Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1381/R-CONT
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -7,.B,.25, județul V, împotriva deciziei nr. 926/R-CONT din 09 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din 16 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra cererii s-a amânat la data de 18.12.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Gac hemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr.90036 din data de 15.02.2008, prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 20% pe o perioadă de 3 luni, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția atacată a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni, fapta reținută în sarcina sa fiind "neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", faptă prevăzută de art.57 lit.b din Legea nr.360/2002.
Sancțiunea aplicată a fost contestată la șeful ierarhic superior, însă prin dispoziția nr. 973/14.03.2008, contestația a fost respinsă.
Dispoziția atacată este lovită de nulitate, întrucât au fost încălcate prevederile art.26 din Ordinul MAI nr.400/2004, care stabilesc imperativ că cercetarea prealabilă se va efectua de către persoanele competente, în speță acestea fiind șeful unității sau ofițerul desemnat de acesta.
Reclamantul a mai arătat că sancțiunea aplicată încalcă disp.art.59 din Legea nr.360/2002 și art.36 din Ordinul MAI nr.400/2004, întrucât nu s-a efectuat cercetarea prealabilă.
De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 27 din Ordinul MAI nr.400/2004, referitoare la citarea polițistului pentru aducerea la cunoștință a materialului de sesizare, art.25, întrucât ofițerul desemnat a încălcat dreptul la apărare și art.28, care dispune că ofițerul desemnat cu cercetarea disciplinară este obligat să strângă toate dovezile care pot conduce la aflarea adevărului, precum și art.29, care reglementează dreptul polițistului cercetat de a propune administrarea unor dovezi sau documente în apărare.
Au fost încălcate și disp.art.59 alin.9 din Legea nr.360/2002, cu privire la prescripția răspunderii disciplinare, iar sancțiunea dispusă este nelegală, deoarece fapta nu există, și chiar în ipoteza în care ar exista, nu este îndeplinită condiția existenței vinovăției, fiind încălcate disp.art.11 și art.12 din Ordinul MAI nr.400/2004,precum și art.55 și art.57 din Legea nr.360/2002.
Prin sentința nr.666/CAF din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V, s-a dispus anularea dispoziției nr. 90036 din 15.02.2008, emisă de pârât și a fost obligat acesta din urmă să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispoziția ministrului MIRA, în perioada 18.04 - 08.06.2007, o comisie mixtă a efectuat o evaluare multidisciplinară a activităților V, întocmind raportul de la filele 97-100 din dosar. S-a stabilit, prin raport, că mai mulți polițiști cu funcție de execuție, printre care și reclamantul, nu au sesizat de îndată procurorul despre infracțiunile de care au luat la cunoștință conform prevederilor art. 218 alin.2 Cod procedură penală și ale art. 1 și 2 Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și MIRA nr. 10/121/29.01.2004, în vederea atribuirii numărului unic și au încălcat prevederile art. 6 alin.3 din Ordinul MAI nr. 190/2004, în ceea ce privește obligația de primire, înregistrare și soluționare a petițiilor din ale căror verificări rezultă existența unor fapte cu caracter penal, manifestând superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea clasării directe, ca petiții.
Ca măsură organizatorică, s-a stabilit ca cercetarea prealabilă a polițiștilor enumerați mai sus, să se efectueze de IGPR.
În temeiul art. 59 din Legea nr.360/2002, și art. 20 din Ordinul MAI nr.400/2004, având în vedere Raportul Corpului de Control al MIRA nr. S/- din 14.11.2007, Inspectoratul General al Poliției Române a emis dispoziția nr. 2597/23.11.2007, prin care a fost numit ofițerul pentru efectuarea cercetării prealabile a abaterilor disciplinare reținute în sarcina unor polițiști de la Poliția Municipiului Rm.V, printre care și reclamantul ( fila 37 dosar ).
În urma efectuării cercetării prealabile, s-a întocmit Raportul de cercetare prealabilă nr. - din 25.01.2008 ( filele 32 - 35 dosar ).
În sarcina reclamantului, au fost reținute 5 situații în care prin modul de soluționare al lucrărilor înregistrate inițial la petiții, atrag răspunderea disciplinară a acestuia deoarece nu a solicitat reînregistrarea lucrărilor la penal pentru ca soluțiile adoptate să fie conform dispozițiilor în vigoare.
Pentru 3 situații s-a stabilit că a intervenit prescripția răspunderii disciplinare.
În ceea ce privește celelalte două situații și anume lucrarea înregistrată la petiții sub nr. C/-/14.02.2007, în baza rezoluției comisarului șef de poliție, cu termen 10 zile pentru efectuarea de verificări și raport cu propuneri, s-a constituit urmare a plângerii numitului, care reclama sustragerea unor bunuri din locuința sa precum și lucrarea înregistrată la petiții sub nr. C/-/06.02.2007, urmare a plângerii numitului, care reclama dispariția unui aragaz.
