Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1413/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1413/2009

Ședința publică de la 16 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2822/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contardictoriu cu pârâta COMISARIATUL JUDEȚEAN S AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului Comisariatul Județean S al Gărzii Naționale de Mediu, avocat, din cadrul și Asociații, lipsă fiind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat.

Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinare, însoțită de o serie de anexe, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat.

Față de susținerile reprezentantei intimatului cu privire la cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea apreciază că nu se mai impune comunicarea acesteia cu recurentul.

Curtea pune în discuția reprezentantei intimatului solicitarea recurentului din cuprinsul motivelor de recurs cu privire la persoana anumitor judecători din cadrul acestei secții, judecători în cadrul cărora se regăsesc și membrii prezentului complet de judecată, în sensul de a preciza dacă aceasta întrunește condițiile unei cereri de recuzare.

Raportat la acest aspect, reprezentanta intimatului arată că susținerile recurentului cu privire la anumiți judecători din cadrul acestei secții nu constituie o cerere de recuzare.

Curtea, după deliberare, copnstată că raportat la cuprinsul solicitărilor reclamantului recurent cu privire la persoana anumitor judecători din cadrul acestei secții, în cadrul cărora se regăsesc și membrii prezentului complet, acestea nu întrunesc cerințele formale ale unei cereri de recuzare. (art. 24 și urm. pr.civ.)

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru motivele cuprinse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 2.822 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul COMISARIATUL JUDEȚEAN S AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că în perioada 5 iulie 2008 - 13 iulie 2008, reclamantul a fost delegat în baza deciziei nr. 1.200/GM/18.06.2008 a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu la Comisariatul Județean C al Gărzii Naționale de Mediu pentru a desfășura activitatea specifică de comisar conform nr.HG 1.224/2007 de prevenire, constatare și sancționare a încălcării prevederilor legale privind protecția mediului pe raza jud.

A mai reținut instanța de fond incidența dispozițiile art. 4 și 5 din Anexa la nr.HG 1.860/2006 unde se prevede că pe timpul delegării nu se pot plăti orele suplimentare și că aceste dispoziții legale derogă de la normele legale ce reglementează plata orelor suplimentare.

A mai arătat instanța de fond că reclamantul poate beneficia de timp liber în compensare cu aprobarea conducerii unității la care este angajat.

Referitor la pretențiile privind plata cheltuielilor efectuate pe parcursul delegării menționate în ordinul de deplasare, instanța de fond a apreciat că acestea sunt nejustificate.

Pretenția de obligare la plata de daune morale a fost apreciată de către instanță ca excedând cadrului procesual dedus judecății, astfel încât instanța de fond nu s-a investit cu soluționarea acestui capăt de cerere atipic formulat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

A susținut reclamantul în motivarea recursului că în condițiile art. 35 din nr.OUG 92/2004 beneficiază de dreptul de a i se plăti salariul în calitatea sa de funcționar public, salariu ce nu poate face obiectul vreunei limitări sau renunțări.

A mai invocat reclamantul și disp. art. 13 alin. 1 din nr.OG 6/2007 privind obligația de plată a orelor suplimentare precum și a activității desfășurate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care nu se lucrează.

A mai arătat că din motive medicale nu s-a putut prezenta în instanță pentru a-și susține cererea de suplimentare a probațiunii.

Reclamantul a reiterat și cererea de obligare la plata de daune morale.

Pârâtul s-a opus admiterii recursului, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Drepturile salariale ale reclamantului în care se include și modalitatea de compensare a orelor suplimentare efectuate sunt doar cele prevăzute de lege.

Art. 35 alin. 3 din nr.OUG 92/2004 nu se referă la vreun drept stabilit în favoarea reclamantului și care să fi fost încălcat.

HG nr. 1.860/2006, privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului,prevede modalitatea de plată a orelor suplimentare efectuate de către funcționarul public, iar în situația reclamantului această plată nu se poate realiza în bani ci doar prin compensare, cu acordarea de timp liber.(art. 4 și 5 din anexă)

Aceasta reprezintă modalitatea legală de plată a orelor suplimentarerealizate pe durata delegăriiși nu reprezintă o limitare sau renunțare la un drept salarial, ci dimpotrivă reprezintă modalitatea de recunoaștere a unui drept ce i s-ar putea recunoaște reclamantului.

