Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1437/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1437
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și de către pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ B ȘI AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN T, împotriva sentinței civile nr. 280/06.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - recurenți consilier juridic, lipsă fiind reclamantul - recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților - recurenți depune la dosar adeverința nr.10889/19.11.2009 privind modul de calcul a salariului reclamantului - recurent.
Instanța, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - recurente Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
Reprezentanta pârâților - recurenți pune concluzii de respingere a excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților - recurenții solicită admiterea recursurilor declarate de și respingerea recursului formulat de reclamant, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 19.11.2008, pe rolul Tribunalului Timișa fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - SUCURSALA JUDEȚEANĂ T și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, solicitând plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007 și achitarea acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, drepturi salariale ce se compun din suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007 și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, cuvenit în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 republicată, și plata primei de concediu pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, a ocupat funcția publică de consilier I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3, iar conform art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar acordarea ultimelor două drepturi nu s-a realizat.
Legal citate, pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr.280/CA/06.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - SUCURSALA JUDEȚEANĂ T și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, B și a obligat pârâtele la plata către reclamant a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, actualizate cu indicele de inflație și a act de renunțarea reclamantului la judecată a petitului 2 al acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul în perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, a ocupat funcția publică de consilier I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3.
Conform art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu a rezultat că aceste drepturi au fost plătite efectiv pentru perioada solicitată de reclamant, astfel încât pentru această perioadă Tribunalul a concluzionat că acțiunea reclamantului este întemeiată în ceea ce privește dreptul la aceste sporuri.
În ceea ce privește cuantumul de 25% din salariul de bază pentru fiecare spor, solicitat de reclamant se constată că acest spor deși este prevăzut în Legea nr.188/1999 nu este cuantificat, astfel încât instanța de fond nu s-a putut substituii legiuitorului în cuantificarea acestuia.
Având în vedere cele expuse, instanța a găsit acțiunea reclamantului parțial întemeiată, admițând-o în parte, și a obligat pârâtele la plata către reclamant a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007.
În ceea ce privește petitul 2 al acțiunii, tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului la judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâții, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul în motivarea recursului a arătat faptul că dispozitivul sentinței civile atacate este neclar, existând o contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Din moment ce instanța de fond nu a precizat un anumit procent sau o anumită sumă pe care pârâtele să fie obligate la plată, este cert faptul că sentința civilă nu are finalitate, iar dreptul fundamental recunoscut prin art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului", nu este respectat. Drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sunt un drept de creanță și prin urmare, sunt un bun în sensul art.1 din Protocolul mai sus menționat. Este indubitabil faptul că orice obligație de plată stabilită în sarcina cuiva trebuie să fie cuantificată sau cuantificabilă.
Se solicită a se constata faptul că neincluderea acestor sporuri în nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici nu poate avea efect de abrogare a dispozițiilor legale ce le reglementează (art.31 Legea nr.188/1999 rep.2007) deoarece conform art.62 Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată, abrogarea se poate efectua doar printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior.
În aceste condiții este cert că, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare s-a născut la data de 01.01.2004, doar exercițiul sau fiind suspendat până la data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile legale referitoare la plata lor (art.31 Legea nr.188/1999 rep.2007) au reintrat de drept în vigoare. Dreptul de a acorda sporurile mai sus menționate se naște, ținând cont de suspendările prevăzute în legile anuale ale bugetului de stat, după fiecare data de 01 ianuarie a anului următor și care deschide în mod obligatoriu, în conformitate cu legea, dreptul de acordare a acestor drepturi, inclusiv plata acestora. Totodată, se solicită a se constata faptul că în conformitate cu art.1 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările aduse de Legea nr.110/2007.
Se mai arată că tocmai datorită neacordării acestor drepturi legale de către angajator s-a adresat instanței de judecată pentru recunoașterea drepturilor fundamentale prevăzute de lege și la obligarea pârâtelor la plata drepturilor cuvenite, sentința instanței constituind titlu executoriu potrivit legii, pârâții în calitate de ordonatori de credite urmând să includă în buget acordarea sumelor cuvenite reclamantului, stabilite prin acțiunea judecătorească.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și 9, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.188/1999, republicată.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B prin recursul formulat solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii primului capăt al cererii formulate de intimatul - reclamant, anume respingerea solicitării privind obligarea la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, solicitare admisă de către instanța de fond, însă fără a i se recunoaște și cuantumul acestor sporuri.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29, art.32 alin. (2) și ale art.34 alin. (2) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. XVI alin. (5) și (6) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art.46 din Hotărârea Guvernului nr.1.209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici."
