Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1387
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, M împotriva sentinței nr.2086 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, M și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2086 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamanților, M, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la indemnizația de dispozitiv, s-a reținut că personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului nr.496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat în cuprinsul at.29 din 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din 188/1999 privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Același text, la alineatul 2 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Nefiind prevăzut expres printre elementele sistemului de salarizare, sporul de dispozitiv nu poate fi încadrat decât în categoria "alte drepturi" așa încât,gestiunea sistemului de salarizare aparținând ordonatorului de credite,acesta este singurul care are competența de a stabili alte sporuri neprevăzute de lege în mod expres,dacă se poate încadra în resursele financiare alocate.
Instanța de judecată nu se poate substitui însă ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, pentru că astfel s-ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare, așa încât cererea privind obligarea pârâților la plata acestui spor urmează să fie respinsă.
Referitor la cererea privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând norma de hrană și indemnizația pentru ținută pentru anii 2004 - 2006, tribunalul a reținut că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 2 alin 1 din Legea 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
De asemenea, conform art. 31 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar potrivit art. 32 din același act normativ, funcționari publici care potrivit legii sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului, o primesc gratuit.
A apreciat tribunalul că, așa cum rezultă din adeverința nr. 772/14.03.2008, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei, jud D, dispozițiile legale citate anterior, atât în ce privește specificitatea raporturilor de serviciu cu autoritățile publice, cât și în ce privește drepturile salariale fiindu-le pe deplin aplicabile.
Ori, chiar în lipsa adoptării unei legi privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, dispozițiile aplicabile în prezent în materia salarizării aceste categorii profesionale - at.29 din 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004, nu prevăd drepturile bănești solicitate de reclamanți prin acțiunea de față, iar aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă invocat de reclamanți, nu este posibilă.
Potrivit art. 1 din Legea 130/1996, " contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
A avut în vedere prima instanță că în speță, fiind vorba de o convenție încheiată între angajator și salariați ce implică existența unui contract individual de muncă, contractul colectiv de muncă nu este aplicabil reclamanților, neputând genera drepturi sau obligații, în condițiile în care raporturile dintre aceștia și autoritățile administrației publice pârâte sunt unele de serviciu, iar nu de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, susținând că este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, față de întreaga situație de fapt.
Recursul este nefondat.
În ce privește acordarea indemnizației de dispozitiv, Curtea precizează că personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Sistemul de salarizare al funcționarilor publici este reglementat în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Același text, la aliniatul 2 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, sunt prevăzute în art.14 din OUG 192/2002. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi, pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Din dispozițiile art. 1 alin.3 din OUG nr. 92/2004, rezultă că sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
În aceeași lege, la Secțiunea a II- sunt reglementate sporurile pe care le primesc funcționarii publici.
Astfel, în art.14 este stabilit sporul de vechime și cuantumul acestuia, în funcție de vechimea în muncă, în art.15 se regăsește sporul pentru munca în timpul nopții, în art.16, sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, în art.17, sporul pentru titlul științific de doctor.
De asemenea, în art.18 este reglementată modalitatea de acordare a sporului de confidențialitate.
Rezultă din expunerea efectuată mai sus că sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în Secțiunea "Alte sporuri".
Astfel fiind, el poate fi încadrat numai la categoria " alte drepturi".
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță generală obligatorie, cum este legea sau ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât, din cuprinsul art.3 al OUG 92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite.
Deci el este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru a acorda sporul de dispozitiv.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv, care este reglementat într-un ordin al Ministrului, act normativ cu putere inferioară legii.
Dacă sporul de dispozitiv ar fi fost trecut expres într-unul din actele normative cu putere de lege, care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici, în mod evident instanța ar fi putut să oblige autoritatea să acorde acel spor.
Sistemul legal de salarizare nu prevede expres acest spor și gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, astfel că instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
Referitor la motivele de recurs privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând norma de hrană și indemnizația pentru ținută pentru anii 2004-2006, se apreciază că și acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 2 alin 1 din Legea 188/1999, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
De asemenea, conform art. 31 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar potrivit art. 32 din același act normativ, funcționari publici care potrivit legii sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului, o primesc gratuit.
Așa cum rezultă din adeverința nr. 772/14.03.2008, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei, jud D, dispozițiile legale citate anterior, atât în ce privește specificitatea raporturilor de serviciu cu autoritățile publice, cât și în ce privește drepturile salariale fiindu-le pe deplin aplicabile.
Ori, chiar în lipsa adoptării unei legi privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, dispozițiile aplicabile în prezent în materia salarizării aceste categorii profesionale - at.29 din 188/1999, OUG 192/2002 și OUG 92/2004, nu prevăd drepturile bănești solicitate de reclamanți prin acțiunea de față, iar aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă invocat de reclamanți, nu este posibilă.
Potrivit art. 1 din Legea 130/1996, " contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
Fiind vorba de o convenție încheiată între angajator și salariați ce implică existența unui contract individual de muncă, contractul colectiv de muncă nu este aplicabil reclamanților, neputând genera drepturi sau obligații, în condițiile în care raporturile dintre aceștia și autoritățile administrației publice pârâte sunt unele de serviciu, iar nu de muncă.
Având în vedere cele expuse, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, M împotriva sentinței nr.2086 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
LF/ 2 ex/31.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Constantin Diaconu
