Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 145/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.145
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr.1188/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentă consilier juridic, iar pentru reclamanta lipsă domnul avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și bonul fiscal în valoare de 57,78 lei.
Avocatul reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecă. Depune la dosar jurisprudență comentată și chitanța privind onorariul de avocat în cuantum de 1376,03 lei
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.1269 din data de 26.05.2008, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C - S, a contestat decizia nr. 174/25.04.2008 emisă de directorul executiv al Casei Județene de Pensii C -
Pe cale de excepție, reclamanta a invocat nulitatea deciziei emise, motivând că nu au fost respectate dispozițiile art. 87 alin. 3 și art. 91 din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu a fost cerut avizul și ale art. 268 Codul Muncii, întrucât în decizie nu s-a prevăzut nici termenul în care decizia poate fi contestată și nici instanța la care poate fi contestată.
Prin sentința civilă nr.1188/12.09.2008, Tribunalul C-a admis excepția nulității deciziei nr.174/25.04.2008, a admis acțiune formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S și a anulat decizia nr. 174/25.04.2008, emisă de pârâtă, reținând că prin decizia nr. 174/25.04.2008 s-a dispus mutarea reclamantei din cadrul Compartimentului Informatică în cadrul Compartimentului Pensii Internaționale al Direcției Stabilirii și Plăți Prestații, cu păstrarea funcției și a drepturilor salariale.
Dispozițiile art. 4 din decizia contestată prevăd că împotriva măsurilor dispuse prin decizie, reclamanta se poate adresa instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor legale.
Tribunalul a reținut că prin decizia contestată pârâta a modificat raporturile de serviciu ale reclamantei, prin schimbarea felului muncii/activității.
Decizia contestată este un act administrativ individual, care se bucură de prezumția de legalitate, în condițiile în care acesta întrunește cerințele de formă și fond prevăzute pentru orice act administrativ.
Deși Legea nr. 188/1999 nu prevede, în mod expres, forma și conținutul diferitelor decizii, sub aspect tehnic - formal, dispozițiile art. 117 prevăd că legea se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 268 din Codul Muncii, în situația în care decizia de sancționare nu prevede termenul și instanța la care poate fi contestată, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestora este nulitatea absolută a deciziei emise.
A accepta susținerea pârâtei, că în speța de față, nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus enunțate, întrucât decizia contestată nu privește aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare, ar însemna ca instanța să ignore un principiu fundamental superior, respectiv principiul accesului la justiție consacrat atât de art. 21 din legea fundamentală română cât și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această interpretare rezultă implicit din interesul social ocrotit privind instituirea acestor norme legale, respectiv protejarea drepturilor destinatarului, prevăzute în actul individual, împotriva actului administrativ unilateral, emis în regim de putere publică.
Pentru a realiza o protecție eficientă a acestor drepturi, în speța de față a drepturilor funcționarilor publici, nu este suficientă numai consacrarea acestor drepturi materiale; este la fel de necesară existența unor garanții fundamentale de procedură care să întărească mecanismul de apărare al acestor drepturi, raportat la caracterul unilateral și la prezumția de legalitate a actelor administrative individuale emise în vederea executării sau organizării executării legii.
Aceste garanții procesuale includ implicit și dreptul persoanei (care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ) de a i se aduce la cunoștință în ce termen și la ce instanță poate ataca actul administrativ, elemente ce se circumscriu în noțiunea dreptului la apărare, care reprezintă o garanție procesuală.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul a admis excepția nulității deciziei nr. 174/25.04.2008 și, pe cale de consecință, va admite acțiunea reclamantei și a anulat decizia emisă de pârâtă, privind mutarea reclamantei în cadrul Compartimentului Pensii Internaționale
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurspârâta Casa Județeană de Pensii C-, solicitând casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în fond și respingerea în totalitatea a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta apreciază că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în motivarea acesteia s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 268 din Codul Muncii, motivare care în opinia pârâtei este nelegală.
De asemenea, instanța de fond a invocat și dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, însă doar parțial.
Referitor la prevederile art. 268 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003, modificată și completată), rugăm instanța de recurs să constate că acest articol reglementează modul de aplicare al sancțiunilor disciplinare aplicate salariaților cu contract individual de muncă prin decizie emisă de angajator, ori aceste prevederi nu sunt aplicabile și în cazul modificării raporturilor de muncă sau de serviciu, cum este în cazul de față.
Cu privire la art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, solicită a se observa că acesta prevede că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
În cazul de față dispozițiile art. 268 din Codul Muncii contravin dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Conform art. 62 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, actul administrativ de numire a funcționarului public în noua funcție prin mutarea în cadrul altui compartiment (art. 87 din lege), are formă scrisă și "trebuie să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data de la care urmează să exercite funcția publică, drepturile salariate, precum și locul de desfășurare a activității".
Așa cum se poate observa din textul de lege sus citat, menționarea termenului în care decizia poate fi contestată nu este prevăzută în legislația specifică funcției publice.
Ori sancțiunea nulității se aplică atunci când este expres prevăzută într-un act normativ.
Prin mențiunile făcute la articolul 4 din decizia nr. 174/25.04.2008, care se regăsesc la art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, consideră că a respectat dispozițiile legale în materie.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea doamnei - funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii C S - de anulare a deciziei nr. 174/25.04.2008 emisă de directorul executiv al Casei Județene de Pensii C S, prin care s-a dispus mutarea reclamantei în cadrul Compartimentului Pensii Internaționale, cu păstrarea funcției și a drepturilor salariale.
