Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 146/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 146/
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (), având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13 2009.
CURTEA,
Asupra acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură constată următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 605/24.04.2009 a Directorului General al Agenției de plăți și Intervenție pentru Agricultură, respectiv dispunerea anulării adresei nr. 1251/04.06.2009 emisă de A ca răspuns la plângerea prealabilă pe care reclamantul a adresat-o, anularea măsurii acordării preavizului și a eliberării reclamantului din funcția de Director Executiv al - Centrul Județean B și reintegrarea reclamantului in funcție pe vechiul post.
În motivare, reclamantul a arătat următoarele: este netemeinică și nelegală decizia directorului general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin care dispune desființarea postului de director executiv la Centrul Județean B al A și încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere. Prin Decizia susmenționată, invocând prevederile art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean B din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, dispoziție cuprinsă în art.1 alin.1 din Decizia nr.605/24.04.4009.
Totodată, în art.1 alin. 2 se prevede că, "urmare aplicării prevederilor art.1 alin.1 din Decizie, potrivit prevederilor art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare, dlui, director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Centrul Județean B, îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz."
Reclamantul arată că decizia atacată s-a fondat exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr.188/1999 aduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Ordonanță care, la art.III alin.1, prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
In consecință, s-a apreciat că dispozitiile legale cuprinse în OUG nr.37/2009 sunt nelegale si neconstitutionale.
Reclamantul susține că Centrele Județene ale nu pot fi considerate servicii publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, sens în care emiterea deciziei de eliberare a reclamantului din funcție în considerarea calității de conducător al unui serviciu public deconcentrat al ministerelor sau al vreunui organ al administrației publice centrale din unitatea administrativ-teritorială este lipsită de suport legal.
Conform prevederilor art.1 alin.1 și 3 din Legea nr.1/2004 actualizată privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, "(1) Se înființează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat
(3) Structura organizatorică, statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare al aparatului central al Agenției se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale", iar conform prevederilor art.41ale aceleiași Legi, "(1) Agenția are în subordine 42 de centre județene, cu personalitate juridică.
(2) Centrele județene sunt conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului general, în conformitate cu legislația în vigoare.
(3) Directorii executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor prefinanțate și cofinanțate prin schemele de plată și schemele de plată
(4) Structura organizatorică, numărul de centre locale pentru fiecare centru județean, regulamentul de organizare și funcționare, precum și statele de funcții ale centrelor județene se aprobă prin decizie a directorului general al Agenției, care stabilește și numărul de centre locale aferente centrelor județene."
Reclamantul invocă circulara nr.38394/29.10.2008 a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția Management Resurse Umane - contrasemnată de Directorul Direcției Juridice și de Contencios și avizată de Directorul General al Agenției, potrivit cu care "activitatea de gestionare a fondurilor europene pentru agricultură nu reprezintă serviciu public, considerent pentru care instituția nu poate fi inclusă pe lista serviciilor publice. Pentru fondurile europene gestionate de Centrele Județene sunt structuri care nu au buget propriu sau execuție bugetară proprie și sunt subordonate direct și integral Conducerii instituției, acționând ca organe de execuție ale Centrului".
Reclamantul apreciază că un alt argument pentru care Centrele Județene ale nu pot fi considerate servicii publice deconcentrate este și acela că "potrivit art.4 alin.2 din Legea nr. 340/2004, lista serviciilor publice deconcentrate prevăzute la alin.1 se aprobă și se actualizează la propunerea ministrului administrației și internelor prin decizie a Primului Ministru, în conformitate cu principiul de drept administrativ potrivit căruia înființarea, organizarea și funcționarea unui organ administrativ se face numai prin act normativ".
Din cuprinsul Circularei 38394/29.10.2008, rezultă că în interpretarea dată de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, "organizarea de servicii publice deconcentrate se face exclusiv în baza unei prevederi normative și nu prin interpretare sau prezumție, în lipsa unei prevederi legale exprese neputându-se acorda acest statut unor unități teritoriale".
Reclamantul consideră că, prin Circulara susmenționată, se lămurește faptul că unitățile teritoriale ale nu pot fi considerate servicii publice deconcentrate, cu efect direct în ce privește legalitatea măsurii dispuse de către Directorul General al prin decizia nr. 605/24.04.2009 de desființare a funcției publice de conducere ocupată de reclamant și încetare a raportului de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de conducere.
