Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1383
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, a, -, și, toți cu domiciliul procesual ales la P, în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.180 pronunțată în data de 07 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P, cu sediul în P,-, județ P și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind recurenții-reclamanți, a, -, și intimații-pârâți Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru aflat la primul termen de judecată și că s-a depus din partea intimatei-pârâte ANPC B întâmpinare, după care,
Recurentul-reclamant personal, solicită instanței acordarea cuvântului în susținerea recursului, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
În susținerea sa orală precizează că în mod greșit instanța de fond prin respingerea acțiunii a făcut trimitere la faptul că nu există norme de aplicare a art.31 din Legea 188/1999, respectiv acordarea sporului pentru suplimentului postului și sporul suplimentului corespunzător treptei de salarizare, întrucât prin lege se statuează, în mod imperativ, existența unui drept al fiecărui funcționar public și astfel, inexistența normelor de aplicare care să stabilească cuantumul sporurilor nu trebuie să conducă la o îngrădire de drepturi și o neaplicare a legii.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- si ulterior precizata, reclamanții, a, -, și, au chemat in judecata Institutul Regional pentru Protecția Consumatorilor P si Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, solicitând obligarea paraților la plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de ierarhizare - ambele in procent de 25% din salariul de baza -, începând cu data de 25.05.2004, pana la data pronunțării hotărârii și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului si pana la data plații efective.
In motivarea cererii, reclamanții au aratat ca au calitatea de funcționari publici în cadrul Institutul Regional pentru Protecția Consumatorilor P, că, deși au solicitat pârâților suplimentele prevăzute în prezent de disp. art.31 al.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, acestea nu le-au fost acordate și că aplicarea acestor prevederi a fost suspendata succesiv, prin mai multe acte normative, până la data de 1.01.2007. Reclamanții au mai arătat că sunt îndreptățiți sa primească drepturile solicitate pe toata perioada menționata în acțiune, mai ales ca legislativul si executivul nu pot anula drepturi deja câștigate, rezultate din raporturi juridice de munca, precum si ca suspendarea exercitării acestor drepturi a fost arbitrara si neconstituțională.
Prin întâmpinare, Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepția de necompetenta materiala a instanței, arătând ca este instituție publica centrala, competenta revenind curții de apel, excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul ca inspectoratul parat are personalitate juridica proprie si excepția lipsei procedurii prealabile, motivat de faptul ca reclamanții nu au urmat procedura prev. de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiata.
La termenul de judecata din data de 18.11.2008, tribunalul a pus in discuția părților prezente excepțiile invocate prin întâmpinare, excepții pe care le-a respins, ca neîntemeiate.
Prin sentința nr.180 pronunțată în data de 7 aprilie 2009, tribunalul respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, reținând în esență că, deși este prevăzut în mod expres, faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic a constatat că nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți, că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației (Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii și că nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Tribunalul a apreciat că executarea concreta a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Instanța de fond a reținut în finalul motivării sale că reglementarea din Legea nr.188/1999 stabilește doar vocația generala a reclamanților de a beneficia de drepturile respective, vocație ce va deveni efectivă în momentul reglementarii condițiilor de acordare a acestora și că aceasta soluție a fost stabilita si de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia ședinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitatea invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și au solicitat obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a sporului pentru suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și a sporului suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25% din salariul de bază, de la data de 23.11.2004 până în prezent și în continuare, urmând ca sumele să fie actualizate în raport de rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin motivele de recurs recurenții au arătat că în mod eronat, instanța de fond a considerat că se impune respingerea acțiunii formulate, motivat de faptul că nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul celor două sporuri solicitate și că, dispoziția legală din Legea 188/1999 reprezintă doar o vocație generală a funcționarilor publici de a beneficia de aceste sporuri, întrucât art.31 alin.1 lit. și d din Legea 188/1999 stabilește că fiecare funcționar public are dreptul la suplimentul postului și sporul suplimentului corespunzător treptei de salarizare fără a stabili că aceste sporuri, respectiv cuantumul lor, se va stabili printr-un act separat.
Menționează recurenții că aceste drepturi tind să fie lipsite de conținut și de eficiență juridică, fiind o îngrădire a drepturilor, contrară oricăror principii de drept, oricăror norme interne sau internaționale și totodată, acest drept de creanță este un bun în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În finalul motivelor de recurs se precizează că pârâta, ai căror salariați sunt este de acord cu acordarea acestor drepturi, însă nu li acordă efectiv din lipsă de fonduri, fonduri ce nu sunt primite de la pârâta ANPC
S-a solicitat admiterea recutsului modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum s-a precizat anterior.
Intimata Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, -, și, toți cu domiciliul procesual ales la P, în P,-, județ P, împotriva sentinței nr.180 pronunțată în data de 07 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P, cu sediul în P,-, județ P și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored./ 25 Ex./ octombrie.2009
Ds. fond - Tribunalul Prahova; Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
