Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 138/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S, împotriva sentinței numărul 4093 din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat și avocat pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S și intimatul reclamant, asistat de avocat G, lipsind intimatul reclamant DIRECTOR DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat G pentru intimatul reclamant invocă excepția nulității cererii de recurs, nefiind indicată hotărârea ce se atacă.
Avocat pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S susține că a fost o eroare de dactilografiere, dar întrucât s-a precizat numărul corect al dosarului în care a fost pronunțată hotărârea, consideră că nu există un motiv de nulitate a cererii de recurs.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S solicită respingerea excepției de nulitate a cererii de recurs, invocată de intimatul reclamant prin apărător.
Pe fond, susține că hotărârea atacată este lovită de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.3 Cod pr. civilă.
Consideră că în mod nelegal funcția deținută de reclamant a fost asimilată funcționarilor publici, întrucât între părți există relații contractuale, rezultate din contractul individual de muncă.
În consecință competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține secției de conflicte de muncă a Tribunalului Mehedinți.
Arată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civilă, instanța de fond anulând în mod greșit decizia contestată, fără a preciza și districtul în care se va face reintegrarea pe funcție a reclamantului.
Susține că s-a reținut în mod greșit că reclamantul a ocupat funcția de șef de formație, întrucât acesta a deținut funcția de șef de district, între acestea existând deosebiri referitoare la studii și sarcini de serviciu.
Precizează că reclamantului i s-a pus la dispoziție chiar și acest post, însă acesta nu și-a manifestat intenția de a ocupa postul, în termenul legal de 3 zile.
Solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G pentru intimatul reclamant solicită admiterea excepției și constatarea nulității cererii de recurs.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a secției de contencios administrativ a Tribunalului Mehedinți, arată că aceasta a fost invocată chiar de către recurenta pârâtă și soluționată de Curtea de Apel Craiova prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare secției de contencios administrativ.
Pe fond, arată că reclamantul deținea funcția de șef de district II, așa cum rezultă și din fila 4 a cererii de recurs punctul 3 alineatele 2 și 3, în care se menționează că au existat 5 districte, ce s-au reorganizat. Nu se poate reține însă existența unei reorganizări, în condițiile în care a fost desființat numai postul de șef de district.
Arată că reclamantul a acceptat și postul de tehnician oferit de recurenta pârâtă, însă după o lună i s-a desfăcut contractul de muncă cu motivarea reorganizării unității, ulterior fiind încadrată pe acest post o altă persoană, prin transfer.
Față de cele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a chemat în judecată pe Direcția Silvică M și, directorul Direcției Silvice, solicitând reintegrarea în postul deținut anterior - district silvic II din cadrul Ocolului Silvic V M, așa cum s-a dispus prin decizia nr.685/21.06.2001 a Curții de Apel Craiova și obligarea directorului unității la plata unor daune cominatorii in cuantum de 50 - 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data notificării - 3.07.2006 până la executarea hotărârii judecătorești irevocabile.
A solicitat anularea deciziei 89 din 27.07.2006, prin care începând cu aceasta dată a fost reintegrat formal, in postul de Sef District Silvic in cadrul ocolului M prin care in temeiul art. 65 alin 1. s-a dispus încetarea contractului de munca din funcția de Sef District Silvic la Ocolul Silvic Vj.
A motivat ca prin decizia 685/2006 a Curții de Apel Craiovas -a anulat decizia 15/9 aprilie 2003 emisa de Direcția TSp rin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de munca din funcția de sef District Silvic II si s-a dispus reintegrarea in postul deținut anterior și prin decizia 89 din 27.07.2006 a fost reintegrat in funcția de Sef District in cadrul Ocolului Silvic Vj. M fără să precizeze District II, nerespectându-se hotărârea judecătoreasca.
A mai arătat de asemenea că legea stabilește că la desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectiva, să aibă o cauza reala, serioasa, aceste condiții nefiind îndeplinite deoarece după ce i s-a desfăcut contractul de munca sefului de district si celor 4 pădurari la data de 9 aprilie 2003 s-a produs o noua structura organizatorica la 17 aprilie 2003.
Inițial Districtul Silvic II a fost trecut la Ocolul Silvic iar prin raportul 8020/11.08.2004 acesta a revenit la Ocolul Silvic Vj. M, după care au fost reintegrați toți cei 4 pădurari iar postul de sef district a fost transformat in tehnician silvic, fiind încadrat prin transfer de la Ocolul Silvic, o alta persoana.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că prin dispoziția 159 din aprilie 2003 emisa de Direcția Silvică M, contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă pe motive disciplinare însa prin decizia 685/21 iunie 2006 Curții de Apel Craiovaa fost anulata aceasta dispoziție si s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
In urma hotărârii obținute reclamantul s-a adresat pârâtei si prin decizia 89/27.07.2006 s-a dispus reintegrarea reclamantului pe post district silvic in cadrul Ocolului Silvic Vj. M cu aceeași clasa de salarizare avuta anterior desfacerii contractului de munca actualizata conform contractului colectiv de munca si celelalte sporuri.