Prin nr.OUG 37/2009 se statuează desființarea "acelor funcții publice, funcții publice specifice ori posturi încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate.". Centrele Județene ale nu sunt și nu pot fi apreciate drept servicii publice deconcentrate, neputând fi interpretate astfel nici prin aplicarea vreunei prevederi legale și cu atât mai puțin prin simpla includere a acestora - absolut nejustificată în anexa la ordonanță -, cât timp conform prevederilor Legii nr.1/2004 care reglementează înființarea, organizarea și funcționarea, aceste centre sunt direct subordonate Agenției de Plăți, sunt părți componente ale unei singure instituții (Agenția ca organ de specialitate al Administrației Publice Centrale) și nu sunt servicii deconcentrate independente instituțional de, pentru a conferi conducătorului instituției calitatea vizată prin art.III alin.1 din nr.OUG 37/2009.
Prevederile art. 3 ale Legii nr.1/2004 stabilesc atribuțiile principale ale Agenției în ansamblul ei, atribuții ce vizează inclusiv Centrele Județene ca părți componente aflate în subordinea Agenției, atribuții ce se realizează per ansamblu (ce revin practic Agenției), vizând în principal derularea operațiunilor financiare legate de gestionarea fondurilor comunitare ( și ) care reprezintă cheltuieli prefinanțate și cofinanțate și în conformitate cu dispozițiile Legii nr.1/2004, sunt ordonanțate și gestionate exclusiv la nivelul Agenției, nefiind nicidecum separate între Agenție și Centrele Județene spre a conferi conducătorului Centrului Județean, ordonator terțiar de credite, calitatea de conducător al unui serviciu public deconcentrat.
OUG nr.37/2009 nu precizează în mod neechivoc faptul că funcția de "director executiv", ca funcție publică a unei structuri din subordinea unui organ de specialitate al Administrației Publice Centrale, se desființează, dispoziție cuprinsă exclusiv în art.1 alin.1 din Decizia nr.605/2009.
Prin urmare, funcția de director executiv al Centrului Județean B al nu este o funcție ce conferă calitatea de conducător al unui serviciu public deconcentrat, chiar dacă "Centrele Județene de Plăți și Intervenție pentru Agricultură", sunt expres prevăzute în anexa la ordonanță, motiv pentru care, reclamantul consideră că funcția ocupată de el nu face obiectul prevederilor nr.OUG37/2009.
În egală măsură se apreciază că Centrul Județean B al nu este un serviciu public deconcentrat, iar funcția de conducere de director executiv ocupată de reclamant nu este o funcție publică care conferă calitatea de conducător al Serviciului Public al vreunui organ al Administrației Publice Centrale din unitățile administrativ - teritoriale - pentru a putea cădea astfel sub incidența prevederilor art. III alin.1 din nr.OUG37/2009 - această concluzie putând fi dedusă din interpretarea logică și coroborată a prevederilor Ordonanței 37/2009 cu normele incidente ale Legii nr.1/2004 care reglementează structura organizatorică, competențele și atribuțiile
Se observă că potrivit art. III alin.4 și 6 din nr.OUG37/2009,
"(4)Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin. (3) sunt numite prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. IV din prezenta ordonanță de urgență."
Potrivit alin.6 al aceluiași articol din nr.OUG37/2009,
"(6) Funcțiile prevăzute la alin. (3) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților, precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia."
Astfel cum se desprinde din interpretarea acestor două dispoziții legale, directorul coordonator care urmează a ocupa funcția contractuală în conducerea Județene ale A, pretinse servicii publice deconcentrate, vor fi numiți prin actul administrativ al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, ordonatorul principal de credite, în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv.
Tot astfel, contractul de management va fi încheiat de directorul coordonator cu ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, creându-se astfel raport de subordonare directă între ministru, ordonator principal de credite și directorul coordonator- ordonator terțiar.
Această reglementare comună introdusă prin art. III din nr.OUG37/2009, vine în contradicție vădită cu prevederile art.4 și 41din Legea nr.1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea, potrivit cu care: "Art.4 alin.(1) Agenția este condusă de un director general numit, în condițiile legii, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.
