Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1424/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1424
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O împotriva sentinței nr.722 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR O în numele și pentru membrii de sindicat.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentata consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O și avocat pentru intimatul reclamant SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR O în numele și pentru membrii de sindicat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, este scutit de taxa de timbru și a fost depusă întâmpinare de către intimatul reclamant.
Se depune de către apărătorul intimatului reclamat, practică judiciară.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic arată că nu solicită termen pentru observarea întîmpinării.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Cu privire la primul motiv de recurs invocat, arată că nu poate fi reținut deoarece în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile există posibilitatea alocării sumelor printr-o rectificare bugetară ulterioară. Față de al doilea motiv de recurs arată că întrucât acesta nu a fost invocat în fața primei instanțe nu poate fi cercetat de instanța de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 722 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olta fost admisă în parte cererea formulată de SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR O, cu sediul în S, nr. 173, județul O, în numele și pentru membrii de sindicat, -, Gresita, Legea, a, G, G, -, G, si obligată pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR la plata către reclamanți a suplimentului postului de până la 25% și suplimentului treptei de salarizare de până la 25%, pentru perioada octombrie 2005-25.11.2008, data pronunțării, actualizate la data plății functie de perioada lucrată.
S-a respins cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 01.01.2004 - octombrie 2005, ca fiind prescrisă si cererea privind plata pe viitor a acestor sume, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei, conform tabelului anexat la dosarul de fond și nu au primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
S-a apreciat că în baza art.31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu privire la solicitarea reclamanților privind plata acestor sporuri și pentru perioada 01.01.2004 - octombrie 2005, prima instanță a apreciat că dreptul la acțiune pentru plata acestor sume este prescris.
Legea l88/l999 privind statutul funcționarului public, care prevede dreptul la acordarea acestor sporuri, se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, și cum nu există dispoziții specifice în materia prescripției, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun respectiv art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958 potrivit cărora termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv la finalul anului când încetează suspendarea anuală, reclamanții neaflându-se in vreunul din cazurile expres prev. de art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958 referitor la suspendarea prescripției.
În ceea ce privește solicitarea privind obligarea la plata acestor drepturi și după data pronunțării, respectiv până la încetarea raporturilor de serviciu, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată, obligația pârâtei nefiind certă nici cu privire la existența dreptului reclamanților, nici cu privire la perioada pentru care se datorează.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINAR ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că pretențiile bănești solicitate de reclamanți nu pot fi acordate deoarece au fost suspendate prin acte normative adoptate ulterior intrării in vigoare a Legii 188/1999, iar în bugetele pe anii respectivi nu au fost prevăzute sume pentru acordarea acestor sporuri.
A mai arătata recurenta în motivele de recurs că intimata ar fi trebuit să cheme în judecată Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru a face opozabilă hotărârea judecătorească de obligare la plata sumei de bani reprezentând sporurile solicitate.
Recurenta a mai precizat că salarizarea personalului sanitar veterinar este reglementată de Legea 436/2006, lege în care sporurile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute.
Examinând motivul de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Referitor la chemarea în judecată a Autorității Naționale Sanitar Veterinare se reține că de principiu cadrul procesual se stabilește de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În speță, atât timp cât reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară această împrejurare nu poate afecta legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.
Cu privire la fondul cauzei se reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererea reclamanților privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește alocarea sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Referitor la motivul de recurs în care se susține că sporurile solicitate nu au primit o cuantificare legală, Curtea arată că în conformitate cu prevederile art. 3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Având în vedere motivele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul, întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINAR ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței nr. 722 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LIBER AL PERSONALULUI SANITAR VETERINAR O în numele și pentru membrii de sindicat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud.
Tehnored SI 2ex./06.04.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
