Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1347/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1347
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 28 mai 2008, privind recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO, împotriva sentinței nr. 734 din data de 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 28 mai 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 11 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.734 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Olta admis excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", ca prescrisă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea reclamantului față de pârâta MEF, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta MIRA.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Referitor la perioada 2002-2003, s-a reținut că dreptul pretins de reclamanți pentru această perioadă este prescris, avându-se în vedere prevederile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, reclamantul a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, că în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata primei de concediu de odihnă aferentă anilor 2002-2003.
A susținut recurentul reclamant că data începerii curgerii prescripției dreptului la acțiune coincide cu momentul încetării suspendării legale, respectiv 31.12.2006, când practic se naște dreptul la acțiune.
Prin decizia nr.400 din 04.03.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO împotriva sentinței nr.734 din 13 nopiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, a modificat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea.
Au fost obligați pârâții MIRA, IPJ O și Centrul de și a de Poliție la plata primelor de concediu de odihnă pe anii 2002-2003, actualizate la data plății.
S-au menținut dispozițiile privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, cu privire la cererea reclamantului de acordare a primei de concediu de odihnă aferentă anilor 2002-2003, că în mod greșit prima instanță a apreciat că pentru această perioadă acțiunea nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din 167/1958.
Astfel, prin OUG nr.146/2007 publicată în Monitorul oficial nr.877/20.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 s-a prevăzut pentru personalul din sectorul bugetar, inclusiv pentru funcționarii publici acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001-2006 (art.1 din OUG 146/2007).
Art.4 alin.5 din actul normativ menționat anterior stipulează că plata drepturilor prevăzute de art.1 se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi de către instituțiile la care persoanele îndreptățite au fost angajate în perioada respectivă.
Având în vedere dispozițiile legale precitate, s-a apreciat că în mod nelegal prima instanță a considerat că pentru perioada 2002-2003 operat prescripția extinctivă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Centrul de și a Pregătirii de Poliție " ".
A precizat că pentru termenul din 4 martie 2008, când cauza a fost judecată, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu intimatul pârât Centrul de și a Pregătirii de Poliție " ".
S-au mai adus și alte critici deciziei Curții, care vizează fondul cauzei.
Curtea,examinând contestația în anulare, o găsește fondată.
În conformitate cu prevederile art.317 alin.1 pct.1Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legale.
În speța de față, din verificarea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare pentru data de 4 martie 2008, se constată că pârâtul intimat Centrul de și perfecționare a Pregătirii de Poliție " " nu a fost citat, deși la instanța de fond a avut calitatea de pârât și de asemenea a fost conceptat ca intimat.
Având în vedere situația de fapt reținută, precum și prevederile art.317 alin.1 pct.1 Cod civilă p., contestația în anulare a fost admisă, s-a anulat decizia și s-a fixat termen pentru rejudecare la data de 28 mai 2008.
Examinând recursul precum și întâmpinarea formulată de pârâții intimați, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata primelor de concediu pe anii 2002 - 2003, pentru membrii sindicatului angajați la IPJ O, care au calitatea de funcționari publici cu statut special.
S-a precizat în cuprinsul acțiunii că în baza art. 37 pct. 2 din OG 38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, trebuiau să beneficieze începând cu anul 2004 de prima de vacanță, dar dreptul respectiv nu le-a fost acordat deoarece prin legile bugetare anuale a fost suspendată plata drepturilor respective și că polițiștii aveau dreptul de a li se plăti prima de CO și pe anii 2002-2003 conform Legii nr.188/1999.
În motivele de recurs, pârâtul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " PRO " a susținut că greșit instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă, deoarece prin legile bugetare anuale a fost suspendat dreptul la prima de concediu, suspendare care a operat până în anul 2003 și ulterior, iar prin măsura suspendării termenul de prescripție a fost întrerupt.
În întâmpinările formulate, pârâții au precizat că polițiștii au fost salarizați, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 conform Legii nr. 138/1998, situație în care în materia salarizării, domeniul fiind expres reglementat, se aplică prevederile acestei legi și nu ale legii nr. 188/1999.