Pentru ambele lucrări, reclamantul a propus clasarea directă, fără ca acestea să fie înregistrate la penal, propunere aprobată de șeful ierarhic superior.
S-a apreciat, prin raport, că reclamantul a manifestat neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiție, în condițiile în care primise termen pentru primele verificări din care au rezultat fapte cu caracter penal, obligația lui în situația nouă de care a luat la cunoștință, fiind aceea de a face demersurile ce se impuneau de reînregistrare a lucrărilor ca dosare penale și soluționarea cu propuneri corespunzătoare, prin pachetul ce-i supraveghea activitatea.
Prin urmare, s-a concluzionat că reclamantul a comis o abatere disciplinară potrivit art. 57 lit. b din legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. b din ordinul MAI nr. 400/2004.
În baza acestor dispoziții legale și a concluziilor din raportul de cercetare prealabilă, prin Dispoziția Inspectorului al V nr. 90036 din 15.02.2008 s-a dispus sancționarea reclamantului cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni, reținându-se ca faptă "neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege".
Motivul invocat de reclamant, potrivit căruia cercetarea prealabilă s-a efectuat de un organ necompetent a fost apreciat ca nefundat, deoarece potrivit art. 37 din Ordinul MAI nr. 400/29.10.2004, cercetarea prealabilă poate fi efectuată și de un organ care aparține unei structuri ierarhic superioare, cum este și cazul în speță.
În ceea ce privește viciile de procedură, instanța a reținut că nu au existat astfel de vicii, reclamantul semnând procesul verbal de prezentare a conținutului Raportului de cercetare prealabilă, fără să aibă obiecții cu privire la modul cum s-a desfășurat procedura (fila 36 dosar).
S-a reținut că din raportul de cercetare prealabilă, rezultă că cele două lucrări imputate reclamantului au fost ulterior înregistrate ca dosare penale. În ce privește plângerea numitului (lucrarea inițială nr. C-/06.02.2007), s-a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, propunere confirmată prin rezoluția procurorului din 01.08.2007, cu motivarea că din actele premergătoare a rezultat faptul că lui nu i-a fost sustras bunul pe care l-a reclamat ca fiind furat, (fila 74 dosar). Aceeași soluție s-a pronunțat și în lucrarea inițială nr. C -/14.02.2007 întocmindu-se referatul de neîncepere a urmării penale în plângerea numitului, propunere confirmată prin rezoluția procurorului din 05.09.2007, urmare a retragerii plângerii prealabile ( filele 80 - 81 dosar ).
S-au reținut dispozițiile art. 14 din Ordinul MAI nr. 400/2004, privitoare la criteriile legale pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare precum și art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, care consacră drept abatere disciplinară neglijența manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, dacă a fost săvârșită cu vinovăție.
Instanța a reținut că abaterea comisă de reclamant prin propunerea de clasare directă a celor două lucrări s-a făcut fără vinovăție, concluzie rezultată chiar din conținutul raportului de cercetare prealabilă prin care s-a stabilit că fapta a fost favorizată de decizia conducerii Poliției Municipiului Rm.V, ca anumite fapte de un pericol social mai mic să poate fi înregistrate la penal după ce există corectitudinea unor asemenea împrejurări în ideea că starea infracțională nu trebuie să fie încărcată. În același sens s-a reținut și declarația martorului (fila 149 dosar) și faptul că propunerile de clasare directă au fost confirmate de șeful ierarhic superior.
Instanța a mai reținut că faptele comise sunt de o gravitate redusă, fără consecințe în planul aplicării legii penale, având drept efect concret numai o eventuală denaturare a evidenței statistice.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.9 proc.civ.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr.90036 din 15.02.2008, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar deoarece acesta a manifestat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiții, respectiv C/-/14.02.2007 soluționată la data de 19.02.2007 și C/-/06.02.2007 soluționată la data de 08.03.2007, în care primise termen pentru primele verificări.
Prin decizia nr. 926/09.10.2009, CURTEA DE APEL PITEȘTI - Secția Comercială Și De Contencios Administrativ Și Fiscal a dmis recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V, a modificat în tot sentința de mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție curtea a reținut că în mod greșit, prin sentința atacată, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea dispoziției nr.90036 din 15.02.2008, emisă de pârât, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 20% pe o perioadă de 3 luni", reținându-se că abaterea comisă de reclamant, prin propunerea de clasare directă a celor două lucrări s-a făcut fără vinovăție.
