Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1332
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Reșița împotriva sentinței civile nr. 328/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantele intimate personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul recurent a depus a adresă emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție și ultima filă din concluzii scrise (sosite prin fax).
Instanța comunică reprezentantei pârâtului recurent exemplarul 3 al întâmpinării de la dosar și aceasta arată că nu solicită termen, depune împuternicire și un exemplar complet al concluziilor scrise, în original.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamante, fără cheltuieli de judecată. Arată că susține în continuare excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2003-2006 în conformitate cu prevederile 167/1958. În susținerea cererii sale mai invocă și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii la data de 20.09.2009.
Reclamantele intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2009, sub nr-, reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția Impozite și Taxe", au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la calcularea și plata retroactiv și actualizate în funcție de rata inflației, calculată la data scadenței fiecărui drept salarial și până la data plății efective, următoarele drepturi salariale, începând cu data de 01.05.2003 și până la încetarea raporturilor de serviciu, după cum urmează: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată; obligarea efectuării acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivare, reclamantele arată că, prin cererile înregistrate la Consiliul Local al municipiului Reșița, sub nr.1548/29.01.2009 și nr.1547/29.01.2009 privind acordarea unor drepturi salariale, au solicitat angajatorului acordarea sporurilor solicitate și prin prezenta acțiune, însă, li s-a comunicat de către pârât că, pentru acordarea acestor drepturi nu există bază legală.
Reclamantele arată că, în temeiul art. 29 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus, dar fără a beneficia de ele în realitate. Potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007. Mai precizează că, referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție.
Totodată, învederează faptul că, nu poate fi invocată prescripția dreptului la a cere respectivele suplimente, deoarece, suspendându-se exercițiul dreptului în perioada 2004-2006, se suspendă și cursul prescripției. Mai arată că, potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul reclamantelor la acordarea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția amintită. De asemenea, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, iar acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 31 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, invocă, în principal, excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la solicitarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01.05.2003 - 18.02.2006, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. Precizează că, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani. Astfel, acțiunea reclamantelor a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 18.02.2009, deci, pentru perioada 01.05.2003 - 18.02.2006, dreptul la acțiune este prescris.
În subsidiar, cu privire la drepturile salariale solicitate pentru perioada 18.02.2006 - 01.04.2007 pentru reclamanta și, 18.02.2006 - 02.05.2007 pentru reclamanta (în cazul admiterii excepției prescripției extinctive), iar în cazul respingerii prescripției extinctive, 01.05.2003 - 01.04.2007 pentru reclamanta și 01.05.2003 - 02.05.2007 pentru reclamanta, arată că, solicitarea acestor drepturi este total nefondată, având în vedere că, pentru a se putea acorda suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, ar trebui să existe posibilitatea cuantificării lor.
Totodată, pârâtul a precizat că, nu poate calcula aceste sporuri, neexistând temei legal în acest sens; nu există stabilit în niciun act normativ cuantumul acestor sporuri și nici vreun act administrativ emis de către instituția pârâtă în vederea stabilirii cuantumului acestor sporuri, precum și a persoanelor beneficiare.
Mai arată faptul că, niciun funcționar public din cadrul instituției pârâte nu a beneficiat vreodată de aceste sporuri.
În apărare, se invocă dispozițiile Legii nr. 188/1999, Decretul nr. 167/1958, Decizia Curții constituționale nr. 820/2008.
Procedând, în conformitate cu prevederile art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.05.2003 - 18.02.2006, excepție invocată de pârât, tribunalul a reținut următoarele:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 publicată în în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicată. Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform prevederilor nr.OG 2/2006, până la finele anului 2006.
Așadar, începând cu data de 23.11.2004 (data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, exercitarea dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii în legislație a dreptului la cele două suplimente - 21.04.2003 și data suspendării acestuia, respectiv 23.11.2004, persoanele interesate își puteau valorifica oricând dreptul la suplimente, în limita termenului de prescripție de trei ani, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea unor acțiuni în justiție, având în vedere că exercițiul acestui drept nu a fost îngrădit de legiuitor, pentru perioada enunțată.
Prin sentința civilă nr. 328/24.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor pentru perioada 01.05.2003 - 23.11.2004, a admis, în parte, acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA - SERVICIUL PUBLIC,DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE", a obligat pârâtul, la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, față de reclamanta pentru perioada 24.11.2004 - 02.04.2007 și față de reclamanta pentru perioada 24.11.2004 - 02.05.2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective, precum și să înscrie, în carnetele de muncă ale reclamantelor, drepturile cuvenite, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, respingând în rest, pretențiilor reclamantelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că drepturile solicitate de reclamante, pentru perioada 01.05.2003 - 23.11.2004 nu mai pot fi valorificate, fiind prescrise.
Pentru perioada 24.11.2004 - 08.02.2006, tribunalul a reținut că dreptul la suplimente a fost suspendat și, ca atare, a fost suspendat și cursul prescripției, astfel că, pentru această perioadă, drepturile solicitate nu sunt prescrise.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis, în parte, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor, respectiv pentru perioada 01.05.2003 - 23.11.2004.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele au fost funcționari publici în cadrul Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția Impozite și Taxe" în perioada 01.05.2003 - 02.04.2007 (reclamanta ) și în perioada 01.05.2003 - 02.05.2007 (reclamanta ), conform mențiunilor înscrise în carnetele de muncă (fila 13-33 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art.117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamantele, fiind încadrate ca funcționari publici, sunt salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamantele nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat cu cerere în acest sens pârâtului.
Pentru perioada ulterioară datei de 23.11.2004 și până în momentul pronunțării hotărârii, instanța a apreciat acțiunea reclamantelor ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp, prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Totuși, instanța a apreciat că nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care le îndrituiește pe reclamante la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent Consiliul Local Reșița, Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul recurent arată că în lipsa unei dispoziții legale nu avea posibilitatea legală să acorde aceste drepturi salariale. Arată că art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 stabilește acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici, dar fără stabilirea procentului, și în acest sens, consideră că în lipsa unui act normativ sau a unui contract colectiv la nivel de instituție, nu pot fi acordate și nici calculate astfel de drepturi salariale.
Mai arată că hotărârea nu poate fi pusă în executare tocmai din pricina necuantificării printr-un act normativ a drepturilor menționate.
În drept, pârâtul recurent invocă dispozițiile art.304 pct 9 Cod proce4dură civilă, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, pe perioada în care reclamantele au avut calitatea de funcționar public.
Prima instanță a reținut în mod corect că dreptul reclamantelor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea hotărârii pronunțate de Tribunalul C-S și a interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamante nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rezultă din cele expuse, că motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul acestuia ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent Consiliul Local Reșița, Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe, împotriva sentinței civile nr.328/ 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./27.11.2009
Tehnored./27.11.2009/Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C
- judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