Ulterior, aceeași suspendare a fost menținută și prin prevederile art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, conform cărora "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006."
Se mai arată că salarizarea funcționarilor publici s-a făcut pe anul 2007 în conformitate cu prevederile actelor normative speciale, fiind aplicabilă nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. Acest act normativ nu reglementează acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, întrucât aplicarea dispozițiilor art.29, art.32 alin. (2) și ale art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare a fost suspendată, ținând cont și de prevederile nr.OG6/2007, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici nu există baza legală expresă pentru a fi acordate drepturile solicitate de intimatul - reclamant.
Se mai arată că este în imposibilitatea aplicării dispozițiilor date de instanța de fond, de a acorda suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, întrucât nu există reglementat și nici nu i-a fost recunoscut intimatului cuantumul acestor sporuri pentru a le putea calcula și pentru ca pârâtele să aibă la ce sumă să aplice acest indice de inflație.
Menționează că nu există un act normativ care să precizeze valoarea acestor suplimente, solicitarea intimatului - reclamant din cererea introductivă de a-i fi acordate în procent de 25% din salariul de bază nefiind întemeiată.
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementează modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de bază cât și suplimentul postului se calculează în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat. În lipsa unui act administrativ în vigoare, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariate, deoarece s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art1 alin. 4 din Constituția României.
În drept au fost invocate prevederile art.299 și ale art.304 pct. 9 din Codul d e Procedura Civilă; Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii; Legii nr.188/1999; Legii nr. 1/2004; nr.OG 6/2007; nr.OUG92/2004.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A), Centrul Județean Taf ormulat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii primului capăt al cererii formulate de reclamant, anume respingerea solicitării privind obligarea - Centrul Județean T la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007 actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, solicitare admisă de către instanța de fond, însă fără a i se recunoaște și cuantumul acestor sporuri, reluând motivele expuse de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B () și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T au formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantul solicitând respingerea recursului ca nefondat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii primului capăt al cererii formulate de către recurentul-reclamant.
În considerentele întâmpinării se arată că prin recursul formulat recurentul-reclamant a solicitat casarea acestei sentințe pentru un singur motiv și anume că, a fost obligată la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, fără însă să i se fi recunoscut procentul de 25% solicitat.
Însă, după cum se observă, recurentul reclamant face aceasta solicitare fără a invoca și temeiul legal în baza căruia solicită acest procent de 25%, ce act normativ a fost încălcat de instanța de fond prin nerecunoașterea acestui procent, întrucât din câte se cunoaște există un vid legislativ în acest caz.
În drept au fost invocate prevederile art.308 alin.2 din Codul d e procedură civilă; Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii; Legii nr.188/1999; Legii nr.1/2004; nr.OG 6/2007; nr.OUG92/2004.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile formulate de către reclamantul recurent și de către pârâta recurentă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, după cum urmează:
Curtea reține că recurentul reclamant în perioada 02.05.2006 - 08.07.2007, a ocupat funcția publică de consilier I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3 și a formulat acțiunea întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 în baza art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin Legea nr.251/2006, art.13, pentru modificarea și completarea Legea nr.188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art.29 din Legea nr.188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamantul are un drept recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004 - 31.12.2006, cum greșit afirmă recurenta A - Centrul județean T pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurentul cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurentul nu a primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurentului de a beneficia de sporurile salariale prevăzute de art.31 lit. a) și c) din Legea nr.188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art.41 din nr.OG6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art.29 lit. c) și d), în prezent art.31 - ca urmare a republicării Legii nr.188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art.41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din nr.OG6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Pentru considerentele expuse instanța constată că recursul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T este neîntemeiat.
