Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1428
Ședința publică din 3 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în com., jud. împotriva sentinței nr. 500 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenta și pârâta intimată Primăria com..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în considerarea disp. art. 150 Cod proc. civ. a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 28.11.2008, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei - prin primar, a solicitat anularea Dispoziției nr. 79 din 01.03.2006 emisă de primarul comunei privind eliberarea acesteia din funcția publică de referent social în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei, începând cu data de 01.04.2006, potrivit art. 84 alin. 4 lit. d din Legea nr. 188/1999 și plata de către autoritatea emitentă a actului administrativ, respectiv primarul comunei, a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitatea sa de funcționar public, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că raportul de serviciu cu pârâta a încetat din motive pe care le consideră netemeinice și nelegale, iar raportul de evaluare nr. 7500 din 31.12.2004, împotriva căruia a formulat contestație depusă doar la primarul comunei, a fost întocmit cu încălcarea disp. art. 5 lit. a și b din Metodologia de evaluare (nu a fost făcut de evaluatorul prevăzut de lege) și a disp. art. 9 din aceeași metodologie. Pe de altă parte, deși a făcut obiecțiuni față de notele acordate, acestea nu au fost consemnate și nu se regăsesc în cuprinsul raportului de evaluare.
Reclamanta a solicitat să fie analizat, în același context, și raportul de evaluare nr. 6419 din 30.12.2005, referitor la activitatea desfășurată în perioada 01.12.2004 - 01.12.2005, dat fiind faptul că, prin sentința nr. 4127 din 4 dec. 2006 a Tribunalului Suceavas -a dispus anularea acestui raport iar, ulterior, prin decizia nr. 1115 din 06.09.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, s-a respins contestația, ca urmare a reținerii excepției de tardivitate în formularea contestației împotriva raportului de evaluare, cu depășirea termenului de 5 zile de la luarea la cunoștință de către reclamantă, ceea ce a făcut ca fondul cauzei să nu mai poată fi analizat în cadrul acelui dosar.
De asemenea, pârâtul nu a respectat nici disp. art. 86 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu a procedat la redistribuirea reclamantei într-o funcție publică inferioară, din moment ce a pretins că sarcinile de serviciu pe care le avea îi depășeau competențele profesionale, deși prin dispoziția nr. 152 din 1.06.2005 a primarului com. i-a fost stabilită o sarcină în plus, privind încasarea impozitelor și taxelor reprezentând venituri la bugetul local, ceea ce, consideră reclamanta, echivalează cu o apreciere a competenței sale profesionale.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copie, dispoziția nr. 79/01.03.2006, raportul de evaluare nr.7500/2004 și raportul de evaluare nr. 6419/2005.
Pârâta Primăria com., legal citată, nu a formulat întâmpinare, iar, la solicitarea instanței, a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
La termenul de judecată din 12 febr. 2009, instanța a invocat din oficiu, excepția tardivității introducerii acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 12 martie 2009 s-a disjuns al doilea capăt de cerere vizând plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în calitatea sa de funcționar public.
Prin sentința nr. 500 din 19 martie 2009, prima instanță a respins acțiunea ca tardiv introdusă.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 84 alin. 4 lit. d din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției contestate, conducătorul autorității sau instituției publice putea dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile funcționarului public, constând în incompetență profesională în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Rezultă din cuprinsul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 că acțiunea având ca obiect anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introdu cerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Conform art. 11 alin. final din Legea contenciosului administrativ, acest termen are natura unui termen de decădere.
Ca urmare, nu operează motivele de suspendare sau de întrerupere a termenului prev. de Decr. nr. 167/1958, deoarece acestea privesc termenele de prescripție a dreptului material la acțiune.
Incidente în speță sunt disp. art. 103 Cod proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa.
Or, reclamanta nu a făcut dovada că neintroducerea prezentei acțiuni în termen de 1 an de la data luării la cunoștință (3 martie 2006, conform dovezii de la 29 dosar) s-ar datora unei împrejurări mai presus de voința sa, astfel încât să se justifice repunerea în termen.
Mai mult, reclamanta și-a exercitat dreptul de a contesta dispoziția nr. 79 din 1 martie 2006, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10 martie 2006 sub nr. 759/com/caf/2006, înțelegând însă în acea cauză să se judece în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de primar al comunei.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta, învederând că nu este dată excepția tardivității întrucât a promovat acțiunea la data de 10.03.2006, așa cum rezultă din dosarul nr-, dosar în care nu l-a chemat în judecată pe primarul. Astfel, în perioada 10.03.2006 - 13.11.2008, când a fost pronunțată decizia nr. 1453/13.11.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, termenul de decădere a fost întrerupt.
S-a mai învederat că prima instanță a reținut greșit că ar fi fost investită și cu soluționarea cererii privind anularea celor două rapoarte de evaluare, reținând că cererea este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că au fost încălcate disp. art. 25 din HG nr. 1084 din 25.10.2001 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, precum și de contestare a calificativelor acordate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul nu este întemeiat.
Articolul 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, definește expres termenul de 1 an prev. de alin. 2 al aceluiași articol, ca fiind un termen de decădere. Având această natură juridică, termenul nu este supus cauzelor de suspendare și de întrerupere prevăzute de lege pentru termenele de prescripție. În aceste condiții, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță excepția tardivității. Împrejurarea că reclamanta recurentă a mai formulat o acțiune prin care a solicitat anularea aceleiași dispoziții (dosar nr-) unde a avut calitatea de pârât, nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții; împrejurare ce ar înlătura sancțiunea decăderii. Existența pe rolul instanței a unui proces nu a fost de natură a împiedica recurenta de a introduce și prezenta acțiune. Dată fiind această stare de fapt nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în com., jud. împotriva sentinței nr. 500 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Bratu Ileana