(2) Directorul general al Agenției are calitatea de ordonator secundar de credite și gestionează fondurile publice aprobate, inclusiv sumele reprezentând prefinanțare și cofinanțare prin schemele de plată și schemele de plată.
ART. 41
(1) Agenția are în subordine 42 de centre județene, cu personalitate juridică.
(2) Centrele județene sunt conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului general, în conformitate cu legislația în vigoare.
(3) Directorii executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor prefinanțate și cofinanțate prin schemele de plată și schemele de plată "
Practic, acceptând că la conducerea Centrului Județean B poate fi numit un director coordonator în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite, între directorul coordonator - ordonator terțiar de credite - și directorul general al Agenției (Centrul B), nu mai există nici un raport juridic de subordonare, raport impus de prevederile art. 41din Legea nr.1/2004.
Faptul că dispozițiile nr.OUG37/2009 nu s-a dorit a se aplica și directorilor executivi ai centrelor județene rezultă din faptul omisiunii modificării corespunzătoare a prevederilor speciale ce reglementează organizarea și funcționarea în Legea nr.1/2004.
Urmare acestei împrejurări, este de necontestat că dispozițiile nr.OUG37/2009 nu se referă și la directorii executivi ai centrelor județene, perspectivă din care Decizia nr.605 din 24 aprilie 2009 Directorului General al este lipsita de fundament, impunându-se a fi revizuita prin revocarea în întregime a actului.
Chiar în condițiile în care se acceptă că Centrul Județean B al poate fi apreciat în mod legal drept un serviciu public deconcentrat, atât Decizia nr.605/24.04.2009 cât și prevederile art. III alin.1 ale nr.OUG37/2009 prin care se desființează funcția publică de conducere de director executiv ocupată de reclamant sunt nelegale, nefiind respectate prevederile imperative ale art.100 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici referitoare la reducerea justificată a unui post de către o instituție publică și legala înființare a unui post similar de natura celui desființat, în termen de 1 an de la desființarea postului.
Prin urmare, Decizia nr.605 din 24 aprilie 2009 directorului general al Agenției de Plată și Intervenție pentru Agricultură este deopotrivă netemeinică și nelegală și în ce privește dispoziția acestuia cuprinsă în alin.2 al art.1 din actul administrativ atacat care, urmare aplicării prevederilor art.1 alin.1 din decizie, dispune "încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere a domnului, director executiv, dispoziție fondată pe prevederile art.97 lit. c, art.99 alin.1 lit. b din Legea nr.188/2009 privind statutul funcționarilor publici"
Potrivit art.97 lit. c din Legea nr.188/2009,
"Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții:
c) prin eliberare din funcția publică;
Conform art.99 lit. b din Legea nr.188/2009,
"Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;
Condițiile de legalitate ale încetării raportului de serviciu, în speță "eliberarea din funcția publică urmare reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, trebuie interpretată în strânsă legătură cu prevederile art.100 alin.4 și 5 din Legea 188/1999.
Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării."
Este de necontestat faptul că prin decizia atacată, emisă în atingerea acelorași scopuri pentru care a fost emisă și nr.OUG37/2009, Directorul General al Agenției nu urmărește decât înlăturarea mea de pe postul ocupat - sub aparența desființării funcției publice de conducere de director executiv - câtă vreme desființarea acestui post nu se justifică atâta vreme cât atribuțiile aferente specifice acestuia nu se modifică în proporție de peste 50%, și nici nu au fost modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii, condiții impuse de prevederile alin. 4 al art.100 din Legea nr.188/1999.
desființării postului ocupat de reclamant, conducătorul autorității - Directorul General al - a dispus înființarea nu a unui post similar celui desființat ocupat de reclamantul - funcționar public, ci a unui post identic cu acesta atât din perspectiva atribuțiilor specifice funcției cât și condițiilor de ocupare, în speță prevederile nr.OUG37/2009, reglementând că "serviciul public deconcentrat urmează a fi condus de un director coordonator (fost director executiv) ajutat de unul sau mai mulți adjuncți (foști directori executivi adjuncți) ce urmează a fi angajați în limita unui număr de posturi care se desființează, persoane care urmează să ocupe funcția prin numire prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv".
