Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 1419/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1419
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, -, A, A, -, A, C, G, -, A, -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanții, prin avocat depun decizia nr. 185/12.02.2009 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare la "1 ianuarie 2007 prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006" și practică judecătorească relevantă în cauză.
Curtea acordă cuvântul pe excepțiile inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22.03.2004 - august 2005, invocate de pârât, prin întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii susținând că se invocă o serie de prevederi neconstituționale fără a se depune excepție de neconstituționalitate. Solicită admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 22.03.2004 - august 2005.
Reclamanții, prin avocat susțin că și-au întemeiat acțiunea pe Legea nr. 188/1999 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Arată că deși în motivele acțiunii au făcut referire la neconstituționalitatea unor prevederi legale, acestea nu sunt pe cale să atragă neconstituționalitatea. Solicită respingerea ca neîntemeiată excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22.03.2004 - august 2005 invocând legislația comunitară, Legea nr. 188/1999, Decretul nr. - art. 7 alin. 3, Protocolul 1 al CEDO.
Curtea pune în discuție cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic solicită admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chematului în garanție să adopte măsuri în vederea alocării în bugetul a sumelor necesare achitării sporurilor salariale în discuție având în vedere că drepturile solicitate nu au fost prevăzute în buget.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive urmând a se avea în vedere că obiectul litigiului îl constituie plata unor drepturi salariale, Ministerul Finanțelor Publice neavând raporturi de serviciu cu reclamanții. Susține că alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale este exclusiv atributul Ministerului Afacerilor Externe. În subsidiar, solicită respingerea cererii de chemare în garanție.
Reclamanții, prin avocat solicită admiterea acțiunii și acordarea drepturilor salariale conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 dând prioritate legislației comunitare.
Pârâtul, prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru toate perioadele.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 22.03.2004 - august 2005, lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și pe fond.
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de;
La data de 5.12.2008 s-a inregistrat adresa Tribunalului B Sectia a IX-a fiind inaintat dosarul - al acelei instante deoarece prin sentinta civila nr. 2917/4.11.2008 s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului B si s-a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI in calitate de reprezentant al membrilor, -, A, A, -, A, C, G, -, A, -, si paratul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE si chematul in garantie MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
Prin cererea inregistrata la 30.09.2008 reclamantul a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sporurilor salariale cuvenite constand in suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, aferente perioadei 22.03.2004 si pana in prezent, actualizate cu indicele de inflatie precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in cartile de munca.
In fapt, reclamantul a aratat ca membrii de sindicat indicati in anexa au calitatatea de functionari publici n cadrul paratului si ca in baza art. 31 li 1 (fost 29) dupa republicarea legii nr. 188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in onitorul Oficial al omaniei, Partea, nr. 365/29.05.2 007,"Pentru activi atea sf as ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c) supl ntul postulu;
d)suplimentul corespunzator treptei de salarizare"
A formulat cerere la parat insa a reiesit din raspunsul acestuia ca nu pot fi acordate aceste drepturi.
Aceste drepturi au fost suspendare succesiv pana in 31.12.2006.
S-a aratat ca salariile functionarilor publici nu pot face obiectul unei renuntari sau limitari, potrivit codului muncii, iar norma legala trebuia sa-si produca efectele.
Suspendarea dreptului nu echivaleaza cu abrogarea lui, sau inlaturarea.
Aa mai invocat prevederile art. 41 si 53 alin. 1 si 2 din Constitutie, care prevede ca "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se se mpune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".
A mai invocat si prevederile art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, reclamantii a invocat prevederile legilor nr. 188/1999, Constitutia Romaniei, art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In dovedirea cererii sale reclamantii au depus plangerea prealabila si raspunsul la acestea, lista cu functionarii publici membrii de sindicat.
La 4.11.2008 paratul a depus intampinare, prin care a invocat exceptiile inadmisibilitatii, prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada dintre 22.03.2004 si august 2005.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca neintemeiata deoarece pe de o parte nu poate determina intinderea suplimentelor salariale, nefiind reglementata modalitatea de acordare a suplimentelor, iar pe de alta parte pentru acordarea acestora a fost suspendata.
De asemenea a solicitat chemarea in garantie a MEF ca in cazul in care ar in pretentii acesta sa fie obligat sa adopte masuri in vederea alocarii in bugetul a sumelor necesare achitarii sporurilor salariale in discutie.
La 17.03.2009 chematul in garantie MFP a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa pe aceasta cerere.
Pe fondul cereriii ce chemare in garantie a invocat faptul ca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
La 18.03.2009 au fost depuse inscrisuri privind persoanele care au avut calitatea de functionari publici si ordinele de numire sau pierdere a acestei calitati.
La 1.04.2009 a fost depusa practica judiciara si o decizie a Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a solicita sume de bani aferente anului 2004 si pana in septembrie 2005 se retine ca aceasta exceptie este neintemeiata deoarece termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 3 din decretul nr. 167/1958 nu s-a implinit, pentru ca dreptul la aceste suplimente a fost suspendat pana la 31.12.2006.
Termenul de prescriptie nu poate sa curga pe perioada suspendarii dreptului.
Potrivit art. 7 din decretul sus indicat "rescripția p. începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune", ori in acest caz dreptul la actiune s-a nascut la 1.01.2007.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii se retine ca si aceasta exceptie este neintemeiata, deoarece invocarea sau nu a exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la actul normativ prin care s-a dispus suspendarea drepturilor solicitate este o problema privind fondul cauzei si de admisibilitate a actiunii.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MFP pe cererea de chemare in garantie se retine ca si aceasta exceptie este neintemeiata, in conditiile in care MFP are in baza legii nr. 500/2002 o serie de atributii in privinta elaborarii legilor bugetare si a celor privind rectificarile bugetare.
Paratul nu a solicitat obligarea acestuia la virarea sumelor ci chiar la adoptarea masurilor necesare, respectiv propuneri catre Guvernul Romaniei conform art. 19 lit i din legea nr. 500/2002.
Prin urmare nu se poate sustine ca pe acest aspect MFP nu are calitate procesuala pasiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la fondul cauzei, curtea retine urmatoarele:
Prin cererea lor reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Reclamantii vorbesc despre un drept care tinde sa fie lipsit de continut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
Mai mult reclamantul nu au motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantimficat in nici un mod aceste suplimente.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamanta nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
In alta ordine de idei se retine ca din prevederile OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 si 6/2007 reiese ca salariile functionarilor publici sunt diferentiate pe trepte de salarizare.
Ca urmare prin stabilirea diferita a salariului tinand cont de criteriul treptei de salarizare nu poate fi interpretat decat in sensul ca in actele normative de salarizare a functionarilor publici a fost acordat implicit un supliment la salariu in functie de treapta de salarizare.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus va respinge ca neintemiata actiunea reclamantului.
de respingerea cererii principale pe cale de consecinta va respinge si cererea de chemare in garantie, MFP neavand ce masuri sa i-a pentru a se suplimenta bugetul cu sumele solicitate prin actiunea respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei dreptului la actiune invocate de parat, ca neintemeiate.
Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MEF pe cererea de chemare in garantie.
Respinge actiunea reclamantului SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI cu sediul in B,--38, sector 1 pentru membrii de sindicat, -, A, A, -, A, C, G, -, A, -, in contradictoriu cu paratul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE cu sediul in B,-, sector 1, ca neintemeiata.
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de impotriva MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE (fost MEF) cu sediul in B,-, sector 5, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 1.04.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red. CP (5 ex.)
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