Decizia de reintegrare trebuie să fie modificata in sensul că reintegrarea reclamantului trebuia să se facă pe postul deținut anterior desfacerii contractului de munca respectiv Sef District Silvic II având in vedere dispozitivul hotărârii judecătorești care trebuie executata întocmai si care are ca scop repunerea părților în situația anterioara emiterii decizie
Prin decizia 47 din 27.07.2006 s-a dispus desfacerea contractului de munca a reclamantului conform art. 65 Codul Muncii ca urmare a stabilirii unei alte structuri organizatorice si funcționale care a fost aprobata de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor prin care a fost redus un număr de 5 posturi printre care cel ocupat de reclamant și cele 4 de pădurar.
Prin sentința civilă nr. 1605/3.11.2006 pronunțata de Tribunalul Mehedinți - Secția Civila s-a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul, a modificat parțial decizia 89 în sensul că reintegrarea se va face pe postul de District II fiind anulata dispoziția 47 privind desfacerea contractului de muncă, constatându-se nelegalitatea desfacerii contractului de munca precum si nerespectarea dispozitivului deciziei emise de Curtea de Apel Craiova, respingându-se acțiunea privind daunele cominatorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs a Pădurilor ROMSILVA Direcția Silvică M care a criticat hotărârea pronunțata de Tribunalul Mehedinți deoarece nu s-a pronunțata asupra tuturor capetelor de cerere si s-a acordat mai mult decât s-a cerut, iar decizia cu privire la anularea deciziei de desfacere a contractului este in dezacord cu materialul probator.
Prin decizia 343/7 februarie 2007 pronunțata de Curtea de Apel Craiova - Secția Conflicte de Munca s-a admis recursul declarat de recurenta, a fost casată sentința cu trimitere spre rejudecare la Secția de Contencios Administrativ si Fiscal din cadrul Tribunalului Mehedinți cu motivarea că potrivit art. 58 din Legea 188/99 privind statutul funcționarilor publici, intimatul are calitatea de funcționar.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 4093 din 27.06.2007 a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților Direcția Silvică M și - directorul Direcției Silvice
A dispus anularea deciziei nr. 89/27.07.2006 în privința reclamantului în sensul că a dispus reintegrarea acestuia pe funcția de șef District II.
A anulat dispoziția nr. 47/27.07.2006 privind desfacerea contractului de muncă a reclamantului.
A obligat pârâta la plata drepturilor bănești de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă actualizată cu rata inflației.
A obligat pârâta la 13.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerentele sentinței s-a reținut că desfacerea contractului de muncă al reclamantului a fost determinată de structura organizatorica la nivelul anului 2003. In cadrul Ocolului Silvic Vj. Maa vut loc o reducere de posturi de la 47 la 42 însa în anul 2005 s-a revenit existând tot 47 posturi, atât cât avea si înainte de desfacerea contractului de muncă a reclamantului.
Reorganizarea unității a fost formală si a privit numai un district silvic, respectiv II.
numărului de personal la Ocolul Silvic Vj. Maf ost determinata de transferul unor păduri de la districtul II la Ocolul Silvic suprafețe ce au revenit la Ocolul Silvic Vj. M, după aceea în anul 2005 și a determinat structura de personal de 47 salariați.
S-a remarcat este faptul că și celorlalte persoane cărora li s-a desfăcut contractul de munca în mod disciplinar din funcția de pădurari au fost reîncadrați in funcțiile avute anterior.
A fost susținerea pârâtei în sensul că Districtul II nu mai există fiind desființat datorita faptului că au fost retrocedate persoanelor fizice pădurile conform Legii 1/2000 însa aceste afirmații sunt nereale întrucât din întocmita de Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice din cadrul, rezultă că districtul există si în prezent, dar si-a schimbat denumirea.
Prin decizia nr. 15/2005 s-a dispus trecerea lui - in funcția de sef formație exploatare la Ocolul Silvic Vj. M chiar pe postul deținut anterior de contestator.
Aceasta situație a dus la concluzia că desființarea locului de muncă prin reorganizare nu este efectiva si nici reală postul nefiind definitiv desființat din organigrama si atât timp cât acesta exista el urmează sa fie ocupat de către reclamant, de fapt astfel cum s-a dispus și de către Curtea de Apel Craiova.
