Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1419/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1419
Ședința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1009/19.08.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat, iar în reprezentarea recurentei consilier juridici.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.13/2008 reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.000 lei, întâmpinare, precum și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a intimatului. Un exemplar din întâmpinare se comunică reprezentantei recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele din recurs.
Avocatul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1009/19.VII.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița și a anulat decizia pârâtei nr.263/26.07.2007.
În motivare s-a reținut că prin procesul verbal de inventariere încheiat la 19 iunie 2007 pârâta a constatat în gestiunea reclamantului un plus de 30,193 mc de cherestea de expor și un minus de 226,746 mc de cherestea de export și 34,987 mc de cherestea de export. Tot cu ocazia inventarierii s-a constatat un plus de deșeuri de 204,014 mc.
Drept urmare, pârâta a emis decizia nr.263/20.07.2007, prin care i-a fost imputată reclamantului suma de 209.278, 73 lei, reprezentând minusul din gestiune.
Din expertiza efectuată în cauză, instanța reține că, datorită suprafeței prea mici de depozitare și a aglomerării depozitului cu material lemnos, circulația aerului printre stive și în stive s-a micșorat foarte mult, iar procesul de urcare naturală a lemnului a avut de suferit, permițând bacteriilor și ciupercilor să se dezvoltate și să atace lemnul.
De astfel, expertul a constatat la momentul efectuării expertizei că în depozit era sortată manual o cantitate de cherestea, muncitorii eliminând prin retezare la un circular pendulă anumite defecte (noduri, crăpături, părți de lemn sufocat, de mucegai).
La determinarea faptului că spațiul de depozitare era prea mic, expertul a avut în vedere stocurile scriptice consemnate în procesul verbal de inventariere anuală din 12 octombrie 2006, cantitatea de cherestea reținută prin procesul verbal de inventariere din 19 iunie 2007 și cantitatea de cherestea găsită în depozit la data de efectuării expertizei.
Tot din expertiza efectuată în cauză, instanța a reținut că degradarea cherestelei s-a datorat și lipsei podvalelor din beton pe care să fie așezată, dar și nelivrării la timp a cherestelei, care astfel, a fost depozitată în condiții improprii o perioadă mare de timp.
Nu în ultimul rând, expertul a apreciat că minusul de cherestea reprezintă, de fapt, plusul de deșeuri constatat cu ocazia inventarierii.
Chiar dacă este doar o apreciere a expertului, pârâta nu a putut justifica această cantitate de deșeuri constatată în plus.
Pârâta a solicitat înlăturarea expertizei pe motiv că nu are la bază nicio bază științifică, tehnică sau juridică.
Instanța a avut, însă, în vedere această expertiză la soluționarea cauzei, dat fiind faptul că ea a fost întocmită de un expert tehnici specializat în industrializarea lemnului, iar, pe de altă parte, potrivit art.201 alin.1 Cod procedură civilă, expertiza privește lămurirea unor împrejurări de fapt, nu a unor împrejurări de drept.
Este adevărat că expertul nu a putut prezenta certitudini, dar această împrejurare s-a datorat faptului că stocul de cherestea în discuție nu se mai află în depozit la momentul efectuării expertizei.
Pornind, însă, de la cantitatea de cherestea inventariată și de la concluziile expertului privind neasigurarea condițiilor tehnice de depozitare, instanța a reținut că există îndoială privind temeinicia stării de fapt care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, iar îndoiala profită angajatului.
În consecință, în baza art.270 alin.1 din Codul muncii, cu aplicarea art.287 din același cod, instanța a admis acțiunea și a anulat decizia pârâtei 263/26.07.2007.
În cauză a declarat recurs Direcția Silvică Reșița solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurenta critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru că din motivarea hotărârii primei instanțe, reiese că a fost avut în vedere doar raportul de expertiză, pe care Direcția Silvică Reșița la criticat, considerându-l o lucrare nejustificată și a solicitat înlăturarea acestuia de la probatoriul administrat, având în vedere ca aspectele relevate nu se bazează pe norme sau reglementări tehnice, nu au caracter științific, fiind simple presupuneri ale expertului.
Prima instanța a reținut că din raportul de expertiză reiese că, datorită suprafeței prea mici de depozitare si a aglomerării depozitului cu material lemnos, circulația aerului s-a micșorat, fiind afectat procesul de uscare naturala a lemnului, fapt care a permis bacteriilor si ciupercilor sa atace lemnul. La determinarea suprafeței prea mici de depozitare s-a ținut seama de cantitatea care se afla efectiv in depozit la data efectuării expertizei, comparativ cu cantitatea evidențiata in procesul - verbal de inventariere.
Față de această situație reținută prin hotărârea recurată, se învederează ca, potrivit fisei postului, reclamantul avea obligația de a sesiza orice depășire sau coborâre sub stocul normat, precum si valorile materiale care stau timp îndelungat fără mișcare, astfel ca supraîncarcarea depozitului, depășirea capacității de depozitare nu sunt de natura sa înlăture răspunderea reclamantului Acesta este vinovat de faptul ca nu a luat nici o măsura pentru evitarea situației create si nici nu a sesizat in vreun fel conducerea Direcției in sensul ca suprafața depozitului a devenit prea pentru cantitatea ce trebuia depozitata.
În al doilea rând, prima instanța și-a însușit punctul de vedere al expertului si retine ca degradarea cherestelei s-a datorat si lipsei podvalelor din beton pe care sa fie așezata, precum si nelivrării la timp a cherestelei.
