Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1362
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 3: Stoicescu
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.1428 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanteleși,ambele cu domiciliul ales în B,-, județul B și pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B, nr. 1, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, intimații-reclamanți, și intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul registratură, s-au depus la dosar o cerere din partea recurentului-pârât, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă și concluzii scrise formulate de intimatelor-reclamante și, însoțite de înscrisuri, respectiv: sentința nr.3822 din 30.10.20008 și sentința nr.1253 din 28.10.2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 așlin.2 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, solicitând obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și la plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 februarie 2006, actualizate în raport cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.188/1999.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, în fapt, deși în perioada menționată au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, nu au beneficiat de un drept legal și imperativ prevăzut de lege, și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, art.31 din Legea nr.188/1999 stabilind că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În perioada 2004-2006 aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată succesiv, prin OG nr.92/2004 pentru anul 2005 și prin OG nr.2/2006 pentru anul 2006.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pe calea căreia a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin sentința nr.1428 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantele și și a obligat pârâții să plătească reclamantelor sumele reprezentând suplimentul postului, în procent de 25 % din salariul de bază și sumele reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 1 februarie 2006, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aceasta nu este întemeiată, competența de soluționare a cauzei revinind tribunalului, și nu curții de apel; împrejurarea că reclamantele au chemat în judecată și o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea curții de apel, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea centrală, nu s-a invocat faptul că aceasta nu a răspuns în termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele și au fost salariate ale Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, având calitatea de funcționari publici până la data de 31 ianuarie 2006 și fiind salarizate potrivit prevederilor Legii nr.188/1999; astfel că, aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi salariale, și cele două sporuri în litigiu: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,astfel cum acestea sunt reglementate prin art.31 alin.(1) lit.c) și d) din actul normativ menționat. Aplicarea acestor prevederi legale a fost însă suspendată în mod succesiv, prin art.44 prin OG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006,începând cu data de 23 noiembrie 2004,data intrării în vigoare a OG nr.92/2004 și până la sfârșitul anului 2006.
A mai reținut prima instanță că suspendarea aplicării dispozițiilor legale nu echivalează cu înlăturarea acestor drepturi; nici unul dintre actele normative menționate nu cuprinde vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lor; de asemenea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, cele două suplimente nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare ulterioare. O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut; s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de valoare.
A concluzionat tribunalul că, potrivit art.37 alin.(3) din OG nr.6/2007, menținut în vigoare și prin OG nr.9/2008, salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, orice limitare sau renunțare făcută cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, instanța de fond în mod eronat respingând excepția necompetenței materiale, întrucât, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și părțile cu care au înțeles reclamantele să se judece, una dintre pârâte fiind autoritate publică centrală, potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art. 1 din HG nr.385/2007, competența soluționării prezentei cauzei aparține curții de apel, ca primă instanță.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a reținut că reclamanții au dreptul la sporurile invocate, întrucât acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv potrivit art. OUG nr.92/2004 pentru anii 2004 -2005, OG nr.2/2006 pentru anul 2006 și OG nr.6/2007 pentru anii 2007-2008, iar suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare.
Se mai arată că tribunalul în mod netemeinic a reținut că există o bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentelor în cauză, instanța de fond putea doar să oblige angajatorul la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost cuantificate de ordonatorul de credite printr-un act administrativ; pentru calcularea suplimentului postului și cel al treptei de salarizare este necesară existența unei dispoziții date în aplicarea art.29 alin.1 lit.c și d din Legea funcționarului public, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie executivului.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantele sunt funcționari publici în cadrul intimatei-pârâte Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare, art.31 prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform art. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că în mod greșit Tribunalul Buzăua obligat cei doi pârâți la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul Buzăua apreciat că reclamantele sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Buzăua concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul DADR B sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale, ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit.c și d sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, iar pe fond acțiunea reclamanților va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.1428 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanteleși,ambele cu domiciliul ales în B,-, județul B și pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B, nr. 1, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./26.10.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana, Stoicescu
