Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 15/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 15/F-
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții -, -, -, -, cu domiciliul ales la Cabinetul Individual Avocat -, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, citat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar au fost depuse note scrise de MIRA și o precizare a acțiunii depusă de reclamanți, prin care solicită obligarea MIRA la prima de vacanță și sporul de fidelitate pentru perioada 2004-2006, actualizate.
Apărătorul reclamanților depune o altă precizare, respectiv o restrângere a acțiunii, în sensul că solicită ca sporul de fidelitate să fie acordat numai pentru anul 2005.Precizează că reclamanții domiciliază în Pitești.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor respectiv, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a și cea a inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea acestor excepții ca neîntemeiate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea se retrage pentru deliberare.
După deliberare, constatându-se divergență de opinii asupra calității procesuale pasive a pârâților MEF si MIRA, Curtea repune cauza pe rol și reia strigarea acesteia în complet de divergență, constituit conform art.257 Cod proc.civilă, din magistrații judecători- - -, judecător, - -, președinte secție- din completul de fond inițial -și, judecător.
Având cuvântul, apărătorul reclamanților pune aceleași concluzii de respingere a excepțiilor și de admitere a acțiunii precizate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții:, și, în calitate de salariați ai Direcției Generale Medicale din cadrul Ministerul Administrației si Internelor, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Generala Medicala, Ministerul Internelor si Reformei Administrative și Ministerul Economiei si Finanțelor, solicitând instanței să îl oblige pe primul pârât la plata drepturilor de natură salarială reprezentândprima de concediuaferenta perioadei 2004 -2006 șispor de fidelitateprev. de art. 6 din /2003, actualizate cu coeficientul de la data plății și calculate în raport de perioada lucrata efectiv de fiecare reclamant ca polițist, iar pe ceilalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, cu obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat ca in perioada 2004 -2006 au fost salariații Direcției Generale Medicale, fiind funcționari publici cu statut special, având dreptul sa primească prima de vacanta reglementată de art. 37 alin. 2 din OG 38/2003. Chiar daca plata primei respective a fost suspendata in perioada reclamată in acțiune, substanța dreptului nu a fost atinsa, iar art. 53 din Constituția Românei este o garanție in acest sens. In plus, este vorba de un drept deja câștigat, ce nu poate fi pierdut decât in temeiul unui act normativi de aceeași forță cu cel care l-a recunoscut. In privința perioadei pentru care se poate acorda, Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit anii 2004-2006, prin Decizia nr. XII/05.02.2007.
Sporul de fidelitate prev. de art. 6 din OG 38/2003 a fost, de asemenea, suspendat prin OUG 118/2004 aprobata prin Legea nr. 28/2005, insa plata acestuia s-a reluat in anul 2006. Pentru aceleași argumente ca cele expuse in cazul primei de vacanță, se impune si acordarea sporului de fidelitate.
In privința pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor, reclamanții au arătat ca acesta are calitatea de administrator general al bugetului de stat si răspunde de elaborarea acestuia pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, asigurând fondurile necesare acestora din urma pentru plata drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Prin întâmpinarea depusa la data de 07.12.2007pârâta Direcția Generala Medicalaa invocat lipsa capacitații sale procesuale, arătând ca nu are personalitate juridica si ca poate fi reprezentata de Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
Pârâtula depus întâmpinare, solicitând in esență respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, întrucât plata primei de vacanta si a sporului de fidelitate a fost suspendata legal, precum și cerere de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor pentru a fi obligat sa vireze sumele necesare pentru plata drepturilor reclamanților, in ipoteza admiterii acțiunii acestora.
Pârâtula depus întâmpinare fata de cererea reclamanților, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât ministerul nu poate fi confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat si nu poate fi obligat sa plătească drepturile bănești pentru angajații altor instituții.
Același pârât a depus întâmpinare si față de cererea de chemare in garanție formulata de pârâtul, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibila, întrucât nu are nicio obligație legala de garanție fata de.
La data de 16.01.2008reclamanții, prin avocat, si-au precizat obiectul acțiunii arătând ca solicita obligarea pârâtului sa plătească prima de vacanță si sporul de fidelitate aferente perioadei 2004-2006, actualizate cu coeficientul de la data plății și calculate în raport de perioada lucrata efectiv de fiecare reclamant ca polițist, si obligarea pârâtului să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, fără plata cheltuielilor de judecata.