Scopul ordonanței de urgență nr.37/2009, cât și a Deciziei nr.605/24.04.2009 (care vine să îi aducă deplina eficiență) este în mod vădit acela de a-l înlătura pe reclamant - alături de multe alte persoane aflate în aceeași situație, funcționari publici ce ocupau în mod legitim funcții de conducere similare - din funcția publică ocupată pentru ca sub aparența înființării unei "funcții noi" - însă fără nici un temei nelegal - o "funcție contractuală" și cu păstrarea totalității atribuțiilor și responsabilităților ce reveneau funcției desființate, autorii actelor susmenționate să realizeze cadrul simulat al angajării pe aceste noi funcții a altor persoane, alese pe criteriul strict al apartenenței politice.
Se impune a observa că în conformitate cu prevederile art. 2 alin (1) din Legea nr. 188/1999, "Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome."
Din acest punct de vedere, nr.OUG 37/2009 - ce stă la baza emiterii Deciziei nr.605/24.04.2009 atacate - nu vine să stabilească alte atribuții ori responsabilități pentru funcția nouă de director coordonator, așa cum reclamantul a argumentat, prin urmare fiind vorba tot de o funcție prin care se realizează prerogativele de putere publică.
Activitățile pe care le va desfășura directorul coordonator vor fi tot cele care implică, în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de putere publică.
Condițiile prevăzute de OUG nr. 37/2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator sunt identice cu cele prevăzute la art. 54 de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcții publice.
Prin Ordonanța de urgență nr. 37/2009, Guvernul nu a procedat și la modificarea, în mod corespunzător, a prevederilor art. 6 și art. 111 din Legea nr. 188/1999, ceea ce ar fi determinat o transformare ireversibilă a funcțiilor publice de director și director adjunct al serviciului public deconcentrat în funcții contractuale.
Potrivit art. 6 din Legea nr.188/1999, "aceasta prevedere nu se aplică:
- personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii;
- personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului;
- corpului magistraților;
- cadrelor didactice;
- persoanelor numite sau alese în funcții de demnitate publică."
În baza art. 111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, "Autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107."
Potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999, "Funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici."
Reclamantul mai susține că există premisa ca, după eliberarea din funcție a unui director executiv al unui pretins serviciu public deconcentrat, printr-un simplu ordin al ministrului cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sau o decizie a Directorului General în cazul concret, să se retransforme funcția de director coordonator într-o funcție publică, invocând obligația stabilită prin art. 111 din Legea nr. 188/1999, pentru a conferi persoanei numite în această funcție stabilitatea și celelalte avantaje materiale oferite de statutul funcționarului public. În concluzie, reclamantul arată că la nivelul Centrului Județean B al nu a avut loc nici o reducere efectivă și justificată a postului ocupat de reclamant, funcția publică de "director executiv" ocupată urmând a fi practic înlocuită doar formal cu funcția contractuală (pentru moment) de "director coordonator", fără nici o modificare a atribuțiilor specifice funcției de conducere și fără nici o justificare valabilă, Decizia emisă nr.605/24.04.2009 constituindu-se într-un abuz al administrației centrale.
Având în vedere cele prezentate, se solicită instanței admiterea acțiunii și să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr.605/24.04.2009, să se dispună anularea măsurii acordării preavizului si a eliberării reclamantului din funcția de Director Executiv al - Centrul Județean B, precum si reintegrarea reclamantului în funcție pe vechiul post, respectiv de Director Executiv al - Centrul Județean
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la dispozițiile art.106 alin.1 si alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public.
În probațiune, s-au atașat în copii conforme Decizia nr.605/24.04.2009 atacată, Decizia de numire a reclamantului în funcția publică, Circulara nr.38394/29.10.2008 a Directorului General, plângerea prealabila înregistrata la sub nr.12517/04.05.2009 si adresa nr.12517/04.06.2009, reprezentând răspunsul dat la plângerea prealabila adresata.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat: constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 605/24.04.2009 a Directorului General și anularea adresei nr. 12517/04.06.2009 emisă de A, anularea măsurii acordării preavizului și a eliberării din funcția de Director Executiv al Centrul Județean B și reintegrarea în funcție pe vechiul post.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 605/24.04.2009 a Directorului General A și anularea adresei nr. 12517/04.06.2009 emisă de A, de răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant, se evidențiază că decizia atacată, precum și răspunsul la plângerea prealabilă au fost întocmite în conformitate cu prevederile OUG nr. 37/2009, neexistând motive de fond sau de formă la momentul întocmirii, care să determine lovirea de nulitate absolută, după cum învederează reclamantul.
