Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1456/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1456
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta COMUNA prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.967/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată " " A, având ca obiect Lg. Nr. 550/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată avocat, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 20.11.2009 întâmpinare din partea pârâtei - intimate.
Instanța, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului raportat la art.9 alin.3 coroborat cu dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.550/2002 și reține cauza spre soluționare.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de admitere a excepției inadmisibilității recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27.02.2009, reclamanta Comuna a chemat în judecată pe pârâta " " și a cerut instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:- anularea procesului verbal nr.2094/28.07.2006 prin care imobilul magazie a fost adjudecat de către pârâtă la prețul de 23.800 lei, decăderea pârâtei din dreptul de a mai încheia contract de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul menționat; decăderea pârâtei din dreptul de a mai solicita cumpărarea imobilului și evacuarea pârâtei din imobilul cu destinația de spațiu comercial - magazie.
În subsidiar dacă instanța va aprecia că pârâta este îndrituită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu plata prețului stabilit prin procesul verbal nr.2094/2006, integral la data semnării contractului și stabilirea termenului de încheiere a contractului; să fie obligată reclamanta sau pârâta la înscrierea magaziei în cartea funciară.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr.3886/21.05.2002 definitivă și irevocabilă, Consiliul Local a fost obligat să încheie contract de vânzare-cumpărare cu pârâta, având ca obiect imobilul cu destinația de spațiu comercial - magazie, identificat pe terenul înscris în nr.236, cu nr. top 142/1.1.2/2 în suprafață de 225 mp.
În aplicarea sentinței la data de 28.07.2006 s-a încheiat procesul verbal nr.2094/28.07.2006 prin care a fost stabilit prețul de vânzare către pârâtă la 23.800 lei, dar pârâta deși folosește spațiul căruia i-a schimbat destinația, nu s-a mai prezentat să semneze contractul de vânzare-cumpărare, deși i s-a solicitat acesta și prin adresa nr.3116/30.07.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea cererii principale, considerând că este lipsită de interes, întrucât obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, respectiv redactarea acestuia revine conform art.10 (1) din Legea nr.550/2002 și nr.HG1341/2002 vânzătorului.
Cu privire la cererea subsidiară, pârâta arată că nu se impune admiterea în parte a acesteia, fiind de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu achitarea prețului integral la data semnării contractului actualizat cu indicele de inflație de la 14.08.2006.
Prin cererea reconvențională a cerut obligarea reclamantei pârâtă reconvențională de a îndeplini toate formalitățile specifice în vederea intabulării imobilului cu destinație de spațiu comercial ce a făcut obiectul negocierii directe, această obligație revenind proprietarului imobilului.
În drept, reclamanta și pârâta reclamantă reconvențională au invocat dispozițiile Legii nr. 550/2002.
Prin Sentința civilă nr.853/27.05.2009, soluționarea acțiunii reclamantei pentru evacuarea pârâtei " " din spațiul comercial și cererea reconvențională a pârâtei au fost declinate în favoarea Judecătoriei Arad.
Instanța din oficiu a pus în discuție în ședința publică din 06.05.2009 excepția de tardivitate a acțiunii cu privire la anularea procesului verbal nr.2094/28.07.2006, excepția de tardivitate a acțiunii cu privire la anularea procesului verbal nr.2094/28.07.2006 raportat la prevederile art.9 (3) din Legea nr.550/2002.
Pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii cu privire la decăderea din dreptul de a mai încheia contractul de vânzare-cumpărare și de a mai cumpăra spațiul și obligarea la încheierea contractului.
Prin Sentința civilă nr.967/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate a acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna, împotriva pârâtei " " pentru anularea procesului verbal nr.2094/28.07.2006, decăderea pârâtei din dreptul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial; decăderea pârâtei din dreptul de a mai solicita cumpărarea spațiului comercial și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța în temeiul art.137 Cod procedură civilă a analizat excepțiile care fac de prisos cercetarea fondului.
Instanța a admis excepția de tardivitate a acțiunii cu privire la anularea procesului verbal nr.2094/28.07.2006, întrucât vânzarea spațiului comercial este supusă procedurii prevăzute de Legea nr.550/2002 și potrivit art.9 (3) din această lege, refuzul de a încheia procesul verbal sau încheierea nelegală și netemeinică a acestuia poate fi contestată la secția de contencios administrativ al tribunalului d e către partea intimată, în condițiile art.8 (3), respectiv în 5 zile de la data încheierii lui.
Cum procesul verbal s-a încheiat la data de 28.07.2006, iar acțiunea în anulare s-a înregistrat la data de 27.02.2009 este evident că termenul de sesizare a instanței a fost depășit.
