Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1464/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționarii publicii
Legea nr. - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1464
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în B, Calea Națională, nr. 81, jud. B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3,împotriva sentinței nr. 687 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta -, cu domiciliul în D, str.-, -.3,.1,.4, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit atât recurenții cât și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Luând act că pârâții recurenți au solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub-, la data de 19.05.2008 reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamanta că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei, B prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bad epus întâmpinare la dosar solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Același punct de vedere rezultă și din întâmpinarea depusă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, dar care a invocat și excepția necompetenței materiale a instanței, neîndeplinirea procedurii prealabile și lipsa calității sale procesuale pasive.
Prinsentința nr. 687 din 10 iunie 2009, Tribunalul Botoșani-a respins excepțiile invocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B privind necompetenței materiale a instanței, neîndeplinirea procedurii prealabile și cea privind lipsa calității sale procesuale pasive și a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Totodată a obligat pârâții să-i acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de pârâtul, instanța a respins-o întrucât reclamanta a chemat în judecată unitatea cu care a avut raport de serviciu, respectiv
Referitor la lipsa calității procesuale pasive instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere că obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie plata unor drepturi salariale datorate de pârâții indicați, iar competența elaborării unor evenimente proiecte de buget și de rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului secundar și principal de credite, în speță pârâților Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
În legătură cu excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța a arătat că aceasta a fost îndeplinită, conform adresei depuse de reclamantă la fila 6 dosar fond.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B arată că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, nefiind culpa recurentei neonorarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât avea obligația de a respecta actele normative OUG nr.92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG 6/2007, precum și Legea nr. 500/2002. Sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul anual de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale. Mai mult, în bugetele aprobate pentru anii 2008 - 2009, nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
În motivare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, invocând prevederile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a, motivat de faptul că reclamantul este încadrat în baza unei decizii emise de directorul executiv al B, instituție cu personalitate juridică, instanța de fond ignorând dispozițiile nr.OG 22/2002
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competență soluționare Curții de Apel, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul a arătat că nu există nici un criteriu legal de stabilire a celor două suplimente, instanța fiind în imposibilitatea de a stabili cuantumul acestora în condițiile în care sunt reglementate în toată legislația sporuri variabile care pot porni de la 1% și până la 100%.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin. 3 din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie Parlamentului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, prin delegare legislativă sau prin adoptarea unei hotărâri date în executarea prevederilor mai sus indicate.
În concluzie, recurentul subliniază faptul că drepturile salariale în discuție nu au suficientă bază în dreptul intern, ele fiind enunțate în Legea nr. 188/1999 republicată, fără a fi definite prin însuși actul normativ care le instituie ori prin legi de salarizare a funcționarilor publici, iar în lipsa unor criterii pentru cuantificare, creanța pe care dreptul o implică nu are un caracter cert.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,urteaconstată că recursurile sunt nefondate.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea acțiunii reclamanților invocată în recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea va respinge ca nefondată excepția pentru următoarele considerente:
Instanța competentă material să soluționeze acțiunea formulată de un funcționar public având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și prin care sunt chemate în judecată atât o autoritate publică de nivel central, se stabilește după cum o parte în raportul juridic de drept dedus judecății este fie o autoritate publică locală, fie autoritatea publică centrală căreia îi revine obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de funcționarul public.
Cum raportul de serviciu al reclamanților a fost fără îndoială stabilit în mod direct cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și față de aspectul că această autoritate este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamanților aflați în raport de serviciu direct cu instituția, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. " " din Codul d e procedură civilă care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive, curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins-o ca nefondată, având în vedere că obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie plata unor drepturi salariale datorate de pârâții indicați, iar competența elaborării unor evenimente proiecte de buget și de rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului secundar și principal de credite, în speță pârâților Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Cu privire la criticile recurenților care vizează fondul cauzei, Curtea le găsește ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în B, Calea Națională, nr. 81, jud. B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3,împotriva sentinței nr. 687 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta -, cu domiciliul în D, str.-, -.3,.1,.4, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/05.10.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