Temeiurile de drept care stau la baza emiterii deciziei și plecând de la aceasta, a respingerii plângerii prealabile introduse de reclamant, au fost corect invocate, acestea referindu-se la prevederile art. III, alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățiri a activității administrației publice, art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin.(7), art. 103 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin art. 1 alin(1) din decizia atacată, Aat ranspus prevederile actului normativ prin care se impune desființarea funcției publice de conducere de director executiv adjunct în Centrul Județean A
În anexa la OUG nr. 37/2009, instituțiile subordonate A sunt nominalizate în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrative-teritoriale, la punctul 4 de la lit. G aferentă Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale fiind incluse centrele județene ale A și al municipiului B implicit.
În conformitate cu prevederile art. III, alin(11) din OUG nr. 37/2009, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin(1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003- Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Actul normativ amintit este cel care impune reorganizarea activității instituției, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public, după cum se prevede la art. 99 alin(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel încât corelarea cu prevederile art. 100 alin(4) și(5) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, iar critica formulată de reclamant nu se impune.
Măsura luată de pârâta a fost dată în aplicarea prevederilor art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții - prin eliberare din funcția publică, în art. 1 alin (2) din decizia atacată s-a stipulat faptul că reclamantului (.) îi încetează raportul de serviciu, prin eliberarea din funcția publică.
Referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 99 alin (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri - autoritatea sau instituția publică reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public", OUG nr.37/2009 a impus reorganizarea activității instituției, prin reducerea postului ocupat de reclamant.
Prin art. 2 alin(1) din decizia atacată s-au transpus prevederile art. 99 alin(3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora "în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 zile calendaristice, preaviz care s-a și concretizat în mod practic. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior.
Aceste dispoziții legale s-au concretizat în mod practic, reclamantului fiindu-i oferită, prin adresa nr. 1773/04.05.2009, funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul Centrului Județean Instituția pârâtă mai arată că aceste aprecieri referitoare la aplicarea întocmai a prevederilor legale incidente au fost formulate și prin adresa nr. 12517/04.06.2009, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă transmisă de reclamant. În art. 3 din decizia atacată s-a indicat totodată reclamantului dreptul legal de atacare a respectivului act administrativ la instanța de contencios administrativ competentă.
Întrucât unele capete de cerere, respectiv anularea măsuri acordării preavizului și a eliberării din funcția de Director Executiv al A centrul județean B și reintegrarea în funcție pe vechiul post, constituie măsuri subsecvente constatării nulității absolute a actelor administrative atacate, se solicită să se respingă ca urmare a constatării netemeiniciei cererii de constatare a nulității absolute.
Referitor la aprecierea reclamatului potrivit căreia dispozițiile legale cuprinse în OUG nr. 37/2009 sunt nelegale și neconstituționale, pârâta arată următoarele: Actele administrative atacate au fost emise în conformitate cu prevederile legale și în executarea dispozițiilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264/22.04.2009, act normativ promovat și adoptat de Guvernul României și totodată în temeiul și pentru realizarea puterii publice, având calitatea de subiect de drept investit cu atribuții de putere publică și obligația de a respecta dispozițiile legale naționale în vigoare.
Decizia nr.605/24.04.2009 este obligatorie, trăsătură a actului administrativ ce izvorăște din prezumția de legalitate de care se bucură acest act până la proba contrarie. Actul normativ este executoriu, acest caracter rezultând din calitatea de putere publică a organului emitent.
Prin OUG nr. 37/2009 s-a avut în vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare. Totodată au fost luate în considerare opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, care erau necesare pentru adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice.
Guvernul României, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și apreciind că prevederile reglementate constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poarte fi amânată, a procedat la adoptarea OUG nr. 37/2009 prin care s-au adus modificări Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Potrivit art. III alin. 6 din OUG nr. 37/2009: funcțiile prevăzute la alin (3) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv, pe o perioadă de maxim 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților, precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia.
Pârâta apreciază faptul că nu există nici un fel de contradicție între funcția de director executiv și cea de director coordonator prevăzută în noua reglementare, astfel încât funcția de director coordonator să nu o poată înlocui pe cea de director executiv, cu atât mai mult cu cât funcția deținută de reclamant, de director executiv, este vizată de prevederile art. 3 din OUG nr. 37/2009, reglementarea legală fiind cea care vine să stabilească noua modalitate de numire pe funcția publică.
Postul de director executiv, care presupune exercitarea unei funcții publice de conducere în baza deciziei de numire în funcție a Directorului General al A, este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcției în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani, însă acest lucru nu presupune imposibilitatea vizării funcției de director executiv de prevederile art. 3 din OUG nr. 37/2009.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia Centrele Județene ale nu pot fi considerate Servicii Publice e ale ministerelor sau alte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrative teritoriale, astfel încât decizia de eliberare din funcție este lipsită de suport legal, în susținerea întemeiată pe Circulara nr. 38394/29.10.2008, prin care, la acel moment, se afirmă faptul că activitatea de gestionare a fondurilor europene pentru agricultură nu reprezintă serviciu public, pârâta subliniază următoarele:
Conform anexei la OUG nr. 37/2009, instituțiile subordonate A sunt nominalizate expres în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, la punctul 4 lit. g aferentă Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale fiind incluse centrele județene ale A si al municipiului
Până la momentul emiterii OUG nr. 37/2009, o astfel de interpretare nu putea fi făcută, de la momentul includerii exprese într-un act normativ în vigoare a centrelor județene ale A și al municipiului B, există legitimarea necesară considerării acestor structuri administrative drept servicii publice deconcentrate.
În ceea ce privește critica reclamantului privind lipsa corelării prevederilor OUG nr. 37/2009 cu prevederile Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A, se ia în considerare faptul că actul normativ incident a fost adoptat în regim de urgență, în preambulul acestui act normativ arătându-se motivele pentru care acesta a fost adoptat: necesitatea eficientizării activităților publice și a îmbunătățiri actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare; opiniile și recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice; interesul general public; situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
Din împrejurarea că potrivit prevederilor potrivit art. III alin. 6 în OUG nr. 37/2009: Funcțiile prevăzute la alin. (3) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv, deci că directorul coordonator stabilește relații direct cu ordonatorul principal de credite, nu rezultă cu putere de evidență faptul că dispozițiile OUG nr. 37/2009 nu se referă și la directorii executivi ai centrelor județene A, câtă vreme acestea sunt incluse în anexa la listă și sunt conduse chiar de directorii executivi.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora decizia emisă este nelegală, în speță nefiind respectate prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 care interzic înființarea unui post similar de natura celui desființat, în termen de 1 an de la desființarea postului și totodată potrivit cărora Directorul General Aad ispus înființarea nu a unui post similar celui desființat ocupat de petent- funcționar public, ci a unui post identic cu acesta, atât din perspectiva atribuțiilor specifice funcției, cât și condițiilor de ocupare, se are în vedere faptul că funcția de director coordonator nu este o funcție simetrică celei de director executiv, prin care se realizează prerogativele de putere publică.
Postul de director coordonator este un post de natură contractuală exercitat în baza unui contract de management și nu o funcție publică.
Pârâta mai arată ca A, prin adresa nr. 1773/04.05.2009, a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, în cadrul Centrului Județean B, iar reclamantul nu si-a exprimat acordul cu privire la acceptarea postului oferit.
Față de argumentele mai sus menționate, pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca legale și temeinice actele administrative atacate - Decizia nr. 605/24.04.2009 emisă de Directorul General A si adresa nr. 1251/04.06.2009 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată.
Examinând acțiunea reclamantului, actele și probele de la dosar, instanța constată următoarele:
Curtea de Apel Brașova fost legal sesizată, fiind competentă să judece în fond cauza potrivit art.10 alin.1 teza doua, actul administrativ atacat fiind emis de autoritate centrală, anume Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură B, pârâtă în cauză.
