Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 146/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 146/F-Cont
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, cererea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, jud.V, împotriva pârâților AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ- ARR cu sediul în B,-, sector 1, și, angajat al Agenției ARR cu sediul în Rm.V,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns pârâtul, asistat de avocat, și pârâta ARR prin consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâtei ARR.
Apărătorul pârâtului depune la dosar întâmpinare, comunicându-i-se un exemplar al întâmpinării depusă de ARR
Având cuvântul, apărătorul pârâtului invocă excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că reclamantul nu are calitatea de funcționar public. Precizează că nu mai insistă în susținerea excepției de litispendență invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei ARR susține de asemenea, excepțiile invocate prin întâmpinarea pârâtei, respectiv aceea a necompetenței materiale a instanței, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr.188/19999; excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că în speță nu este vorba de un act administrativ definit de Legea nr.554/2004, ci de un raport de muncă, reclamantul solicitând anularea deciziei de reintegrare; excepția lipsei calității procesuale active, întrucât numai autoritatea publică emitentă a unor acte administrative are dreptul de a solicita instanțelor de contencios administrativ anularea actelor administrative intrate în circuitul civil. În speță, este vorba de o decizie întemeiată pe Legea nr.53/2003, legiuitorul neacordând legitimitate procesuală activă persoanelor care au sau au avut calitatea de salariați ai instituției.
Apărătorul pârâtului arată că sunt întemeiate excepțiile invocate de ARR, fiind de acord cu admiterea acestora.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâți.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 24.08.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Rutieră Română și solicitând Curții de Apel Pitești să dispună anularea deciziei prin care a fost anulată decizia de încetare a contractului individual de muncă al pârâtului, anularea deciziei de repunere a pârâtului în situația anterioară încetării de drept a contractului său de muncă, precum și anularea deciziei nr. 1440/7.07.2009 prin care a fost anulată decizia nr. 792/30.06.2009 de reintegrare a reclamantului în funcția deținută anterior.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei ARR la plata sumei de 200.000 lei daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de sef al Agenției ARR V, funcție din care a fost revocat abuziv de către pârâta ARR
Prin sentința nr. 1040/2007 Tribunalul Vâlceaa anulat măsura ARR și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
Pârâta ARR, prin decizia nr. 792/30.06.2009 a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de șef al Agenției V, dar prin decizia nr. 1440/7.07.2009 a revenit asupra reintegrării, anulând decizia nr. 792 și măsura dispusă prin aceasta.
Totodată, pârâta a emis încă doua decizii prin care a desființat decizia de încetare a contractului individual de muncă al pârâtului și, respectiv de repunere a acestuia în situația anterioară încetării contractului său de muncă.
Prin cele trei decizii s-a realizat o nouă îndepărtare abuzivă a reclamantului din funcția confirmată în instanța.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și, în mod particular, pe dispoz. art. 1 alin. 6 din aceeași lege.
Pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, având în vedere faptul că raportul juridic dintre ARR și reclamant este unul de muncă, guvernat de regulile specifice prev. de Codul muncii.
Pârâta ARR mai invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru considerentul că obiectului dedus judecății nu îi sunt aplicabile dispoz. art. 1 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, precum și excepția lipsei calității procesuale active, dat fiind faptul că, în temeiul art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, doar autoritatea emitentă poate cere instanței anularea unui act ce nu mai poate fi revocat, cu condiția ca actul respectiv să fie administrativ.
Curtea constată că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Prin urmare, cererea și excepțiile de necompetență și de inadmisibilitate vor fi examinate din aceasta perspectivă.
Într-adevăr, raportul juridic dintre pârâta ARR B și reclamant este unul de muncă, supus normelor de drept privat al muncii, ramură în care cadrul legal general este constituit de Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ).
Având în vedere că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu un proces specific dreptului administrativ, care este un domeniu al dreptului public, Curtea constată că nu poate interveni declinarea de competență de la o instanță de drept public către o instanță de drept privat.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că o astfel de declinare de competență poate interveni și între ramurile publică și privată ale dreptului, se constată că în speță reclamantul nu a situat cauza acțiunii sale în sfera dreptului muncii, ci în cea a dreptului administrativ. Ca atare, nu se poate da eficiență excepției de necompetență materială, iar acțiunea trebuie cercetată în raport de normele dreptului administrativ.
Obiectul cererii în anulare în fața instanței de contencios administrativ îl poate constitui un act administrativ tipic sau asimilat, așa cum este el definit prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, caracter pe care nu îl au și deciziile contestate în speță și care au fost emise de către ARR B în calitatea sa de angajator al unei persoane cu contract individual de muncă.
Prin urmare, câtă vreme pârâta nu a acționat în regim de putere publică și pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar raportul juridic dintre părți este unul strict de muncă (neatribuit prin lege în mod special în competența instanței de contencios administrativ, cum este raportul de serviciu specific funcției publice), dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu pot fi aplicate, iar actele emise de pârâtă nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, care fac de prisos analizarea excepției lipsei calității procesuale active, Curtea va respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, jud.V, împotriva pârâților AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ- ARR cu sediul în B,-, sector 1 și, angajat al Agenției ARR cu sediul în Rm.V,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
5ex/05.10.2009
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță
