Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1336/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1336
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Biroul Soluționare a contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 459/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială iar reprezentanta pârâtei recurente depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca temeinice și legale a actelor administrativ fiscale emise pe seama reclamantei.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.1057/30 din data de 23 ianuarie 2008, reclamanta SRL a chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T - Biroul Soluționarea Contestațiilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 747/205/12.11.2007 pronunțată de T - Biroul Soluționarea Contestațiilor, privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă, înregistrată sub nr. 38116/22.08.2007, împotriva Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 06.06.2007 înregistrat sub nr. 17069.07.2007 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.360/13.07.2007.
In motivarea acțiunii se arată că raportul de inspecție fiscală reține o interpretare greșită a dispozițiilor legale în materie, interpretare ce a condus la concluziile neconforme cu starea de fapt și de drept, precum și la emiterea deciziei de impunere fiscală contestată.
Se arată astfel că în perioada fiscală supusă verificării, respectiv 01.01.2004-13.06.2006, între reclamantă în calitate de chiriaș și Compania aeriana de stat din Republica M, în calitate de proprietar, a fost încheiat Contractul de chirie nr. 54 din data de 20.03.2004.
Obiectul contractului îl constituie închirierea aeronavelor de tip Ka-26 pe perioada de la data obținerii aprobărilor de la Administrația de Stat a Civile RM și până la data de 01.10.2004, iar prin actul adițional nr. 1/22.09.2004, se prelungește perioada de închiriere până la data de 01.11.2005.
Proprietarul se obligă prin contract, în esență, să pună la dispoziție doua elicoptere Ka-26 echipate în varianta aviachimică iar chiriașul se obligă să achite contravaloarea lucrărilor efectuate în ore-zbor conform evidenței contoarelor instalate la bordul elicopterelor.
De asemenea, între reclamantă în calitate de și Societatea pe acțiuni deschisă cu destinație specială din Ucraina, în calitate de dătător în arendă, a fost încheiat contractul de arendare al elicopterelor nr. CA-1.21P în data de 21.01.2005.
Obiectul contractului îl constituie luarea în arendă a doua elicoptere Ka-26 echipate în varianta agricolă, pentru perioada de până la data de 31.12.2005. Prin prelungirea la contract din data de 01.01.2006 se decalează perioada de arendare până la data de 30.09.2006.
Prin contractele mai sus menționate au fost stabilite condițiile de plată atât a normei totale de arendă cât și a orelor de zbor efectuate peste norma totală garantată.
Având în vedere activitatea desfășurată de societatea reclamantă, preluarea elicopterelor de la societățile nerezidente s-a realizat cu titlu de concesionare a unui echipament industrial, mai ales pentru că aceste elicoptere nu erau folosite în transport.
Au fost prezentate în dovedirea statutului de nerezidenți a partenerilor comerciali certificatele de rezidență iar potrivit art.118 pr. fiscală, în cazul în care există convenții de evitare a dublei impuneri fiscale, sunt aplicabile prevederile acestora, cu condiția ca beneficiarul veniturilor să prezinte organelor fiscale din România certificatul de rezidență fiscală, eliberat de organul fiscal din țara de rezidență, prin care să ateste că este rezident al statului respectiv, dovadă făcută de reclamantă cu privire la ambii parteneri comerciali nerezidenți.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Tad epus Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea actelor administrative ca fiind temeinice și legale.
În motivare se arată că organul fiscal a constatat că în convențiile de evitare a dublei impuneri încheiat între România și Republica Ucraina și respectiv România și Republica M, impozitul pe veniturile realizate în România de rezidenții statelor menționate nu figurează ca făcând obiectul evitării dublei impuneri, prin urmare impozitul pe redevență stabilit prin Raportul de inspecție fiscală nr. 3222/28.06.2006 și Decizia de impunere nr. 348/26.06.2006 este corect stabilit.
Prin Sentința Civilă nr. 459/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SRL, s-a dispus anularea Deciziei nr. 747/205 din 12.11.2007 emisă de T - Biroul Soluționarea Contestațiilor privind soluționarea contestației formulate de câtre reclamantă, a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 06.06.2007 înregistrat sub nr.17069.07.2007 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.360/13.07.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că elicopterele fiind închiriate cu tot cu personal, fiind utilizate cunoștințele personalului pentru executarea lucrărilor, plățile nu constituie redevență ci este o plata a unui serviciu prestat, încadrându-se în prevederile art.7 profiturile întreprinderii din Legea nr. 60/1995 privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul M pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Chișinău la 21.02.1995 și Legea nr.128/1996 privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la la 29.03.1996.
Prin contractele mai sus menționate, au fost stabilite condițiile de plată atât a normei totale de arendă cât și a orelor de zbor efectuate peste norma totală garantată.
Art. 7 pct. 28 din Legea nr. 571/2003 definește redevența ca fiind orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de folosință precum și orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activități similare;
De asemenea, art.115 al.1 lit. d pct.11 din HG 44/2004 prevede căîn cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părți se angajează să utilizeze cunoștințele sale pentru executarea unei lucrări pentru cealaltă parte, suma plătită nu constituie redevență."