Instanța de fond a dispus anularea deciziei respective, pe considerentul că decizia respectivă încalcă dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii - aplicabil și în cazul funcționarilor publici, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - dispoziții conform cărora "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată".
Instanța de fond a reținut că decizia respectivă nu menționează termenul în care sancțiunea poate fi contestată și nici instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, mențiuni obligatorii conform art. 268 alin. 2 lit. e și f din Codul Muncii, și a căror absență este sancționată cu nulitatea absolută.
Examinând legalitatea hotărârii recurate, Curtea constată că soluția instanței de fond s-a baza pe concluzia că măsura dispusă prin decizia contestată constituie o sancțiune disciplinară, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile specifice din Codul Muncii.
În această privință, Curtea amintește că prin decizia contestată de doamna s-a dispus mutarea acesteia într-un alt compartiment din cadrul Casei Județene de Pensii C S, cu păstrarea funcției și a drepturilor salariale ale reclamantei.
Or, mutarea funcționarului public într-un alt compartiment constituie o modificare a raportului de serviciu, iar nu o sancționare a funcționarului respectiv.
În acest sens, Curtea subliniază că modificarea raportului de serviciu este reglementată în secțiunea Ia C apitolului 9 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, de art. 87 și următoarele, iar sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici sunt reglementate în Capitolul 8 din Legea nr. 188/1999, respectiv de art. 75-86 din lege.
Astfel, mutarea funcționarului public într-un alt compartiment este reglementată de art. 91 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006.
Art. 91 din Legea nr. 188/1999 are următorul conținut:
(1) "Mutarea în cadrul altui compartiment al autorității sau instituției publice poate fi definitivă sau temporară.
(2) Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele situații:
a) când se dispune de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe o funcție publică vacantă de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzător funcției publice deținute, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public și a salariului acestuia. În acest caz este necesar acordul scris al funcționarului public;
b) la solicitarea justificată a funcționarului public, cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, pe o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public;
c) în alte situații prevăzute de dispozițiile legale.
(3) Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorității sau instituției publice, de către conducătorul autorității sau instituției publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public.
(4) Mutarea temporară sau definitivă în cadrul altui compartiment poate fi solicitată de funcționarul public în cazul în care starea sănătății, dovedită cu certificat medical, nu îi mai permite desfășurarea activității în acel compartiment. Mutarea se poate face pe o funcție publică corespunzătoare, dacă funcționarul public în cauză este profesional să îndeplinească noile atribuții care îi revin.
(5) Dacă mutarea se dispune în altă localitate, funcționarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 90 alin. (3).
(6) Funcționarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a autorității sau instituției publice în altă localitate, dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 89 alin. (3)".
În privința sancționării funcționarilor publici, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 prevede că "sancțiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an;
e) destituirea din funcția publică".
Din textele citate rezultă în mod clar că mutarea funcționarului public într-un alt compartiment nu constituie o sancțiune disciplinară, astfel încât nu îi pot fi aplicabile dispozițiile speciale referitoare la conținutul și procedura de emitere a deciziilor de sancționară disciplinară.
În consecință, în mod greșit a reținut instanța de fond că sunt aplicabile în cauză art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, care reglementează conținutul deciziei de sancționare disciplinară.
Curtea subliniază, totodată, că - în raport cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz,în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice"- instanța de fond are obligația de a motiva aplicabilitatea legislației muncii, aplicabilitate care este condiționată, în cazul funcționarilor publici, de constatarea că reglementarea din legislația muncii nu contravine legislației specifice funcției publice.
Or, instanța de fond nu a argumentat aplicabilitatea art. 268 din Codul Muncii în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, care reglementează conținutul deciziei de sancționare disciplinară, în condițiile în care decizia contestată de reclamantă conținea o măsură de modificare a raportului său de serviciu, iar nu o sancțiune disciplinară, iar instanța nu a motivat nici aplicabilitatea art. 268 din Codul Muncii în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Totodată, Curtea constată că instanța de fond - făcând aplicarea dispozițiilor art. 268 din Codul Muncii - nu a analizat legalitatea deciziei nr. 174/25.04.2008 decât în raport cu o dispoziție legală care nu îi este aplicabilă, nesoluționând fondul litigiului.
Astfel, instanța de fond nu a analizat decât împrejurarea că decizia contestată de reclamantă nu menționează termenul în care sancțiunea poate fi contestată și nici instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, mențiuni obligatorii conform art. 268 alin. 2 lit. e și f din Codul Muncii, și a căror absență este sancționată cu nulitatea absolută.
De aceea, ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. 1188/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia pe fond, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
În privința dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reamintește că - în condițiile în care prin decizia contestată de doamna s-a dispus mutarea acesteia într-un alt compartiment din cadrul Casei Județene de Pensii C S, iar această măsură constituie o modificare a raportului de serviciu, iar nu o sancționare a funcționarului respectiv - analizarea legalității măsurii se va face în funcție de reglementările referitoare la modificarea raportului de serviciu, cuprinse în secțiunea Ia C apitolului 9 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, de art. 87 și următoarele, iar nu în funcție de dispozițiile referitoare la sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici, care sunt reglementate în Capitolul 8 din Legea nr. 188/1999, respectiv de art. 75-86 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr. 1188/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul CS.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-16.II.2009/ Tehnored. /03.03.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