Instanța a admis și excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru decăderea pârâtei din dreptul de a mai încheia contract de vânzare-cumpărare și dreptul de a mai solicita cumpărarea spațiului pentru obligarea pârâtei la încheierea contractului pentru următoarele considerente:
Deși instanța a solicitat reclamantei conform art.129 Cod procedură civilă să își precizeze natura acțiunii cu privire la capetele de cerere privind decăderea pârâtei din dreptul de a mai cumpăra spațiul comercial sau de a mai încheia contract de vânzare-cumpărare, în lipsa acestor precizări instanța a apreciat că natura acțiunii este aceea a unei acțiuni în constatare, reclamanta dorind să se constate existența sau inexistența unui drept, respectiv a unui raport juridic, dar având în vedere că reclamanta a formulat acțiune în realizarea dreptului - evacuarea din spațiu pentru inexistența titlului, acțiunea este inadmisibilă, art.111 Cod procedură civilă prevăzând expres că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Cererea subsidiară de a obliga pârâta la încheierea contractului, de asemenea este inadmisibilă, întrucât potrivit art.10 (2) din Legea nr.550/2002 numai refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art.8 (3), vânzătorul neavând această posibilitate, în caz de refuz de încheiere contract de către cumpărător devin aplicabile prevederile art.12 (4), iar spațiul se poate vinde prin licitație publică conform art.20.
Fiind admise excepțiile în temeiul art.137 Cod procedură civilă instanța a respins acțiunea în baza acestor excepții.
În temeiul art.274 (2) Cod procedură civilă a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei, reprezentând onorar de avocat, ținând cont că onorariul solicitat de 1.666 lei a fost încasat și pentru cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Comuna considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că atât în acțiune cât și în înscrisul depus la 26.05.2009 s-a motivat că solicitarea către instanță de a dispune decăderea pârâtei din dreptul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul cu destinația de spațiu comercial - magazie se raportează la prevederile art.10 alin.1, art.11 alin.2 din Legea nr.550/2002, modificată. Mai mult s-a motivat și solicitarea de a dispune decăderea pârâtei din dreptul de a mai solicita cumpărarea imobilului cu destinația de spațiu comercial - magazie cu negocierea prețului.
Se mai arată că instanța nu a luat în considerare nici contractul de vânzare - cumpărare prin care s-a "dovedit" că au fost de bună credință și au aplicat prevederile Legii nr.550/2002, modificată dar pârâta nu a "dorit" să-l încheie.
Menționează că așa cum a specificat și în înscrisul depus la 19.03.2009 și 06.05.2009 că instanța avea competența de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
Apreciază că pârâta este decăzută din dreptul de a mai încheia contractul de vânzare-cumpărare și că, în fapt și în drept acțiunea a fost "construită" pornind de la cele două termene specificate în legea nr.550/2002, modificată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.312 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct. 8, 9 și 10 Cod procedură civilă, art.10 și urm. Din Legea nr.550/2002, modificată, Legea nr.554/2004, modificată, art.1410 Cod civil.
Pârâta " " a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele întâmpinării se arată că instanța de fond în mod just a respins acțiunea fără a cerceta fondul litigiului, exclusiv prin intermediul excepțiilor procesuale.
În acest sens, printr-o argumentație simplă și convingătoare instanța a admis excepția tardivității acțiunii fundamentând-o corect pe dispozițiile art.9 alin.3 care trimite la art.8 alin.3 din Legea nr.550/2002 iar critica recurentei este hilară, aceasta crezând că decăderea pârâtei va atrage automat și anularea contractului idee care nu poate fi sustenabilă fiind în prezența a două instituții complet diferite, practic, decăderea nu va atrage anularea contractului cum nici anularea contractului nu este dependentă de decădere.
Se mai arată că reclamanta solicită ca instanța să constate nulitatea absolută a unui act juridic și în următorul petit să regăsește solicitarea de a dispune restitutio in integrum, bineînțeles că acțiunea ar fi tot respinsă în tot, reclamanta având la dispoziție calea realizării dreptului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115, art.312 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând dispozițiile art.8 alin.3 și art.10 alin.2 din Legea nr.550/2002, instanța constată că recursul formulat este inadmisibil, urmând a fi respins, după cum urmează:
Acțiunea reclamantei recurente are ca temei de drept, conform cererii inițiale și precizării scrise aflată la fila 23 din dosar fond dispozițiile Legii nr. 550/2002, privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Conform art.8 alin.3 și art.10 alin.2 din Legea nr.550/2002, hotărârea instanței este,definitivă și irevocabilă.
Fiind o lege specială ce nu prevede cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în baza sa, recursul declarat împotriva unor astfel de hotărâri este inadmisibil.
Pentru aceste motive recursul de față este inadmisibil urmând a fi respins pe acest considerent.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea prezentului recurs va fi obligată la plata către intimata pârâta a sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din onorariu avocat, conform chitanței nr.908 din 18.11.2009, aflată la fila 19 din dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta COMUNA prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.967/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca fiind inadmisibil.
Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/07.12.2009
TEHNORED:/08.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