Față de această prevedere legală și de faptul că contractele încheiate nu sunt de închiriere doar a elicopterelor, ci acestea sunt închiriate cu tot personalul, fiind utilizate cunoștințele personalului pentru executarea lucrărilor, Tribunalul Timișa concluzionat că plățile nu pot fi considerate redevențe ci plata unui serviciu, încadrându-se în prevederile art.7 din Legea nr. 60/1995 și Legea nr.128/1996.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad eclarat recurs solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu consecința menținerii Deciziei nr. 747/205/12.11.2007 pronunțată de T - Biroul Soluționarea Contestațiilor, privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 06.06.2007 înregistrat sub nr. 17069.07.2007 și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.360/13.07.2007.
În motivarea recursului recurenta arată că, închirierea și arendarea elicopterelor în condițiile celor două contracte specificate, constituie în fapt predarea / preluarea pentru utilizare în folosul propriu a elicopterelor ca echipamente comerciale, iar plata de orice natură primită pentru utilizarea de echipamente comerciale este definită ca fiind o redevență.
În aceste condiții consideră că societatea reclamantă este răspunzătoare pentru nereținerea impozitului pe redevență, precum și pentru neplata la termen a acestuia, organul fiscal calculând în mod corect în sarcina acestei societăți majorări aferente impozitului și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, reprezentând măsură accesorie în raport cu debitul.
Impunerea de redevență este definită de art.7 pct.28 din Legea nr.571/2003 actualizată care prevede: "orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele:
d) Orice echipament industrial, comercial sau științific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container."
În sensul prevederilor art.12 pct.3 din Legea nr.60/1995, prividn ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul M pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Chișinău la 21 februarie 1995 se precizează: "Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit ori prin cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marcă de comerț, desen sau de model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricație sau pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau științific, pentru informații referitoare la experiența în domeniul industrial (know-how), comercial sau științific."
Și în baza prevederilor art.12 pct.3 din Legea nr.128/16.10.1996 privind ratificarea Convenției între Guvernul României și Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la la 29 martie 1996, se precizează: "Termenul redevențe folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent sau marcă de comerț, desen sau de model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricație sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experiența dobândită în domeniul industrial, comercial sau științific."
Ca urmare, pârâta recurentă consideră că organele fiscale au stabilit în mod corect în sarcina - SRL obligații suplimentare de plată în sumă de 51.933 lei.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este adevărat că în mod greșit prima instanță a reținut că sumele plătite de către reclamantă celor două societăți din Republica M, respectiv din Ucraina, nu ar constitui redevențe, față de prevederile art.7 pct.28 din Legea nr.571/2003, cât și față de prevederile art.12 pct.3 din Legea nr.60/1995 privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României si Guvernul M pentru evitarea dublei impuneri și Legea nr.128/1996 privind ratificarea Convenției dintre Guvernul României si Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri.
Prin urmare, potrivit atât legislației interne cât și Convențiilor menționate, redevența constituie plata de orice natură primită pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau științific.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că reclamanta nu era obligată a reține impozitul pe redevență în contul partenerilor externi, proprietari ai elicopterelor închiriate, întrucât potrivit art. 12 pct. 1 din ambele Convenții menționate, redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acelcelălaltstat contractant.
Sintagma "pot fi impuse" nu trebuie interpretată în sensul unei facultăți, ci în sensul instituirii regulii impunerii în statul în care ajung veniturile respective. Această interpretare se impune tocmai prin instituirea excepției în cadrul aceluiași articol, pct.2.
De altfel, însăși denumirea și scopul Convențiilor dintre Guvernul României si Guvernul Ucrainei denotă că aceleași venituri nu pot fi supuse impozitării în ambele state, fiind folosită sintagma "pentru evitarea dublei impuneri," în chiar titlul convențiilor.
Curtea are în vedere de asemenea că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 118 Cod fiscal, potrivit cărora pentru a beneficia de prevederile convenției privind evitarea dublei impuneri, este necesară prezentarea certificatelor de rezidență fiscală. Astfel, în chiar Decizia nr. 747/12.11.2007 emisă de Pârâta DGFP T s-a consemnat că au fost prezentate cele două certificate (pagina 5 deciziei amintite).
Legat de acest aspect, Curtea nu reține susținerile pârâtei care prin aceeași decizie susține că dispozițiile celor două convenții încheiate cu M și Ucraina ar fi fost modificate prin HG nr.1840/2004, pe de o parte întrucât o convenție bilaterală nu poate fi modificată într-un mod unilateral, ci cel mult denunțată, iar pe de altă parte întrucât un act administrativ, fie și cu caracter normativ, așa cum este HG nr.1840/2004, nu poate modifica un act aprobat printr-o lege.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat de către pârâtă, Curtea, în baza art. 312.pr.civ, urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.459/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./07.12.2009
Tehnored./09.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
