Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1377
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe G
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.2715/20 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04 05 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 18 05 2009.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2715/20.10.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului B, a obligat pârâta la plata sporului de periclitate de 7% și a sporului de 10% pentru lunile ianuarie 2008 și februarie 2008 și a respins cererile de anulare a măsurii detașării și de plată a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la 21.04.20808 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică solicitând instanței: - să constate nulitatea absolută a detașării sale din cadrul departamentului de inspecție sanitară la care lucra prin încălcarea disp. art. 77(6) din Legea nr. 188/1999; - să oblige pârâta la plata, conform statutului funcționarului public, sporului de 7% (conf. 281/1993) și a sporului 10% care se acordă funcționarilor publici, pentru lunile ianuarie 2008 și februarie 2008; - să se dispună reîncadrarea pe postul ocupat anterior detașării cu plata de daune morale în cuantum e 10 000 lei conf. art. 269 alin (1) din Legea 53/2003 și să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Reclamantul a arătat că în data de 26.09.2007 împreună cu echipa condusă de către dr. a efectuat un control la unitatea SC Class SRL cu sediul în, unde în urma neregulilor găsite a aplicat o amendă în cuantum de 500 lei ca urmare a nerespectării legislației sanitare în vigoare, acordând un termen de 30 de zile în vederea remedierii deficiențelor conf. legii. Controlul s-a efectuat în prezența casierei unității,directoarea respectiv d-na nefiind prezentă.
Pe data de 19.11.2007 s-a efectuat un nou control la unitatea mai sus menționată în vederea constatării remedierii deficiențelor, la care nu a mai participat. Aceste deficiențe nu s-au remediat și s-a aplicat o nouă sancțiune cu propunerea de emitere a deciziei de suspendare temporară a activității. La auzul acestor măsuri, d-na directoare a sunat la sediul AS plângându-se că i se va închide unitatea. După acest telefon dna directoare a fost chemată la sediul Inspectoratului de către d-nul Inspector, fiind rugată să dea o declarație,deoarece susținea că în decursul timpului inspectorii veniți în control au primit din partea angajaților foloase necuvenite.
La o lună de la efectuarea ultimului control reclamantul a fost chemat împreună cu cei care au făcut parte din echipa de control și li s-a cerut să dea notă explicativă, fiind amenințați că o să fie dați pe mâna parchetului.
În data de 10.12.2007 Inspector șef întocmește referatul nr. 14 335 prin care cere Comisiei de Disciplină să analizeze abaterile disciplinare ale angajaților care au efectuat controlul.
Ca o consecință în data de 17.12.2007 reclamantul a fost chemat la sediul împreună cu ceilalți, unde li s-au luat legitimațiile de control și li s-a înmânat Decizia de pentru o perioada de 3 luni.
Reclamantul în loc să fie mutat la Compartimentul Evaluarea Factorilor de Mediu și Avizare Autorizare Sanitară a fost mutat la Compartimentul, Boli Transmisibile - sector 6, unde și-a desfășurat activitatea timp de 2 zile, după care dl. ing. a cerut dr. să fie mutat la Compartimentul - sector 1.
În data de 17.03. 2008 fost la dl. Inspector pentru a-l înștiința că perioada de detașare a încetat. că decizia de reîntoarcere la vechiul loc de muncă a fost întocmită, dar la telefonul dat de dl. Inspector, s-a mai dispus detașarea pentru o perioadă de încă 3 luni.
In data de 20.03.2008, văzând că nu primește nici un răspuns clar, a făcut cerere pentru efectuarea restului de 10 zile de CO, cerere care i-a fost respinsă pe motiv că nu se acordă CO în perioada -ului.
A revenit în data de 26.03.2008 cu o altă cerere de efectuare a restului de CO, iar Inspectorul i-a spus că este detașat în interesul serviciului la un alt compartiment și că trebuie să se adreseze șefului de acolo.
În data de 31.03.2008 văzând că nu primește nici o altă adresă prin care să i se comunice la ce compartiment este detașat, a solicitat în scris d-lui Inspector să precizeze în cadrul cărui compartiment își va desfășura activitatea. Răspunsul inspectorului a fost că nu intră în competența lui acest lucru și că trebuia să se prezinte la Biroul de Resurse Umane.
Prin adresa 3532 din 31.03.2008 s-a adresat cu o cerere către Biroul de Resurse Umane prin care cerea să i se comunice în scris în cadrul cărui compartiment este detașat și dacă detașarea este dispusă în interesul serviciului sau din motive disciplinare, situația sa în cadrul acestei instituții fiind incertă. Mai mult decât atât, după o săptămână d-na i-a comunicat că are suficienți angajați și că nu are nevoie de el în cadrul Compartimentului Sector 1.
La insistențele sale i s-a trimis prin poștă o adresă prin care a fost înștiințat că detașarea sa este prelungită cu încă 3 luni în cadrul Compartimentului Asistentă Comunitară Înregistrare Evaluare Asistenți începând cu data de 18.03.2008.
A arătat faptul că angajatorul a încălcat grav dispozițiile Legii 188/1999, HG 228/1993, Legea 24/2004, HG 1860/2006, art. 269 alin. (1) din Legea 53/ 2003, art.2 pct.4 Cod procedură civilă.
Din probele administrate, tribunalul a reținut că prin Adresa nr. 14549/ 13.12.2007, se aduce la cunoștința reclamantului, luarea măsurii prevăzute de art. 87 lit. d din Legea nr. 188/1999, respectiv "mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice ".
În baza art. 87 alin. 2 Modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și ale funcționarilor publici de conducere are loc prin: a) delegare; b) detașare; c) transfer; d) mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice; e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.
Măsura dispusă de către pârâtă față de reclamant nu se numără printre sancțiunile disciplinare expres prevăzute de art. 77 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 care stipulează că "Sancțiunile disciplinare sunt: a) mustrare scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni: c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani: d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an; e) destituirea din funcția publică."
Câtă vreme față de reclamant s-a dispus doar o măsură de mobilitate și întrucât sancțiunile disciplinare se dispun în anumite condiții, pentru săvârșirea de abateri disciplinare - așa cum sunt ele prevăzute de art. 77 al. 2 din Legea nr. 188/1999, aprecierea reclamantului cum că s-ar fi luat în ceea ce-1 privește o sancțiune disciplinară este nefondată.
De altfel, așa cum se poate lesne observa, sancțiunile disciplinare se dispun pentru fapte de o anumită gravitate săvârșite de către funcționar, în anumite condiții, sunt sancțiune energice și cu caracter represiv.
Nici critica pe care o aduce reclamantul cum că decizia de detașare - mutare s-ar fi dispus fără audierea persoanelor cu privire la care s-au luat aceste masuri nu este întemeiată întrucât nu se prevede această obligație în asemenea cazuri.
Pârâta roagă să se constate că în această materie aplicabile sunt dispozițiile Legii nr. 188/1999 care fixează cadrul legislativ și măsurile care se pot lua cu privire la funcționarii publici. In consecință, s-au dispus măsuri de mobilitate pentru eficientizarea activității subscrisei iar procedura de realizare a mobilității - așa cum este ea prevăzută de Legea-cadru în materie a fost întru totul respectată.
De altfel, în asemenea cazuri nu există nici o rațiune pentru audierea persoanelor în privința cărora se iau măsuri dintre cele prevăzute de art. 87 întrucât acestea nu sunt în situația de a formula vreo cerere, de a da explicații, de a-și da sau nu acceptul, câtă vreme procedura nu prevede o asemenea posibilitate, măsurile fiind luate tocmai în interesul bunei desfășurări a activității instituției unde funcționarii își desfășoară activitatea.
Măsura dispusă față de reclamant este luată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 care la art. 91 prevede: (6) Funcționarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a autorității sau instituției publice în altă localitate, dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 89 alin. (3).
Dat fiind că măsura a fost dispusă pe o perioadă de trei luni iar apoi a fost prelungită pe încă trei luni, fără a se depăși perioada maximă prevăzută de Legea nr.188/1999 și întrucât reclamantul nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.89 al. 3 în care ar fi avut posibilitatea de a refuza măsura dispusă în ceea ce privește, rezultă că aceasta este temeinică și reală.
Această măsură este temeinică și legală, luată în urma referatului nr. 14459/11.12.2007 întocmit de către Dr. care anunța prin referat scris că în cadrul departamentului pe care îl conduce de Evaluarea Factorilor de Mediu și Avizare Autorizare Sanitară este nevoie suplimentarea personalului cu un număr de patru persoane.
Reclamantului i-a fost comunicată Adresa nr. 14549/ 13. 12.2007 prin care a fost înștiințat asupra scopului luării măsurii detașării - mutării în cadrul altui compartiment, acesta susține neîntemeiat că nu a cunoscut dacă măsura s-a dispus "în interesul serviciului sau din motive disciplinare".
Pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada că a plătit reclamantului sporul de periclitate de 7% cel de 10% pentru funcționarii publici, pentru lunile ianuarie și februarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantul a formulat recurs apreciind-o ca fiind netemeinică, deoarece tribunalul deși reține că detașarea sa a fost o măsură de mobilitate nu a avut în vedere toate înscrisurile de la dosar, respectiv referatul nr.14.335/10.12.2007, din care rezultă că nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu,primind și foloase necuvenite sau adresa nr.14549/13.12.2007 din care rezultă că este mutat în baza art.87 lit.d, dar și în baza referatului care conținea sancțiunea disciplinară nedovedită de angajator.
Instanța nu a sesizat așadar, caracterul abuziv al mutării sale cu atât mai mult cu cât a fost mutat între diverse compartimente după intervale foarte scurte.
S-a omis împrejurarea că, după expirarea perioadei delegării, deși dispoziția de reîntoarcere era realizată la intervenția inspectorului șef, s-a prelungit detașarea sa, fiind anunțat după multiple demersuri personale, de acest aspect.
Mutarea nu o justifică pe motive de eficientizare a activității într-un anumit compartiment, deoarece atunci n-ar mai fi fost plimbat între diverse compartimente și s-ar fi și dat ceva de lucru.
Tribunalul nu a dorit să analizeze motivul privind efectuarea cercetării disciplinare față de sesizarea formulată de directoare în urma căreia s-a sesizat și pârâtul, care însă a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Mai mult, comisia de disciplină a făcut aplicarea art.34 din HG 1210/2003, deși era abrogat cu HG nr.1344/2007 din 13.01.2008, ceea ce înseamnă că nici comisia nu era constituită conform noilor prevederi, deși referatul comisiei era din 15.02.2008.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea și a celorlalte capete de cereri, ca și la plata diferenței de 2.000 lei -cheltuieli de judecată.
Și-a întemeiat, în drept, recursul pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.91 alin.3, HG nr.1344/2007 (art.54 alin.2).
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs, s-a administrat proba cu un înscris, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă, precum și art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.304 Cod procedură civilă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, probele administrate în cauză relevă, fără echivoc, că intimata pârâtă a dispus față de recurentul- pârât măsura de mobilitate prevăzută de art.87 lit.d din Legea nr.188/1999, republicată, adusă la cunoștința recurentului cu adresa nr.14549/13.12.2007, iar nu o sancțiune disciplinară, cum eronat susține acesta.
Faptul că față de recurent s-au efectuat cercetări sau reclamații cu caracter disciplinar nu este de natură să atragă, prin el însuși, calificarea măsurii de mobilitate ca fiind o sancțiune disciplinară, neexistând temei legal sau faptic în acest sens.
Pe de altă parte, hotărârea comisiei de disciplină de a sesiza, în baza legii, organele de cercetare penală, în legătură cu anumite fapte cu cercetarea cărora a fost învestită, are aptitudinea de a justifica rezonabil luarea unei măsuri de mobilitate de natura celei dispuse față de recurent, chiar dacă, ulterior, faptele nu s-au confirmat ca infracțiuni, astfel că această măsură nu prezintă caracter abuziv.
De asemenea, se constată că instanța de fond a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentul reclamant și a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt reală, stabilită în urma examinării complete a materialului probator.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de modificare sau casare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.2715/20.10. 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
08.12.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
