMF
3ex. / 12 februarie 2009
dos.fond - - - Tribunal B
jud.fond -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
