Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 136/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA NR. 136
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- -
Grefier: - -
_______
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâțiiInspectoratul Teritorial d e Muncă, cu sediul în B, -. 1 B județul B,Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în str. -. - nr. 2-4 sector 1 și Inspecția, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței nr. 2448 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B - 13.III.14 județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Inspecția prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentul Bas olicitat, prin motivele de recurs, potrivit disp.art. 242 alin (2) proc. civ. judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Inspecția, precizează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, luând act că recurenta Inspecția nu are cereri de formulat, iar recurentul Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Inspecția, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată
CURTEA
Prin acțiunea înregistartă sub nr. 5301/114/21.09.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Inspecția B și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001-2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului B și în conformitate cu dispoziția art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funționarilor Publici, republicată, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Se arată că dispoziția legală evocată nu a fost aplicată întrucât prin art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, precum și legile bugetului de stat pe perioada 2002-2006 a fost dispusă suspendarea acordării primei de concediu.
Reclamantul consideră că această situație este în contradicție cu dispoziția art. 41, art. 53 din Constituția României, că măsura suspendării nu poate avea caracter permanent întrucât ar avea drept consecință înlăturarea dreptului solicitat.
Pârâta Inspecția a formulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în baza dispoziției art. 1 alin. 1 din Legea nr. 108/16.06.1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției muncii, republicată, modificată și completată, coroborat cu art.1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției muncii, aprobat prin nr.HG 767/1999, modificat și completat.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Buzău, în baza art. 3 alin. 1Cod proc. civ. coroborat cu dispoziția art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificatăși completată, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive în temeiul dispoziției art. 6 alin. 1 lit a liniuța 3 din Legea nr. 108/1999 și a nr.HG 767/1999.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 2448/5.11.2007 a respins excepțiile invocate de pârâții și Inspecția și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâții la acordarea drepturilor bănești, respectiv prima de concediu aferentă perioadei 2001-2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtului B, astfel că în conformitate cu dispoziția art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, modificată și completată, Tribunalul Buzău este competent să soluționeze această cauză.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții și Inspecția, tribunalul a considerat că este întemeiată, având în vedere calitățile de ordonator principal, respectiv secundar de credite ale acestora, precum și dispoziția art. 6 alin. 1a liniuța 3 din Legea nr. 108/1999 și nr.HG 767/1999 în conformitate cu care stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalate drepturi decurgând din munca prestată revine Inspecției.
Pe fondul cauzei s-a reținut că dreptul la prima de concediu aferentă anilor 2001-2006 a fost suspendat succesiv, anual prin dispoziția art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin.4 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005.
În conformitate cu dispoziția art. 41 din Constituția României, tribunalul reține că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care se referă și la concediul de odihnă plătit, că dreptul la prima de concediu intră în conținutul complex al dreptului la muncă, care nu poate fi restrâns discriminatoriu.
Concluzia că dispozițiile legale evocate nu au afectat existența dreptului ci numai exercițiul acestuia, este în deplin acord cu principiile constituționale ale garantării realizării depline a drepturilor acordate și al încrederii în statul de drept, fiind conformă și dispoziției art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Împotriva sentinței a declarat recurs Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspecția.
În recursul său Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bas usținut, în esență, că atâta vreme cât acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin acte normative, dreptul reclamantului la acțiune nu se născuse în luna decembrie 2006.
În continuare s-a arătat că instanțele trebuie să aibă în vedere că dispozițiile Legii 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc pe de o parte, că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru cheltuiala respectivă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii formulate.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a criticat sentința susținând că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, fără să țină cont de prevederile Legii 108/1999- privind înființarea și organizarea Inspecției republicată, din care rezultă că Inspecția este organ de specialitate al administrației publice centrale, are persoanliate juridică și este finanțată din venituri extrabugetare.
Pe cale de consecință față de drepturile bănești solicitate de reclamant calitate procesuală pasivă are Inspecția și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Se invocă și excepția prescrierii dreptului la acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata primei de concediu aferente anilor 2001-2003.
Pe fondul cauzei recurenta susține că instanța de fond nu a observat că legile bugetului de stat pentru anii 2001-2006 au fost adoptate și promulgate potrivit prevederilor Constituției, iar aplicarea lor este obligatorie, inclusiv funcționarilor publici.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și să se admită excepția, respectiv să se constate lipsa calității procesuale pasive a și pe fondul cauzei să se respingă acțiunea.
Inspecția a declarat recurs susținând că hotărârea este greșită deoarece prin Constituție se garantează dreptul la concediul de odihnă, nu și la prima de concediu.
De asemenea au fost aplicate greșit disp.. 167/1958, deoarece pentru perioada 2001-2002 dreptul reclamantului este prescris.
Se invocă de către recurentă și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru argumentele invocate în întâmpinare.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței.
Examinând recursurile formulate prin prisma criticilor aduse sentinței, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspecția și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Curtea constată că sunt nefondate.
Ambele recurente au calitate de ordonator secundar și respectiv principal de credite, iar în plus Inspecția are și competența stabilirii și acordării drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată, așa cum rezultă din disp. art. 6 alin. 1 lit. a din Legea 108/1999 și din disp. HG767/1999.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de aceleași recurente va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că prima de concediu a fost suspendată succesiv, prin legile bugetului de stat până la 31.12.2006, dată după care începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, conform art. 15 din. 167/1958.
Pe fondul cauzei recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată anual prin acte normative succesive, ultimul act normativ fiind Legea 379/2005 care a prevăzut că "prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2006".
Suspendarea dreptului nu însemană și înlăturarea lui sau anularea existenței lui, ci, așa cum a reținut și instanța de fond, a fost afectat doar exercițiul dreptului, mai ales că prin nici un act normativ sau vreo altă dispoziție legală nu i- fost înlăturată existența pentru anii 2001-2006.
În consecință, recursurile se vor respinge ca nefondate, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. menținând ca legală și temeinică sentința pronunațată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâțiiInspectoratul Teritorial d e Muncă, cu sediul în B, -. 1 B județul B,Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în str. -. - nr. 2-4 sector 1 și Inspecția, cu sediul în B- sector 2, împotriva sentinței nr. 2448 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B - 13.III.14 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red./Tehnored
2 ex./15.02.2008
f- Tribunal
-,
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
