Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1475/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1475
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 830 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat - pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Întrebată fiind, apărătoarea reclamantei precizează că taxa a fost achitată de Ocolul Silvic F, aceasta fiind și proprietara autoturismului.
Față de actele dosarului și precizarea apărătoarei reclamantei, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei calității procesuale active.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr- din data de 18.03.2009, reclamanta "OCOLUL SILVIC F" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S, obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.379 lei și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
La data de 18.04.2007 a achitat, pentru autoturismul marca "FORD" suma de 3.379 lei, conform nr.1960/18.04.2007 cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, calculată conform dispozițiilor art.214 ind. 1 Cod fiscal, introdus prin Legea nr.343/2006, modificat prin OUG nr.110/2006 și nr.418/2007.
Fără a se ține cont de faptul că prevederile art.214 ind.1 - 214 ind.3 au ca efect perceperea de către statul român a unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale, încălcându-se astfel nu mai puțin de trei articole ale Tratatului CE, respectiv 25, 28 și 90.
pe care le face intimata, la prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) sunt nefondate deoarece, prin Directiva 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor, deținerea, circulația si monitorizarea acestor produse, respectiv art.3 se precizează limitativ care sunt produsele accizate, iar in cadrul acestei, enumerări nu se regăsesc automobilele, de aici reieșind fără putința de tăgadă faptul ca taxa speciala de prima înmatriculare, reprezintă strict o măsura fiscala interna.
Faptul că normele comunitare au prioritate fata de alte norme interne, este stabilit prin însăși legea fundamentală, Constituția României art. 11 al 1, 2 si art.148 al 1,2, 3,4.
A mai arătat reclamanta că, jurisprudența este constantă în sensul că, o taxă pecuniară care face parte dintr-un sistem de taxe interne si care este aplicată sistematic categoriilor de produse, conform unor criterii obiective, indiferent de originea produselor, se încadrează în sfera art. 90 din Tratatul CE. O taxă de înmatriculare a automobilelor, precum este cea percepută în România, este de natură fiscală si este percepută nu ca urmare a faptului că un automobil trece granița unui stat membru care aplica o asemenea taxă ci, ca urmare a altor activități operative, care includ taxa de prima înmatriculare a automobilelor în statul respectiv.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus dosar înscrisuri.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prinsentința nr. 830 din 30.04.2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta S să-i restituie contravaloarea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3.379 lei, achitată cu nr.1960 din 18.04.2007, precum și dobânda legală calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită de cea din dreptul intern desemnând, în jurisprudența, un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Totodată a arătat că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. l, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude, în orice ipoteză, ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art.90 al. l, atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
S-a mai arătat că, din interpretarea art. 2142din Codul fiscal rezultă că, taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație, s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriului statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea, în prealabil, a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte prevederi comunitare obligatorii, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar "Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2".
Împotriva acestei sentinței în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, în motivarea căruia a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a "Ocolul Silvic F", precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a
În motivarea excepțiilor, recurenta a arătat că plata taxei nu a fost făcută de "Ocolul Silvic F", iar S nu este beneficiara sumei.
Pe fondul cauzei, a arătat că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la Cap. VI - Secțiunea 1 art. 6 din Anexa la nr.HG 686/2008.
Recurenta a mai arătat că, spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii persoane fizice și juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare ci, doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că, dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că în cauză apare ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, de natură să conducă la respingerea pretențiilor acesteia pentru următoarele considerente:
, potrivit ART.6 alin.1 din Secțiunea 1 a Capitolului 6 din Hotărârea Guvernului NR. 686/24 iunie 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a NR.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule "atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, potrivit prevederilor ART. 2141- 2143din Legea NR. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită", în calitatea acestuia de subiect al raportului juridic fiscal, conform ART. 17 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
Potrivit alin. 2 al ART.17 din același cod, "contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii".
Din această perspectivă, rezultă fără echivoc împrejurarea că titularul cererii de restituire a taxei plătite este exclusiv contribuabilul care a efectuat plata, aspect de natură a-i justifica acestuia îndreptățirea și interesul legitim, personal și actual de a sta în judecată în calitate de reclamant respectiv, legitimarea procesuală activă.
Ori, în cauză, plata taxei speciale pentru prima înmatriculare, în valoare de 3379 lei, obiect al raportului juridic fiscal litigios, a fost făcută de către "Credit Europe Leasing ", conform ordinului de plată NR. 1960/18.04.2007 (fila 7 dosar fond) și nu de reclamanta "Ocolul Silvic F", care, potrivit copiei certificatului de înmatriculare existent la fila 8 dosar fond, are numai calitatea de utilizator al autoutilitarei marca "FORD" cu nr. de înmatriculare B - 62 -.
Altfel spus, în lipsa calității de contribuabil, în sensul legii, întrunită în persoana societății reclamante, în mod greșit prima instanță a procedat la admiterea pretențiilor deduse de aceasta judecății în temeiul actului normativ citat.
Față ce cele ce preced, constatând că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, Curtea, în temeiul ART. 312 alin. 1 - 3, 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, va admite recursul, cu consecința reformării integrale a hotărârii tribunalului, în sensul respingerii acțiunii prin reținerea incidenței excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei "Ocolul Silvic F", împrejurare care prevalează și în raport de care cercetarea celorlalte motive de recurs nu se mai impune, potrivit ART. 137 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 830 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge cererea pentru lipsa calității procesuale active.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/27.10.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
