Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1386/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1386
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.769 din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și avocat pentru intimații pârâți CONSILIUL LOCAL M și PRIMARUL COMUNEI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la secția de civilă a Tribunalului Dolj, considerând că instanța de contencios administrativ nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii.
Avocat intimații pârâți CONSILIUL LOCAL M și PRIMARUL COMUNEI M arată că reclamantul a solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv pentru ultimii 3 ani, însă invocă un proiect de hotărâre a Consiliului Local din anul 2008, care nu poate avea efect retroactiv.
Susține că indemnizația de dispozitiv se acordă în baza Ordinului MAI nr.496/2006 și nu în baza unei ordonanțe de Guvern.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.769 din 05 decembrie 2008, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei M și Consiliul Local al comunei
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile Ordinului Ministrului Internelor și Administrației nr.496/2003 stabilesc sporul de dispozitiv, condițiile de acordare al acestuia cât și categoriile de personal care poate beneficia de acest spor, între aceștia regăsinndu-se și personalul civil din suborninea Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și peronalul din cadrul administrațiilor publice locale.
Dispozițiile art.4 din OUG nr.192/2002,privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, stabilesc că elementele sistemului de salarizare, aplicabil funcționarilor publici, cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
S-a apreciat că sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului, prin aprobarea lui în cadrul sistemului de salarizare aplicat personalului instituției publice de către Consiliul Local, cu aprobarea surselor de finanțare, situație în care, instanța de judecată nu are competența materială de acordare a lui.
S-a mai reținut că pe perioada pe care se solicită acordarea indemnizației de dispozitiv, Consiliului Local al Comunei nu a aprobat o hotărâre privind acordarea lui, și cum, acordarea sporurilor este la latitudinea ordonatorilor de credite, neexistând un act de aprobare, tribunalul nu poate proceda la acordarea lui.
Cu privire la hotărârea adoptată de Consiliul Local al Comunei M la data de 10.11.2008, instanța a apreciat că aceasta are aplicabilitate pentru viitor pentru funcționarii publici și personalul contractul din aparatul de specialitate al Primarului.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs a susținut că sporul de dispozitiv de 25% poate fi acordat și de către instanța de judecată, întrucât este prevăzut de contractul de muncă, OUG nr.192/2002, Ordinul MAI nr.496/2003 și art.21 din Constituție, neavând relevanță faptul că nu s-a emis dispoziție de către ordonatorul de credite.
A mai arătat că nu își putea acorda acest drept prin dispoziție, având în vedere calitatea sa de primar, ordonator principal de credite.
Recurentul reclamant a mai susținut că Hotărârea Consiliului Local din data de 10.11.2003 nu are relevanță în cauză, întrucât nu a solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv în baza acestei hotărâri, ci în temeiul legilor în vigoare la data la care a deținut funcția de primar.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Personalul din cadrul autoritățile publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Ordinul MAI nr. 496/2003, care reglementează sporul de dispozitiv, a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 63/2003 și Legii nr. 138/1999.
In conformitate cu prevederile art. 1, alin. 1 din OUG nr. 63/2003, MAI are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.
Așa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. 2 din OUG nr. 63/2003, în cadrul MAI funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică.
In conformitate cu prevederile art. 9, alin. 4 din OUG nr. 63/2003, în aplicarea prevederilor legale, Ministerul Administrației și Internelor emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică.
Din enunțarea și analiza textelor de mai sus, rezultă, expres și fără echivoc, competența de reglementare a Ministerului Administrației și Internelor, în cazul administrației publice și în domeniul funcției publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile publice centrale și cele locale.
legală ministrului administrației publice, de reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.
Astfel, conform art. 14, lit. "a" pct. 1, 4 și 8 din OUG nr. 63/2003, ministerul administrației și internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
Așadar, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar prevederilor constituționale.
Astfel, Constituția României tratează în cap. V intitulat Administrația publică, administrația publică centrală și administrația publică locală și instituția prefectului, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare.
Din analiza pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Soluția rezultă și din prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu prevederile art. 13 din aceeași lege, în sensul că sporul de dispozitiv se primește și de personalul din domeniul administrației publice.
Activitatea de evidență a populației prevăzută prin OUG nr. 63/2003 ca aparținând MAI a fost preluată în cadrul autorităților publice (în aparatul consiliilor locale și al consiliilor județene) personalul care exercită atribuțiunile de evidență populației, având spor de dispozitiv.
In art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice (lit."e").
In transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șanse.
In acest context, trebuie analizat Ordinul MAI nr. 406/2003, care creează un sistem unitar de salarizare și în domeniul administrației publice locale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației, se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Așadar, personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
În argumentarea acestei soluții, Curtea precizează că elementele sistemului de salarizare general aplicabile funcționarilor publici sunt reglementate în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 92/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță general obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii.
Prin acordarea sporului de dispozitiv de către ordonatorul de credite nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament economic, salarial a personalului din cadrul autorităților publice, atât centrale, cât și locale.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv, având competență de realizare a gestiunii sistemului de salarizare.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului și ca urmare nu poate să oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare și competențele exclusive, în materia acordării altor sporuri, competențe ce aparțin autorității față de care a luat naștere raportul de funcție, fiind astfel neintemeiată sustinerea recurentului ca nu putea acorda acest spor in calitatea sa de primar.
Față de toate considerentele enunțate, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se va respinge.
Având în vedere și dispozițiile art.274 Cod pr. civilă, va obliga recurentul către intimatul Primarul comunei M la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.769 din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul către intimatul Primarul comunei M la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/31.03.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Constantin Diaconu