Astfel fiind, s-a constatat că urmează a produce efecte decizia nr. 89 din 27.097.2006 prin care reclamantul a fost reintegrat in postul de Sef District Silvic din cadrul ocolului Silvic Vj. M respectiv Districtul Silvic II, urmând să fie făcută aplicarea si a dispoz. art. 56 Codul Muncii în sensul că, contractul de muncă al lui - încetează de drept ca urmare a reintegrării în funcție a reclamantului, iar desfacerea contractului de munca prin dispoziția nr. 47 este nelegală și fiind funcționar public, unitatea trebuia să procedeze la desfacerea contractului de munca folosind prevederile 188/1999, precum și avizul organului central încât si sub acest aspect dispoziția emisa este nelegală si întrucât postul exista fiind ocupat de o alta persoana, urmează ca reclamantul astfel cum s-a arătat să ocupe acest post fiind îndreptățit, neputând să i se ofere un alt post care nu ar corespunde pregătirii sale profesionale precum si mutarea la un alt district din cadrul Ocolului Silvic M deoarece astfel cum s-a arătat reclamantul urmează să fie reintegrat in funcția care i s-a desfăcut contractul de muncă, acea de sef district II, anulând decizia de desfacere a contractului de muncă.
Reclamantul a solicitat si daune cominatorii cuprinse intre 50 - 100 lei ROL pentru fiecare zi întârziere de la data notificării 31.07.2004 si până la executarea deciziei civile 6585/2006, constatându-se că acest capăt nu este fondat deoarece acesta a fost reintegrat la 27.07.2006.
S-a apreciat că despăgubirile bănești care i se cuvin reclamantului reprezintă salariile majorate indexate si celelate drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada desfacerii contractului de munca si până la reintegrarea efectiva actualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr. Tr. S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-au susținut în principal că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, a dat mai mult decât s-a cerut, iar soluția este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate.
Cu privire la primul motiv de recurs s-a arătat că, prima instanță a omis să se pronunțe prin minută și dispozitiv asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
S-a mai susținut în ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând reintegrarea contestatorului pe postul de șef district II.
În acest sens, s-a arătat că instanța de judecată nu putea dispune reintegrarea contestatorului într-un anumit district, acesta fiind un atribuit exclusiv al conducerii Ocolului Silvic, punct de lucru al Direcției Silvice, în cadrul căreia a fost angajat contestatorul.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs, s-a arătat că hotărârea atacată este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate.
În acest sens s-a susținut că postul deținut de către reclamant a fost desființat încă din anul 2003, în urma reorganizării unității.
Examinând prezentul recurs prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține în fapt următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat reintegrarea în postul deținut anterior -șef district silvic II din cadrul Ocolului Silvic M, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 685/21.06.2001 a Curții de Apel Craiova și obligarea directorului unității la plata de daune cominatorii în cuantum cuprins între 50 - 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data notificării - 3.07.2006, până la data executării hotărârii judecătorești irevocabile.
A mai solicitat anularea deciziei nr. 89/27.07.2006 emisă de către Direcția Silvică Dr. Tr. S, precum și a dispoziției nr. 47/27.07.2006 emisă de aceeași autoritate.
Prin decizia nr. 15/2003 emisă de către pârâtă reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă pentru motive disciplinare.
Prin decizia nr. 685/21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa fost admisă acțiunea reclamantului, fiind anulată decizia nr. 15/2003 emisă de către pârâta Direcția Silvică Dr. Tr. S și s-a dispus reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Ulterior prin decizia nr. 89/27.07.2006 emisă de Direcția Silvică Dr. Tr. S s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul de șef District Silvic în cadrul Ocolului Silvic M, cu aceeași clasă de salarizare avută anterior desfacerii contractului individual de muncă.
În aceeași zi, respectiv data de 27.07.2006, pârâta a emis dispoziția nr. 47 prin care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, i-a fost desfăcut contractul de muncă al reclamantului, începând cu data de 21.08.2006.
La emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă dispusă de către autoritatea pârâtă s-a avut în vedere, structura organizatorică și funcțională a Direcției Silvice Dr. Tr. S aprobată de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva în ședința din 17.04.2003 prin care au fost reduse un număr de 5 posturi, respectiv cel ocupat de reclamant și 4 posturi de pădurar, precum și structura organizatorică și funcțională aprobată de Consiliul de Administrație la data de 18.04.2005.
Analizând cu prioritate, în condițiile art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, excepția de nulitate a cererii de recurs pentru motivul că în cuprinsul acesteia nu a fost indicată hotărârea atacată, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, cererea de recurs cuprinde mențiunea prevăzută de dispoz. art. 3021alin. 1 lit. b din Codul d e pr. civilă, respectiv "indicarea hotărârii care se atacă".