Am arătat deja ca intimatul avea atribuții directe cu privire la sesizarea depășirii stocului normat si a valorilor materiale care stau timp indelungat fara mișcare, iar respectarea obligației de a sesiza acest aspect nu a fost dovedita in Tribunalului C- Prin urmare, nelivrarea la timp ii este imputabila reclamantului.
Pe de alta parte, reclamantul avea, potrivit fisei postului, atribuții privind asigurarea depozitarii si conservării corespunzătoare a produselor finite pana la livrare sau introducerea in consum propriu, astfel ca neluarea masurilor de depozitare si conservarea corespunzătoare este imputabila reclamantului, mai ales ca nu s-a făcut de către reclamant dovada ca ar fi sesizat conducerea instituției cu privire la condițiile necorespunzatoare de depozitare a masei lemnoase ori ca ar fi solicitat luarea unor masuri in sensul modificării condițiilor de depozitare.
Tribunalul C-S isi insuseste in mod greșit opinia expertului, in ciuda faptului ca acesta nu a putut sa indice normele sau reglementările tehnice care prevăd obligativitatea așezării stivelor de lemn numai pe podvale din beton si care interzic expres așezarea lor pe dulapi din lemn, asa cum s-a procedat la Secția de Industrializare a de la S
Prima instanța a apreciat, pe baza concluziilor expertului, ca minusul la cherestea este de fapt plusul la deșeuri constatat cu ocazia inventarierii.
de aceasta motivare a hotărârii primei instanțe, se învederează ca expertul arata prin raportul întocmit in cauza ca "presupune" ca, la momentul inventarierii, comisia înregistrat o parte din cherestea la deșeuri, depreciind-o datorita defectelor apărute din cauza condițiilor de depozitare.
Consideră că acțiunea a fost soluționata in mod greșit în baza unor simple presupuneri ale expertului, fara ca părerile acestuia sa fie argumentate din punct de vedere tehnic.
Așa cum a arătat si in primei instanțe, nu exista o baza legala pentru a proceda la compensarea minusului in gestiune cu plusul constatat la inventar, având in vedere diferența calitativa dintre cherestea si deșeuri. Chiar daca sub aspect cantitativ ar fi posibila compensarea, diferentele cantitative fiind nesemnificative, deseurile si cheresteaua de export sunt sortimente total diferite din punct de vedere calitativ si implicit, valoric.
Concluziile expertului privind angajarea răspunderii materiale a intimatului-reclamant sunt ca acesta răspunde pentru cel mult 10% din paguba constatata la inventariere. Prin urmare, expertul considera ca intimatul-reclamant a contribuit intr-o anumita măsura la producerea pagubei, incalcand atribuțiile de serviciu care ii reveneau potrivit fisei postului
Cu toate acestea, soluția tribunalului este de anulare în întregime a deciziei de imputare contestate, fără a se tine seama de confirmarea de către expert a vinovăției reclamantului in producerea a cel mult 10% din paguba. Deși întreaga hotărâre a primei instanțe este motivata pe baza expertizei efectuate in cauza, se arata prin sentința pronunțata in cauza ca expertul nu a putut prezenta certitudini, devreme ce stocul de cherestea nu se mai afla in depozit la momentul efectuării expertizei, astfel ca îndoiala profita angajatului.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Prin decizia nr.263/26.VII.2007 pârâta Direcția Silvică Reșița a imputat pe reclamant în calitate de gestionar de produse finite la Secția de prelucrare lucru S-T cu suma de 209.278,73 lei, reprezentând minus în gestiune.
Din conținutul deciziei rezultă că măsura de imputare s-a luat pentru că în urma inventarierii a rezultat un minus în gestiunea domnului ing., în valoare totală de 209.278,73 l2i (cu TVA) reprezentând un minus la cherestea de export, astfel: 226,746 mc cu o valoare de -,05 lei; 34,987 mc cu valoare de 23731,68 lei, temeiurile de drept care au stat la baza imputației sunt prevăzute de att.77 și 78 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit art.84 alin.1 lit.a din Legea nr.188/1999, în vigoare la data emiterii deciziei de imputare, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității publice sau instituției în care funcționează.
Din conținutul deciziei de imputare atacată nu rezultă în ce constă vinovăția reclamantului în legătură cu minusul contestat în gestiunea sa, deci decizia nu este motivată în fapt, ceea ce duce la constatarea caracterului sau nelegal, știut fiindcă orice act administrativ se emite în executarea unei dispoziții legale și trebuie să fie motivat, omisiunea motivării constând o încălcare a dreptului la apărare al celui vizat prin emiterea actului, atâta timp cât acesta nu se poate apăra în concret față de măsura luată de autoritatea administrativă.
Trebuie, de asemenea remarcat că pârâta nu a invocat o prevedere legală din care să rezulte că reclamantul este prezumat în culpă pentru minusul în gestiune, pentru a fi înlăturată obligația să de a motiva măsura de imputare.
Așa fiind, reținându-se că bine a fost admisă acțiunea de prima instanță, pentru că actul administrativ este nelegal, se respinge recursului pârâtei ca nefondat întrucât toate criticile legate de considerentele pentru care a fost admisă acțiunea nu au relevanță juridică și nu pot schimba soluția primei instanțe.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, față de intimat, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1009/19.VIII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 17.XII.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. -18.XII.2008
TEHNORED:LC /8.01.2009 /2.ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecători:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