Precizarea acțiunii - care a modificat cadrul procesual sub aspectul părților - a fost comunicată pârâților.
La data de 28.01.2008reclamanții, de asemenea prin avocat,au făcut noua precizare a acțiunii arătând ca solicita obligarea MIRA si sa asigure fondurile necesare plății primei de vacanta si a sporului de fidelitate.
La data de 30.01.2008reclamanții, prin avocat, si-au micșorat câtimea pretențiilor constând in sporul de fidelitate, solicitând acordarea sporului aferent numai anului 2005.
Examinând cererea reclamanților, in raport de susținerile părților, de înscrisurile cauzei si de dispozițiile legale invocate, Curtea constata ca cererea este întemeiată.
Astfel, reclamanții - toți cu domiciliu in Pitești - au raport de serviciu cu MIRA, lucrând in cadrul Direcției Generale Medicale ca funcționari publici cu statut special.
Potrivit art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Deciziei in interesul legii nr. XII/ 5 februarie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si, respectiv, potrivit dispoz. OUG nr. 146/2007, reclamanții sunt îndreptățiți sa primeascăprima de concediuaferenta perioadei 2004 -2006, calculata in raport de salariul de baza si actualizata cu indicele de inflație de la data plății.
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit OUG nr. 118/2004, plata sporului de fidelitate sus arătat a fost suspendata pentru anul 2005.
Suspendarea respectivă nu a afectat existența dreptului polițiștilor de a primi sporul de fidelitate, ci doar posibilitatea ca dreptul respectiv sa fie satisfăcut in anul 2005. Suspendarea plății sporului de fidelitate nu se confundă cu abrogarea normei legale ce recunoaște acest drept, abrogare care, potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000/R privind normele de tehnica legislativa poate interveni după expirarea suspendării.
In speță, pârâții nu au invocat faptul ca reclamanții nu se încadrează in dispoz. art. 6 din OG nr. 38/2003, ci doar faptul ca, de vreme ce plata sporului a fost suspendata in anul 2005, nu se cuvine plata aferenta respectivei perioade nici ulterior, după încetarea suspendării.
Curtea constata, deci, ca reclamanții sunt îndreptățiți sa primească de la MIRAsporul de fidelitate, calculat in raport de salariul de baza si in condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății.
In privința obligării pârâtului sa asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, Curtea arata ca o astfel de obligație este inclusă în obligația de plată a drepturilor stabilite mai sus. Astfel, întrucât MIRA va fi obligat sa plătească prima de vacanta si sporul de fidelitate, cu atât mai mult -in calitate de ordonator principal de credite- se va preocupa sa găsească fondurile necesare pentru achitarea obligațiilor sale si sa prevadă respectivele cheltuieli in bugetul propriu. Prin urmare, stabilirea in sarcina MIRA a obligației de a asigura fonduri pentru plata drepturilor bănești către reclamanți, ca obligație de sine stătătoare, nu se impune câtă vreme se va hotărâ -cum s-a arătat anterior - însăși plata drepturilor bănești.
In privința pârâtului, Curtea constată ca acesta are atribuții in ce privește aprobarea cheltuielilor cu drepturile bănești stabilite in cauza de fata, incluse de angajator in bugetul instituției.
Astfel, obligațiile sunt reglementate de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și de dispoz. art. 3 lit. A pct.2, 3, 6, 10, art. 4, art. 5 lit. f), g), h) din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Obligația în cauză nu are legătură cu faptul că între ministerul respectiv și reclamanți nu există raport de serviciu. Pentru plata unor astfel de drepturi ca cele stabilite in cauza de față, între Ministerul Economiei și Finanțelor și ceilalți ordonatori principali de credite există o obligație comună de a include si menține in buget, la dispoziția angajatorilor, fondurile corespunzătoare.
Pentru cele expuse, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuala pasiva în cauza, fiind chemat în judecata nu ca reprezentant al Statului, ci în calitatea de instituție mandatată legal să elaboreze bugetul de stat, și, respectiv, fiind chemat în judecata sa asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești, iar nu ca să plătească respectivele drepturi către reclamanți.