În ceea ce privește recursul reclamantului, conform căruia dispozitivul sentinței civile atacate este neclar, existând o contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii, pentru faptul că instanța de fond nu a precizat un anumit procent sau o anumită sumă pe care pârâtele să fie obligate la plată, fiindu-i astfel încălcat dreptul fundamental recunoscut prin art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, Curtea constată că nici unul dintre actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța de judecată nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îl îndrituiește pe recurent la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurentul reclamant se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurent, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamantul nu a precizat temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu există contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii recurate, pentru faptul că instanța de fond nu a precizat un anumit procent sau o anumită sumă pe care pârâtele să fie obligate să le plătească, nefiindu-i astfel încălcat vreun drept al reclamantului și cu atât mai puțin dreptul recunoscut prin art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului,
Motivele invocate de către reclamant nu se circumscriu dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, care impun modificarea hotărârii.
Analizând recursul declarat de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin prisma dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de această pârâtă, însă pe lipsa calității procesuale pasive și nu pentru motivele invocate prin cererea de recurs.
Curtea constată că, pentru ca pârâtul A B să aibă calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În speță, potrivit probelor dosarului, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T, deci raportul de serviciu, respectiv de muncă, a existat între reclamant și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T, aceasta având obligația legală de a acorda drepturile salariale reclamantului.
În cauză, cea care refuză acordarea unor drepturi salariale este pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T în calitate de angajator, și nu A
În consecință, calitatea procesuală pasivă în dosar aparține numai pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T și nu pârâtei A B, motiv pentru care se va respinge acțiunea reclamantului față de această instituție pe excepția analizată.
Restul mențiunilor din hotărârea recurată rămânând în ființă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.280/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean T împotriva sentinței civile nr.280/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B împotriva sentinței civile nr.280/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului față de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Menține în rest hotărârea recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Cu opinie separată în sensul respingerii
și a recursului declarat de Agenția de Plăți
și Intervenție pentru Agricultură
GREFIER,
RED:/07.12.2009
TEHNORED:/08.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum recunoaște însăși pârâta, care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale și a prezentat adresa nr.6221/19.11.2009 (fila 40 dosar) din care rezultă că statele de plată sunt întocmite la nivel central.
Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte este dată atât de modul de organizare cât și de calitatea de ordonator secundar de credite.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4^1din Legea nr.1/2004, privind organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură agenția are în subordine 42 de centre județene, conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului genera.
Potrivit aceluiași articol, directorii executivi ai centrelor județene au calitatea deordonatori terțiaride credite pentru fondurile de la bugetul de stat iar structura organizatorică, numărul de centre locale pentru fiecare centru județean, regulamentul de organizare și funcționare, precum și statele de funcții ale centrelor județene se aprobă prin decizie a directorului general al Agenției, care stabilește și numărul de centre locale aferente centrelor județene.
Fiind instituții finanțate integral din bugetul de stat, centrele județene nu au posibilitatea efectuării plăților către proprii funcționari în lipsa virării fondurilor de către ordonatorul secundar, respectiv principal, de credite.
De asemenea, trebuie observat că dispozițiile art.3 din nr.OG6/2007 stipulează că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite. În aceeași ordine de idei, art.4 din OG nr. 22/2002 stipulează obligația ordonatorilor principali de credite de a asigura în bugetele instituțiilor din subordine creditele bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Obligațiile instituite prin cele două acte normative menționate, respectiv gestionarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici din cadrul instituțiilor din subordine, precum și asigurarea sumelor necesare executării titlurilor executorii, vin să confirme calitatea procesuală Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Prin urmare, întrucât centrele județene sunt structuri aflate în subordinea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și întrucât acestea nu au venituri proprii, fiind finanțate integral din bugetul de stat,prin bugetulAgenției, calitatea procesuală pasivă a autorității menționate apare ca fiind evidentă, astfel încât apreciez că și recursul acestei pârâte ar fi trebuit soluționat pe fond, în sensul respingerii acestuia ca neîntemeiat, jurisprudența Curții de Apel Timișoara fiind concordantă cu soluția pronunțată de instanța de fond.
JUDECĂTOR
--- -
RED/TEHNORED:/MT
16.12.09/2.ex.
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