Cererea de plată a orelor suplimentare în lei este nejustificată deoarece nu se întemeiază pe o dispoziție legală.

OG nr. 6/2007 nu este aplicabilă în prezenta speță, deoarece acest act normativ creează cadrul general de salarizare a funcționarilor publici în anul 2007, însă așa cum s-a arătat anterior, pentru situația specială a eventualității realizării orelor suplimentare pe perioada delegării sunt aplicabile dispozițiile nr.HG 1.860/2006.

De altfel reclamantul nu a arătat nici un motiv pentru care nu ar fi aplicabile în speță dispozițiile nr.HG 1.860/2006 și eventual modalitatea prin care acest act normativ ar fi fost modificat de acte normative ulterioare.

De asemenea s-a dovedit în fața instanței de fond( 13) că pe perioada delegării unitatea la care a fost delegat reclamantul, prin conducător, nu a dat nicio dipoziție privind desfășurarea de acțiuni peste programul normal de lucru de 8 ore /zi. Cu privire la acest aspect reclamantul a avut o cerere în probațiune în fața instanței de fond. ( 17, pct. 4 )

Suplimentarea probațiunii în fața instanței nu a apărut ca fiind necesară, întrucât chiar răspunsul la care s-a referit reclamantul este conținut în actul depus la fila 13.

Referitor la restul pretențiilor reclamantului Curtea constată următoarele:

Reclamantul a mai cerut decontarea cheltuielilor reprezentând cazare în perioada 05-06.07.2008, bilete -, din data de 06.07.2008 și respectiv 13.07.2008 și tichet de parcare din perioada 06-07.07.2008.

Aceste cheltuieli au fost efectuate de către reclamant pe timpul deplasării înspre locul de exercitare atribuțiilor de serviciu în care a fost delegat și la întoarcere.

Potrivit art. 28, 20 lit. d) și 29 din HG1860/2006, pe timpul delegării funcționarul public beneficiază și de decontarea cheltuielior de cazare, a taxelor de trecere a podurilor și a taxei de parcare hotelieră.

În cond. art. 8 din Legea 554/2004, în instanță, în cadrul contenciosului administrativ, partea vătămată poate ataca și refuzul autorității publice de a soluționa o cerere, manifestată prin lipsa unui răspuns la cererea formulată.

În baza HG nr. 1860/2006, reclamantul trebuie să solicite, direct, angajatorului decontarea cheltuielilor efectuate în timpul delegării.

În întâmpinările depuse la fond și în recurs pârâta a formulat apărări doar în privința plății orelor suplimentare și a daunelor morale solicitate și nu și în privința celorlalte cheltuieli cuprinse în ordinul de deplasare ( 3, verso, fond).

Refuzul pârâtei de a face plata acestor cheltuieli (cazare, taxe pod și parcare), în urma solicitării exprese a reclamantului va putea fii analizat mai apoi de către instanța de judecată, în ipoteza sesizării ei.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei, amenda plătită pe timpul delegării și la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei.

Săvărșirea unei fapte contravenționale atrage răspunderea administrativă contravențională a celui vinovat de săvârșirea faptei.

La dosar nu s-a depus copia procesului verbal de contravenție, însă din sustinerile reclamantului rezultă că a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea unor reguli referitoare la parcarea autoturismelor.

În condițiile art. 31 al. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia. Plângerea este singura cale prin care se poate tinde la dovedirea unei stării contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, atât sub aspectul faptei cât și al vinovăției.

În recurs, în cadrul pocesual de față, în care se discută plata unordrepturi salariale, Curtea nu poate stabili lipsa de vinovăție a reclamantului în săvărșirea faptei contravenționale.

Lipsa vinovăției reclamantului poate fii stabilită numai în procedura de soluționare a plângerii contravenționale, și nu în prezentul litigiu.

Daunele morale, așa cum a stabilit și instanța de fond nu sunt justificate. Întrucât nu s-a făcut dovada contrară, Curtea constată că reclamantul a săvârșit o faptă contravențională, pentru care a fost sancționat contravențional. Aplicarea corectă a legii (constatată de către C din faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost desființa până în prezent) nu poate avea un caracter vătămător, sub aspect material sau moral.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant și va menține în întregime hotărârea atacată

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2.822 din 04 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./2 ex./21.04.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1413/2009. Curtea de Apel Cluj