In ce privește cererea de chemare in garanție, Curtea urmează sa o respingă ca inadmisibilă, avans in vedere ca a fost chemat in judecata de către reclamanți in calitate de pârât pentru a asigura in favoarea fondurile necesare plății drepturilor bănești. In aceasta situație, același pârât nu poate fi introdus in proces si printr-o instituție de drept procesual care se aplica terților față de proces, potrivit art. 60 și următ. proc.civ.. Prin urmare, de vreme ce are calitatea de pârât pentru o obligație, nu poate fi și chemat în garanție in același proces pentru aceeași obligație.
Pentru cele expuse, Curtea va admite cererea reclamanților așa cum a fost precizată, luând în și considerare restrângerea pretențiilor pentru sporul de fidelitate, și va dispune obligarea pârâtului sa plătească acestora prima de vacanță aferentă perioadei 2004 - 2006, calculată în raport de salariul de baza si actualizată cu indicele de inflație de la data plății, si sporul de fidelitate pentru anul 2005, calculat în raport de salariul de bază și actualizat cu indicele de inflație de la data plății. Pârâtul va fi obligat sa asigure in favoarea fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamanților.
- fi respinsa ca inadmisibilă cererea de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE CU MAJORITATE:
Admite acțiunea,așa cum a fost precizată și restrânsă,formulată de reclamanții -, -, -, -,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual Avocat -, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,-, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, citat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, jud.
Obliga pe pârâtul să plătească reclamanților prima de concediu aferenta perioadei 2004 - 2006, calculată în raport de salariul de baza și actualizată cu indicele de inflație de la data plății, și sporul de fidelitate pentru anul 2005, calculat în raport de salariul de baza și actualizat cu indicele de inflație de la data plății.
Obligă pe pârâtul să asigure în favoarea fondurile necesare pentru plata drepturilor reclamanților.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./ 11.01.2008
6 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Completul de divergență constituit în condițiile art.257 din Codul d e procedură civilă și ulterior opinia separată, privesc modul de soluționare a cererii formulată de reclamanți, așa cum a fost ea precizată la 16 ianuarie 2007 și 28 ianuarie 2007, prin care se solicită obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate.
Apreciez că nici una din cele două pârâte nu are calitate procesuală pasivă într-un astfel de raport juridic, cu care a fost învestită instanța și pe cale de consecință, neprimind o astfel de legitimare, nu poate formula cerere de chemare în garanție lipsind interesul unui astfel de demers.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor, a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului.
Printre aceste excepții este și aceea a legitimării procesuale, obligație ce derivă din prevederile art.112 Cod pr.civilă, care pretinde ca cererea de chemare în judecată să cuprindă, printre alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care ele se bazează, reclamanții trebuie să justifice îndreptățirea pe care o au de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai - Direcția Generală Medicală, iar raportul juridic de serviciu este creat între reclamanți și. O componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care funcționarul public este îndreptățit.
funcționari pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, respectiv de la. și de aceea împărtășesc opinia majoritară cu privire la admiterea acțiunii precizate față de această autoritate, în sensul obligării ei la plata primei de vacanță pentru perioada 2004-2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, cu accesoriile acestor creanțe.
Reclamanții nu justifică însă în patrimoniul lor un drept împotriva pârâtului de a-l pe acesta să asigure fonduri pentru plata drepturilor bănești și ca o consecință, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă într-un astfel de raport juridic. S-ar ajunge astfel ca acest pârât să-și asigure fonduri și tot el să facă și plata.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții pot să urmărească valorificarea drepturilor lor împotriva debitorului lor, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
În principiu, pentru aceleași considerente, nu are calitate procesuală pasivă nici Ministerul Economiei și Finanțelor, considerente cărora li se mai adaugă și alte argumente ce apreciez că susțin concluzia de mai sus.
Potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamanți.
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urma să fie respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pentru toate aceste considerente, sunt de părere că acțiunea reclamanților se impune a fi respinsă față de și, sub aspectul obligării la asigurarea fondurilor și pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și fără interes în cauză sub acest aspect.
Judecător,
-
Red.GC
EM/6 ex/14.02.2008
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