Sancțiunea nulității ar fi intervenit în situația în care nu ar fi fost indicată hotărârea atacată, și nu cum este cazul, în speța de față, în care dintr-o eroare de dactilografiere s-a indicat un număr greșit de sentință, însă identificarea aceasta s-a putut face prin aceea că recurenta a menționat numărul dosarului în care a fost pronunțată.
Ca atare, va fi respinsă excepția invocată.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți - secția Contencios Administrativ și Fiscal ce a fost invocată de către recurentă, în ședința publică de la data de 17.01.2008, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, în speță reclamantul a îndeplinit funcția de șef district silvic, în Ocolul Silvic M, funcție care îl asimilează pe această categorie personalului silvic al cărui statut este reglementat de OUG nr. 59/2000.
Potrivit dispoz. Art. 1 din OUG nr. 59/2000, personalul silvic este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunos cute în România și care exercită efectiv profesiunii specifice activității în domeniul silviculturii.
Art. 58 din cuprinsul aceluiași act normativ prevede în mod expres că personalului silvic i se aplică dispoz. Legii nr. 188/1999, privind statutul personalului silvic, măsura în care prin Ordonanță nu se dispune altfel.
În conformitate cu dispoz. Legii nr. 188/1999 (art. 911din lege), cauzele au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale precitate care se coroborează cu prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d din Codul d e pr. civilă, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține instanței de contencios administrativ, respectiv secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului Mehedinți.
Așa încât, excepția de necompetență materială invocată de recurentă va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra capătului de cerere privind obligarea directorului autorității pârâte la plata de daune cominatorii către reclamant, Curtea îl apreciază ca fiind lipsit de interes pentru următoarele considerente:
Pentru exercitarea recursului, respectiv invocarea unui motiv de recurs, trebuie îndeplinite condițiile generale necesare pentru exercițiul acțiunii civile, deoarece activitatea de control judiciar nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes. Întrucât autoritatea pârâtă nu a suferit nici un prejudiciu prin omisiunea instanței de fond, de a se pronunța asupra cererii de acordare a daunelor cominatorii formulată de către reclamant nu justifică interes în invocarea acestui motiv de recurs.
Nepronunțarea instanței asupra acestui capăt de cerere, prin dispozitivul sentinței, în condițiile în care în considerente, instanța în urma analizării cererii, a respins- ca neîntemeiată, ar putea constitui motiv de recurs numai pentru reclamant nu și pentru pârâtă.
Al doilea motiv de recurs invocat de către autoritatea pârâtă privește depășirea de către instanță a autorității puterii judecătorești.
Prin sentința recurată instanța a dispus ca o consecință a anulării deciziilor nr. 47/2006 și 89/2006 emise de către pârâtă reclamantului pe postul deținut anterior, acela de șef district II.
În speță, nu se reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești deoarece consecința logică a anulării dispoziției de concediere este reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
Prin art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, s-a atribuit instanțelor de contencios administrativ competența de analiza, în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare legalitatea actului administrativ prin care s- dispus încetarea raportului de serviciu și de a dispune la solicitarea funcționarului public, reintegrarea acestuia, în funcția publică deținută.
Instanța exercită atribuțiile puterii judecătorești atunci când interpretează legea, nefiind astfel îndeplinite dispoz. art.304 pct. 4 Co pr. civilă.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, respectiv acela că hotărârea atacată este rezultatul interpretării eronate a probelor administrate, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat.
Prima instanță, în mod corect a reținut analizând organigrama Direcției Silvice Dr. Tr. S existentă înainte de reorganizare, cât și cea ulterioară, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se considera reorganizarea în sensul art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, pentru că nu s-au modificat atribuțiile în proporție de peste 50%, iar postul de șef de district - post ocupat de reclamant ca urmare a reintegrării prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 685/21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova ) - nu a fost desființat și nici nu i-au fost modificate atribuțiile în proporție de peste 50%.
Nici susținerea recurentei în sensul că, prin hotărârea pronunțată instanța a acordat "mai mult decât s-a cerut" nu pot fi reținute, în condițiile în care prima instanță a soluționat cauza numai în raport de pretențiile deduse judecății - care alcătuiesc fondul prezentului litigiu.
În raport de considerentele ce au fost expuse anterior, legal și temeinic Tribunalul Mehedinți a apreciat ca nelegale deciziile contestate de către reclamant și a procedat în consecință la anularea acestora și la reintegrarea reclamantului cu plata drepturilor bănești.
Urmează ca în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civilă să fie respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ DR.TR.S, împotriva sentinței numărul 4093 din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. M
Ex.2//19.02.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
