Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 149/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr--Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Năstasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, și,împotriva sentinței nr. 1170 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean și Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent și consilier juridic pentru Consiliul Județean B, lipsă fiind Serviciul Public Comunitar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr. - din 28.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, depusă de reclamanții recurenți și întâmpinarea formulată de Consiliul Județean
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent, solicită instanței admiterea recursului în sensul casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea solicitărilor sale arată că Decizia nr. 20/2009 a B nu are efect asupra cauzei de față, deoarece aceasta nu este o acțiune nou ci una secundară, astfel încât nu intră sub incidența acestei decizii. Mai mult decât atât această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Consilier juridic pentru Consiliul Județean B, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate în cauză de prima instanță ca fiind temeinică și legală, pentru motivele precizate în întâmpinarea depusă la dosar. Mai mult învederează instanței că Decizia nr. 20/2009 aaf ost publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 880 din 16.12.2009, iar în ceea ce privește susținerea reclamantului că nu ar fi o acțiune nouă, reprezentantul pârâtului arată că în primul dosar a fost o pretenție iar în cauza de față este vorba despre o altă pretenție.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 25.09.2009, sub nr-, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B și Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor al Județului B, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 17 septembrie 2008, în raport de perioada efectiv lucrată, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtei, prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Consiliul Județean a depus întâmpinare prin care invocat lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că între reclamanți și această instituție nu există raporturi de serviciu, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A formulat întâmpinare și Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor Județului B, prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că această instituție este ordonator terțiar de credite și că banii pentru plata salariilor și a cheltuielilor necesare funcționării unității provin din bugetul aprobat și repartizat de Consiliul Județean B, care este ordonator principal de credite.
Prinsentința nr. 1170 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean B și a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a respins-o motivat de faptul că pârâta Consiliul Județean B este ordonator principal de credite aprobând, în această calitate bugetul Serviciului Public de Evidență a Persoanelor Județului
Prin acțiunea formulată s-a solicitat recunoașterea dreptului funcționarului public la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute prin art. 31 aliniat 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (fost art. 29), în cuantum de câte 25% pentru fiecare dintre cele două sporuri.
Față de aplicarea acestei dispoziții legale, instanțele judecătorești au avut interpretări diferite, care au fost supuse ulterior mecanismului de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 329 Cod procedură civilă, în urma căruia Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 20 în ședința din 21.09.2009 - comunicată pe site-ul acesteia la data de 3.11.2009 - prin care au stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 aliniat 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că unificarea practicii judiciare constituie un deziderat major pentru actul de justiție, precum și că potrivit practicii, Statul Român a fost sancționat în repetate rânduri pentru soluțiile divergente ale instanțelor, constatându-se astfel încălcarea art. 6 din Convenție referitoare la dreptul unui proces echitabil.
Totodată, instanța a avut în vedere și reglementările din dreptul intern privind unificarea practicii judiciare, respectiv disp. art. 329 aliniat 3 Cod procedură civilă, din interpretarea căruia rezultă că:
- Decizia nr. 20/2009 nu poate avea efect asupra hotărârilor judecătorești examinate - ceea ce nu este cazul în speță, când procesul se află în curs de judecată;
- Dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia nr. 20/2009 este obligatorie pentru instanțe, întrucât aceasta a fost adusă la cunoștința publicului prin comunicarea ei pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind opozabilă instanțelor judecătorești care nu au pronunțat încă o soluție în dosarele aflate pe rol care impun interpretarea disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999;
- Această interpretare este de imediată aplicare, din momentul publicării comunicatului, neputând fi acceptată ideea că acest comunicat al Deciziei nr. 20/2009 poate fi ignorat până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, întrucât - disp. art. 329 aliniat 2 Cod procedură civilă nu prevăd un termen de la care trebuie să se aplice decizia, ci doar necesitatea publicării în Monitorul Oficial, iar publicarea motivării nu poate schimba decizia deja adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, -, -, -, și, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare reclamanții au arătat că acțiunea are la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv sentința nr. 960 din 17.09.2008 dată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-, practic fiind o prelungire a acțiunii inițiale promovate la data de 12.08.2008 și pentru care instanța s-a pronunțat. Recurenții arată că nu poate fi vorba de un nou proces, atâta timp cât este vorba de aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Totodată mai arată că Decizia nr. 20/2009 nu poate avea efect asupra hotărârilor judecătorești examinate, cum este în cazul de față, conform art. 329 alin. final Cod procedură civilă. Hotărârea nr. 960/17.09.2009, definitivă și irevocabilă, este anterioară apariției Deciziei nr. 20/2009 a
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
În mod corect a reținut prima instanță că prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, -, și,împotriva sentinței nr. 1170 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean și Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
2 ex./03.02.2010
Președinte:Năstasi DorinaJudecători:Năstasi Dorina, Ududec Elena, Rață Gabriela
