Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 147/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 147/F-
Ședința publică din 22 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Rm. V,-, -. A,. 11, județul V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, Șoseaua cel M nr. 13-15, sector 2, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, Calea lui nr. 195, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic -- pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V și consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Finanțelor - prin DGFP V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.10.2008, prin fax și la data de 20.10.2008, prin poștă, întâmpinare formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V, însoțită de un set de înscrisuri.
Reprezentanta pârâtului IPJ V depune la dosar delegație de reprezentare nr. 30013/22.10.2008 și copia sentinței nr. 93/F-C din 15.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, ca practică judiciară.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Finanțelor, prin DGFP V, depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PITEȘTI, în soluționarea cauzei, excepție invocată prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean
Reprezentanta pârâtului IPJ V solicită admiterea excepției, apreciind că în cauză competența de soluționare aparține, în primă instanță, Tribunalului Vâlcea - secția de contencios administrativ, ținând seama de obiectul litigiului dedus judecății, respectiv acordarea unor drepturi bănești cuvenite ca urmare a activității prestate de reclamanți în cadrul IPJ V, în temeiul raporturilor de muncă încheiate între aceștia și pârât.
Reprezentanta pârâtului Ministerul Finanțelor, prin DGFP V, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de APEL PITEȘTI, în soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului V, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâți la plata despăgubirilor rezultate din neacordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare pe perioada decembrie 2003 - 30 aprilie 2004 și a sporului de 40% pentru perioada 1 mai 2004 până în prezent, actualizate în raport de indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului După apariția nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție o serie de ofițeri au fost delegați să își desfășoare activitatea în cadrul acestui parchet și au beneficiat de sporul de 30% până la 30 aprilie 2004 și de cel de 40% până în prezent, reglementate de nr.OUG 43/2002 și nr.OUG 24/2002.
În raport de acest aspect, reclamanții susțin că există o evidentă discriminare în privința salarizării, iar această discriminare nu are la bază un criteriu obiectiv, întrucât ofițerii de poliție desfășoară aceeași activitate de constatare, investigare și cercetare a infracțiunilor.
Reclamanții au invocat în sprijinul susținerilor lor prevederile art. 16 alin. 1, 2 din Constituție și Hotărârea nr. 188/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr. 1791 din 18 martie 2008, Judecătoria Rm. Var espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Internelor și reformei Administrative, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții, și V să plătească reclamanților despăgubiri constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar începând cu data de 21 decembrie 2003 până în prezent, actualizate în raport de indicele de inflație.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze celor trei pârâți menționați anterior sumele necesare acordării drepturilor bănești acordate reclamanților.
Pârâții, V au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, s-a reținut că și unitatea teritorială subordonată acestuia, V au calitate procesuală pasivă întrucât prima îndrumă și controlează activitatea celeilalte și au calitatea de ordonatori de credite în privința sumelor de natura celor solicitate de către reclamanți.
Prima instanță a reținut că și are calitate procesuală pasivă întrucât are rolul de a răspunde de elaborarea bugetului de stat și că dreptul la acțiune nu este prescris, solicitându-se sume pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin aplicarea unui spor numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA s-a creat o discriminare din punct de vedere al salarizării, iar această discriminare încalcă prevederile art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V în numele Ministerului Finanțelor Publice, Inspectoratul de Poliție Județean V, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenele prevăzute de art. 301, 303 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în numele pârâtului Ministerului Finanțelor Publice 8în prezent Ministerul economiei și Finanțelor) a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată de o instanță necompetentă, a fost soluționată greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât iar acțiunea era neîntemeiată în raport cu acest pârât. Cu privire la primul motiv, recurenta a susținut că tribunalul Vâlcea era competent să soluționeze cauza ce derivă din raporturi de serviciu, iar cu privire la excepție a susținut că A își elaborează propriul buget.
Recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Vas usținut în primul rând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, iar potrivit Legii nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a susținut că sentința primei instanțe este nelegală, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă. În acest sens, s-a susținut că prima instanță a acordat reclamanților drepturi pe care legiuitorul nu a înțeles să le acorde și că în speță nu este vorba de discriminare atâta vreme cât nu există situații identice, respectiv reclamanții nu sunt detașați la DNA pentru a beneficia de sporul solicitat.
Recurentul Inspectoratul General al Poliției Române a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, arătând în primul rând că în cauză competența aparținea Curții de APEL PITEȘTI și nu judecătoriei, în temeiul art. 91/1 din Legea nr. 188/1999 și al calității recurentului de autoritate publică centrală. Același recurent a mai arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, întrucât reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului V, iar cu privire la fond a susținut că salarizarea reclamanților se face în baza nr.OG 38/2003 care nu prevede dreptul solicitat, cu atât mai mult cu cât art. 28 alin. 3 și 4 din nr.OUG 43/2002 nu mai sunt în vigoare din aprilie 2006.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat sentința și încheierea de ședință din 17 mai 2007 prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că în cauză competența aparținea tribunalului în complet învestit să soluționeze cauzele de contencios administrativ dată fiind calitatea de funcționari publici a reclamanților.