Au precizat de asemenea intimații că, în ceea ce-i privește pe polițiști, s-a stabilit dreptul de a primi prima de concediu prin art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Au mai arătat că, în raport de data intrării în vigoare a OG nr. 38/2003, respectiv 01 ianuarie 2004, polițiștilor nu se sunt aplicabile prevederile in OUG nr.146/2007.
Având în vedere situația de fapt expusă sumar mai sus, precum și legislația aplicabilă în materia drepturilor salariale ale polițiștilor în perioada care formează obiectul analizei, Curtea găsește recursul nefondat, așa cum se va explica în continuare.
Prin Legea nr. 360/06.06.2002 care a intrat în vigoare la data de 24 august 2002, fost adoptat statutul polițistului, act normativ în baza căruia polițistul are calitatea de funcționar public civil, cu statut special.
În art.28 al acestei legi, sunt prevăzute drepturile polițistului, astfel conform textului precizat polițistul are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime, ajutoare și alte drepturi bănești, uniformă, echipament, medicamente gratuite, precum și alte drepturi.
După cum se observă din enumerarea de mai sus, prin legea cadru a statutului polițistului nu a fost prevăzută acordarea primei pentru concediu de odihnă.
În art. 78 alin. 2 s-a prevăzut în mod expres că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Analizând prevederile legii 138/1999 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, se constată că acest act normativ nu cuprinde norme în temeiul cărora să se poată plăti prima de concediu de odihnă.
Ulterior, prin OG nr. 38/30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care a intrat în vigoare conform art. 60, la data de 01 ianuarie 2004, s-au stabilit drepturile de natură salarială care se acordă funcționarilor publici cu statut special din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Prin acest act normativ, respectiv art. 37 alin. 2 s-a introdus dreptul polițistului ca la plecarea în concediul de odihnă să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Așadar, rezultă din prezentarea legislației că polițistul are dreptul de a i se plăti prima de concediu începând cu 01 ianuarie 2004.
Pe perioada anterioară, respectiv anii 2002 și 2003, polițiștii nu aveau un astfel de drept.
Mențiunea din art. 78 alin. 1 al Legii nr. 360/2002 privind completarea acestei legi cu Legea nr. 188/1999 nu conduce la aplicarea prevederilor din Legea privind statutul funcționarului public referitoare la salarizare și respectiv la prima de concediu de odihnă, deoarece, așa cum am mai arătat, în alin. 2 al aceluiași text s-a prevăzut expres că, până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Legea 138/1999.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 146/2007 privind acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001-2006, personalului din sectorul bugetar, deoarece textul acestei ordonanțe se referă la plata primelor de concediu în baza unor acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare în perioada respectivă.
În ceea ce -i privește pe polițiști în anii 2001-2002, aceștia nu au avut legal dreptul de a primi prima de concediu, respectiv dreptul la prima de concediu nu a existat în patrimoniul polițiștilor în perioada în litigiu.
A acorda dreptul la prima de concediu de odihnă pe perioada respectivă, ar însemna ca judecătorul să se transforme în legislator pozitiv, cu precizarea că nu se pune în discuție interpretarea legii, a efectelor unei ordonanțe și a consecințelor și aplicabilității art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza prezentă precizăm că nu sunt aplicabile prevederile art. 1 ale Protocolului nr. 1 la CEDO, text în temeiul căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, întrucât reclamanții nu au avut în patrimoniu acest drept înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, prin reținerea excepției prescripției, însă ținând seama că, judecarea fondului pricinii nu presupune efectuarea de probatorii, ci numai modul de aplicare și interpretare a legii, Curtea a apreciat că ar fi inutil a se casa cu trimitere cauza cu atât mai mult cu cât în cuprinsul hotărârii tribunalului s-a făcut vorbire și despre inaplicabilitatea prevederilor art. 37 din OG nr. 38/2003.
Față de motive enunțate, se constată că, acțiunea reclamanților este neîntemeiată, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor PRO, împotriva sentinței nr. 734 din data de 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
13 Iunie 2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Magdalena Fănuță, Elena Canțăr