Reclamantul, având funcția de director executiv la - Centrul Județean B, a solicitat instanței de judecată anularea Deciziei nr. 605/24.04.2009 a Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B, respectiv să se dispună anularea adresei nr. 1251/04.06.2009 emisă de A ca răspuns la plângerea prealabilă pe care reclamantul a adresat-o pârâtei, anularea măsurii acordării preavizului și a eliberării reclamantului din funcția de Director Executiv al - Centrul Județean B, precum și reintegrarea reclamantului in funcție pe vechiul post.
Prin Decizia nr.605/24.04.2009, invocând prevederile art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv la Centrul Județean B din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
În Decizia atacată se mai dispune, în art.1 alin. 2, faptul că, în urma aplicării prevederilor art.1 alin.1 din Decizie, potrivit prevederilor art.97 lit.c, art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare, reclamantului, director executiv la Centrul Județean B, îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, actul administrativ întemeindu-se explicit pe prevederile nou-introduse în legislația administrației publice prin OUG nr.37/2009. Reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii plângerii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004. (fila 17-19 dosar fond).
Instanța de fond constată că OUG nr.37/2009, suport juridic al emiterii actului atacat și al desființării funcțiilor de director executiv din administrația publică, serviciile publice deconcentrate, a fost declarată neconstituțională împreună cu Legea de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, prin Decizia nr.1257/7 octombrie 2009 Curții Constituționale. În motivarea deciziei, instanța constituțională a reținut, printre alte considerente, că OUG nr.37/2009 a afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, eliminând din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, înlocuindu-i cu directori coordonatori și adjuncți ai acestora, numiți prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, care vor funcționa pe baza unui contract de management asimilat contractului individual de muncă, ceea ce afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, statut stabilit prin Legea nr.188/1999 republicată și care nu poate fi modificat decât prin lege organică, deci nu se putea modifica prin ordonanță de urgență, conform art.115 alin.6 din Constituție.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea ipotezei prevăzute de art.9 alin.5 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, anume judecarea acțiunii în contencios administrativ după ce o ordonanță de guvern a produs efecte juridice asupra situației juridice a reclamantului, efecte pe care reclamantul le apreciază și le reclamă ca fiind păgubitoare pentru sine. Prin urmare, textul art.9 alin.5 din Legea nr.554/2004 permite formularea mai multor petite în acțiunea reclamantului, anume acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța guvernamentală declarată neconstituțională, adică OUG nr.37/2009 în cauza dedusă judecății, respectiv anularea actelor administrative emise în baza unei astfel de ordonanțe de Guvern, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Instanța nu poate reține apărarea formulată de instituția pârâtă, potrivit căreia acțiunea reclamantului ar trebui respinsă deoarece OUG nr.37/2009 a fost abrogată prin OUG nr.105/2009, prin care au fost practic menținute prevederile ordonanței de urgență anterioare cu privire la directorii coordonatori ai serviciilor publice deconcentrate, fiind menținută desființarea funcțiilor de director executiv și adjuncți ai acestora. Astfel, pe de o parte, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, noua ordonanață de urgență nr.105/2009 neputând avea efecte retroactive (nu pot intra în discuție excepțiile prevăzute de textul constituțional, ele neavând nicio legătură cu cauza de față); pe de altă parte, actul administrativ atacat și actele subsecvente acestuia se supun regimului juridic existent la data la care au fost emise, iar declararea neconstituționalității OUG nr.37/2009, pe baza căreia au fost emise acele acte administrative, atrage, în condițiile art.9 alin.5 din Legea nr.554/2004, anularea Deciziei nr.605/24.04.3009 și a actelor administrative subsecvente acestei decizii administrative, permite reintegrarea reclamantului în funcția de conducere anterioară, deținută la data emiterii actului atacat și pe întreg parcursul de viață al OUG nr.37/2009, cu consecințele corespunzătoare repunerii reclamantului în funcția din care a fost eliberat în mod nelegal.
În temeiul art.274 Cod pr.civ. instanța urmează să oblige instituția pârâtă să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, fila 114 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în F,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiect anulare acte administrative și, în consecință:
Anulează Decizia nr.605/24.04.2009 emisă de pârâtă și actele administrative subsecvente acesteia.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția de conducere de director executiv la Centrul Județean B din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 2009.
Președinte, Grefier
- - - - -
Red: /11.12.2009
Dact: MD/23.11.2009 - 4 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