Același recurent a mai susținut că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât nu există discriminarea, detașarea presupunând un tratament diferit, astfel cum a reținut și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin decizia civilă nr.932/R din 4 septembrie 2008, pronunțată de tribunalul Vâlcea, Secția civilă, s-au admis recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean V, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1791 din 18 martie 2008 și a încheierii de ședință din data de 17 mai 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Rm. V, județul V, în dosarul nr-, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre judecare în primă instanță Curții de APEL PITEȘTI.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Cu privire la soluționarea recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva unei încheieri de ședință prin care s-a soluționat o excepția necompetenței materiale a instanței, tribunalul a analizat excepția în contextul motivelor de recurs.
În baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 și ale art. 312 teza finală din Codul d e procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția de necompetență materială invocată în toate recursurile, reținând că această excepție este o excepție de procedură, care, dacă ar fi găsită întemeiată, conduce la casarea sentinței.
Cu privire la această excepție, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară în Cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V au solicitat obligarea acestui pârât, alături de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor rezultate prin neacordarea unor sporuri la indemnizația de încadrare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil cu statut special, iar potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarilor publici.
Potrivit art. 91/1 din Legea nr. 188/1999 republicată, introdus prin Legea nr. 251/2006, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Acest text legal era în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța de recurs a constatat că, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus și de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată privește raportul de serviciu al reclamanților, în calitate de funcționari publici, respectiv modul de stabilire și plată a indemnizațiilor de încadrare, competența materială aparține instanței de contencios administrativ și nu instanței de drept comun (judecătoria). În acest sens, susținerea reclamanților - intimați potrivit căreia obiectul cererii îl constituie despăgubiri datorate în temeiul art. 998, 999 din Codul civil, nu poate conduce la concluzia că prezenta acțiune este o acțiune clasică în pretenții, atâta vreme cât din cuprinsul ei (sub aspectul pretenției concrete și al motivării) rezultă că pretențiile privesc modul de stabilire și plată a indemnizației de încadrare ce li se datorează pentru serviciul prestat.
Cu privire la gradul instanței de contencios administrativ (competența materială funcțională), menționat diferit în cuprinsul recursurilor, tribunalul a apreciat că în cauză, această competență revine curții de apel, întrucât prin cererea de chemare în judecată se pretinde că Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice - instituții publice centrale au legătură cu raportul juridic dedus judecății, acestea fiind citate în calitate de pârâte. Este astfel lipsit de relevanță, sub aspectul competenței, locul unde își desfășoară efectiv activitatea reclamanții.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 6 rap. la art. 304 pct. 3 și art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre judecare, în primă instanță, Curții de APEL PITEȘTI.
Pe rolul acestei instanțe, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Vai nvocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PITEȘTI, pentru soluționarea cauzei, față de disp. art.2 pct.1 litera c din Cod pr.civilă și art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod proc.civilă, excepția invocată, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, prin decizia civilă nr.932/R din 4 septembrie 2008, pronunțată de tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținând că această competență revine curții de apel, întrucât prin cererea de chemare în judecată se pretinde că Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice - instituții publice centrale au legătură cu raportul juridic dedus judecății, acestea fiind citate în calitate de pârâte. Este astfel lipsit de relevanță, sub aspectul competenței, locul unde își desfășoară efectiv activitatea reclamanții.
Însă, așa cum se arată în acțiunea, reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară, angajați ai Inspectoratului de Poliție al jud.
Potrivit dispozițiilor art.11din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, polițistul este funcționar public civil cu statut special, iar conform art.911din Legea nr.188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege, competența altor instanțe.
Întrucât reclamanții din cauza de față sunt angajații unei instituții publice locale, respectiv Inspectoratul Județean de Poliție V, raporturile de serviciu fiind încheiate cu acesta, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 teza 1 din Legea nr.554/2004, competența materială de soluționare a cauzelor ce privesc litigiile cu instituțiile publice locale, revine secției de contencios administrativ din cadrul tribunalelor.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.158 raportat la art.159 alin.2 Cod proc.civilă, va fi declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea - complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
În speță, nu există conflict negativ de competență, deoarece Curtea de APEL PITEȘTIa fost sesizată cu prezenta cauză, de către Secția civilă a Tribunalului Vâlcea, care într-adevăr nu era competentă să soluționeze cauza, față de disp. art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului și art.78 alin.1 din aceeași lege, care se completează cu prev. Legii nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Rm. V,-, -. A,. 11, județul V, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, Șoseaua cel M nr. 13-15, sector 2, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, Calea lui nr. 195, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, în favoarea Tribunalului Vâlcea - Complet specializat de contencios administrativ-fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
,
Grefier,
Red.
/21 ex. /20.11.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
