Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 137/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA NR. 137
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- -
Grefier: - -
_______
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaAgenția Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței nr. 415 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, a, -, și, toți cu domiciliul ales P str. - nr. 11 județul P șipârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în P,- județul
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în temeiul disp.art. 242 alin. (2) proc. civ.Prin serviciul registratură s-a depus de recurenta-pârâtă OUG nr. 146/19.12.2007.
Intimatul-reclamant, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, luând act că intimatul nu are cereri de formulat, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.
CURTEA
Prin sentința nr. 415/20.11.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive Autorității Naționale pentru protecția Consumatorilor, excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii, toate invocate de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, -, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul regional pentru protecția Consumatorilor P și Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor,obligând pârâții să calculeze și să plătească reclamantilor drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001-2006,corespunzător perioadei în care fiecare reclamant avut calitatea de funcționar public în cadrul instituțiilor pârâte, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective a acestora. A fost respinsă cererea de acordare a sporurilor de mobilitate și confidențialitate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că recșamanții și-au desfășurat activitatea, în perioada 2001-2006, în cadrul Institutului Regional pentru protecția Consumatorilor, cu excepția numitei, aceasta desfășurându-și activitatrea doar până în anul 2005, toți având calitatea de funcționari publici, aspect ce rezultă din adresa nr. 9991/2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Mai reține că într-adevăr dispoziția legală a fost suspendată prin mai multe acte normative, respectiv dispoziția art.3 alin. 1 din OUG nr. 33/ 2001, art.12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002,art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003,art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005(legile precizate privind bugetele de stat pentru perioada 2002-2006).
Dreptul reclamanților a fost suspendat până la data de 31.12.2006, după care acesta a devenit aplicabil, întrucât nu s-a mai dispus în mod expres suspendarea, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pentru anul 2007 neprevăzând nimic în acest sens.
Suspendarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți pentru perioada 2001-2005, semnificat doar suspendarea exercițiului dreptului, însă nu și înlăturarea acestuia- câtă vreme prin niciunul din actele normative prin care s- dispus suspendarea nu s-a prevăzut în mod expres aceasta.
Referitor la plata sporului de confidențialitate și mobilitate, prima instanță reținut că această cerere este neîntemeiată, deoarece în materia funcționarilor publici nu sunt aplicabile clauzele generale din codul muncii,privind sporurile de mobilitate și confidențialitate,acesta putându-se acorda exclusiv în situația în care sunt reglementate expres de statutul funcționarului public, respectiv de Legea nr. 188/1999 sau alte acte normative speciale.
Instanța de fond a respins excpția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, întrucât din dispozțiile art. 3 pct. 22,art. 5 alin. 2, art. 7 alin. 1 și 6 din HG 748/2007, rezultă că ANPC are atribuții în ce privește repartizarea fondurilor către inspectoratele regionale, fonduri în care se regăsesc și drepturile salariale solicitate de reclamanți.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, instanța reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin legile bugetare din 2001-2006, s-a suspendat exercitarea dreptului la primele de vacanță și potrivit art. 15 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriere și-a reluat cursul cu încetarea suspendării la data de 1.01.2007, or, raportat la obiectul cererii și data introducerii acțiunii, termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit,deoarece perioada supendării nu intră în calculul acestuia.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța fondului a reținut că în materia litigiilor privind drepturi salariale nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se referă la obligarea îndeplinirii acestei proceduri în cauzele privind acte administrative unilaterale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta susține că instanța fondului nu a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare, ci s-a mulțumit doar să le amintească
Recurenta mai susține că prima instanță nu a ținut seama la pronunțarea
soluției că dreptul la prima de vacanță prevăzut în favoarea reclamanților prin art. 34 alin, 2 din Legea 188/99 a fost suspendat prin acte normative succesive începând cu 2001 si până în prezent, acte normative de același ca și cel prin care au luat naștere.
Prima de vacanță este un drept salarial suplimentar, care nu este prevăzut de Constituție, ci a fost reglementat în scopul îmbunătățirii calității vieții salariaților, în măsura în care resursele financiare ale bugetului permit aceasta.
Cu privire la excepția prescriptiei dreptului material la acțiune, de asemenea recurenta arată că s-au încălcat prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 potrivit căruia dreptul de prescipție este de 3 ani.
În recurs recurenta-pârâtă a depus la dosar OUG nr. 146/19.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile acestora referitoare la modalitatea de soluționare excepției privind prescripția dreptului la acțiune este nefondat, deoarece suspendarea acordării dreptului la prima de concediu prin acte normative succesive nu a afectat existența dreptului în sine și nu a dus la stingerea acestuia, acesta născându-se numai la data încetării suspendării, respectiv 1.01.2007, ceea ce face ca acțiunea să fie introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Criticile recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței sunt nefondate, deoarece potrivit art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, republicată, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Este adevărat că până la data de 31.12.2006 prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin acte normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, dar, așa cum a reținut și instanța de fond, suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente, este o măsură cu caracter temporar, iar după epuzizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
In consecință, acordarea primelor de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și, chiar dacă acordarea dispozițiile legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării acordarea acestora este un drept legal, motiv pentru care instanța de fond a pronunțat o soluție legală atunci când a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale constând în primele de vacanță aferente anilor 2001- 2006.
Prin nr.OUG 146/19.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, la art. 2 alin. 1 se prevede că
, personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează: în luna martie- pentru anii 2001 și 2002, în luna iunie pentru anii 2003 și 2004 și în luna octombrie pentru anii 2005 și 2006 .
Față de considerentele de mai înainte, Curtea în raport cu art. 312 alin. 1 proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaAgenția Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B- sector 1, împotriva sentinței nr. 415 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, a, -, și,toți cu domiciliul ales P str. - nr. 11 județul P și pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în P,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.VN/Dact. C
2 ex./11.02.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal /nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
