Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 144/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NUMĂRUL 144/
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol judecarea recursului declarat de AGENTIA NAȚIONALA DE ADMINISTRATE FISCALĂ -AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr.261/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3074/2007, litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul recurentei pârâte AGENTIA NAȚIONALA DE ADMINISTRATE FISCALĂ -AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G reprezentantul intimatului MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B și intimații, -, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a precizat că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila - Secția Contencios Administrativ, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Regională Vamală G și Ministerul Economiei Finanțelor B solicitând plata drepturilor bănești cu titlu de premii de vacanță corespunzător anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr. 261/ Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de primele de concediu pe anii 2001,2002,2003,2004,2005,2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B la alocarea și virarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că prevederile legale care cuprind dreptul bănesc solicitate de reclamanți au fost suspendate succesiv prin diferite acte normative în anul 2006 a încetat orice cauză de suspendare. S-a reținut că reclamanții nu puteau să exercite dreptul la acțiune pe durata cât a acționat nr.OUG33/2001 și legile bugetului de stat. Normele de suspendare contravin prevederilor art.41 din Constituție precum și dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție.
Natura juridică a primei de vacanță susțin reclamanții este cea prevăzută de codul muncii, acesta constituind un drept salarial pe care angajatorul este obligat să-l plătească. Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator primar de credite.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale invocând lipsa procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr.554/2004.
În lipsa unor alocații bugetare și a unui mandat expres din partea ordonatorului principal de credite în lipsa unor dispoziții legale în vigoare nu au posibilitatea acordării sumelor pretinse.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Cu privire la prev.de art.7 din Legea nr.554/2004, reclamanții nu se află în situația precizată în acest articol.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de AGENTIA NAȚIONALA DE ADMINISTRATE FISCALĂ -AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr.261/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3074/2007, litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.AC/27.02.2008
Tehno SH/27.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Angelica CiobotaruJudecători:Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile, Vasile Susanu