Prin dispoziția menționată mai sus, reclamantul Gaf ost sancționat disciplinar, întrucât a manifestat neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, superficialitate și lipsă de profesionalism prin propunerea de clasare directă a actelor întocmite în lucrările înregistrate inițial ca petiții, respectiv C/-/14.02.2007 soluționată la data de 19.02.2007 și C/-/06.02.2007 soluționată la data de 08.03.2007, în care primise termen pentru primele verificări. Reclamantul avea obligația ca în momentul când a luat la cunoștință de săvârșirea unor fapte penale, să facă demersurile necesare de înregistrare a acestor lucrări, ca dosare penale și să le soluționeze cu propuneri corespunzătoare prin parchetul ce-i supraveghea activitatea; și să sesizeze deîndată procurorul despre infracțiunile de care a luat la cunoștință, conform prevederilor art.218 alin.2 din Codul d e procedură penală și ale art.1 și 2 din Ordinul comun al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nr.10/121/29.01.2004, în vederea atribuirii numărului unic; nerespectând aceste prevederi legale, reclamantul a încălcat disp.art.1 din nr.338/2004, potrivit căruia dispozițiile stabilite prin ordinul comun sunt obligatorii pentru personalul MAI.
De asemenea, s-a reținut că prima instanță a reținut greșit că "fapta reclamantului a fost favorizată de decizia conducerii Poliției Municipiului Rm.V, potrivit căreia anumite fapte de un pericol social mai mic să poată fi înregistrate la penal după ce există corectitudinea unor asemenea împrejurări, în ideea că starea infracțională nu trebuie să fie încărcată". Potrivit art.55 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz, iar în speță, sancțiunea dispusă este legală, din probele administrate în cauză, rezultând vinovăția reclamantului, răspunderea sa fiind personală, deoarece fiecare polițist răspunde de legalitatea soluțiilor propuse.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare.
În motivare s-a arătat că decizia este nelegală, deoarece instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, concretizată prin neobservarea unor înscrisuri aflate la dosarul de fond care ar fi condus la o soluție contrară.
Astfel, prin rezoluția din 01.08.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V în dosarul penal nr.2051/P/2007 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, deoarece fapta nu există. De asemenea, rezoluția din 05.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. V în dosarul penal nr.2453/P/2007 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, deoarece petentul și-a retras plângerea prealabilă.
Ca atare soluția propusă de contestator a fost temeinică și legală, petițiille ce i-au fost repartizate fiind soluționate potrivit probelor, poziției petenților și convingerii sale.
Se susține că dacă ar fi fost observate aceste înscrisuri s-ar fi constatat că în mod corect nu a propus înregistrarea celor două petiții ca dosare penale, deoarece cu ocazia soluționării lor nu a existat nicio faptă penală, respectiv petentul și-a retras plângerea.
Contestatorul nu a încălcat cu vinovăție atribuțiile de serviciu și nu s-a făcut vinovat de neglijență, superficialitate și lipsă de profesionalism.
Pe de altă parte se susține că instanța nu a observat că nu avea competență de a efectua cercetări penale sub supravegherea procurorului, astfel că nu avea îndatorirea de a le soluționa cu propuneri corespunzătoare prin Parchetul care supraveghează activitatea poliției judiciare. Potrivit atribuțiilor sale putea doar să propună reînregistrarea petițiilor la penal, propunere care era aprobată de șeful ierarhic.
Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de prevederile art. 318.proc.civ. curtea constată că cererea de contestație în anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prima teză a textului a fost invocată de către contestator, în sensul că instanța a săvârșit greșeli materiale, care au dus la dezlegarea greșită a pricinii. Contestatorul susține că instanța nu a observat înscrisurile aflate la dosarul de fond care ar fi condus la o soluție contrară, respectiv rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.
Însă în temeiul art. 318 teza I proc.civ. se pot invoca greșeli materiale nu eventuale greșeli de judecată, săvârșite de instanța a cărei hotărâre se atacă. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres prevăzute de lege, ale cărei dispoziții, dat fiind caracterul lor special, nu pot fi extinse prin interpretare. O interpretare extensivă a acestora ar transforma această cale de atac într-un veritabil recurs, care nu poate fi exercitat de două ori, unicitatea acestei căi de atac fiind recunoscută la nivel de principiu.
Așa fiind în noțiunea de eroare materială sunt incluse acele greșeli evidente datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Nu se încadrează aici interpretarea greșită a probelor, neanalizarea unora dintre acestea sau greșita interpretare a actelor normative aplicabile în cauză.
Față de toate acestea, văzând conținutul cererii formulate, în temeiul art. 318.proc.civ. Curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Râmnicu V,-, -7,.B,.25, județul V, împotriva deciziei nr. 926/R-CONT din 09 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/18.12.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
