Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 16/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 16/F-
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, șos.- cel M, nr.13-15, sector 2, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat - pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar s-au depus întâmpinări din partea pârâților.
Se comunică apărătorului reclamantului copii ale întâmpinărilor.
Apărătorului reclamantului precizează căreclamantul are domiciliul în Piteștiși arată că nu are cereri noi de formulat.
Curtea pune în discuție excepțiile privind necompetența teritorială invocată de MEF și cea a prescrierii dreptului la acțiune ridicată de IGPR și MIRA și solicită reprezentantului reclamantului să pună concluzii și pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe excepții, apărătorul reclamantului solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, iar pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
După deliberare, constatându-se divergență de opinii asupra calității procesuale pasive a pârâților MEF si MIRA, Curtea repune cauza pe rol și reia strigarea acesteia în complet de divergență constituit din magistrații judecători- - -, judecător, - -, președinte secție,- din completul de fond inițial -și, judecător, în condițiile art.99 al.7 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Având cuvantul asupra calității procesuale pasive a pârâților MEF si MIRA, apărătorul reclamantului arată că aceștia au calitate procesuală.
CURTEA:
Prin cererea nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea să îi plătească sporul de 30% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.09.2002-15.10.2005, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, în raport cu perioada efectiv lucrată și în care a avut calitate de ofițer de poliție judiciară, obligarea pârâților MIRA și MEF să asigure fondurile necesare plății respectivului spor, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este ofițer de poliție judiciară, desemnat ca organ de Poliție Judiciară prin Ordin al Ministerului Administrației și Internelor (actual MIRA) cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă și a fost încadrat la IGPR de unde a primit drepturile salariale.
Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor menținut și după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004.
Acordarea acestui spor doar ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA este discriminatorie pentru ceilalți ofițeri de Poliție judiciară salarizați conform OG nr.137/2000 și care au aceleași atribuții și riscuri ca și primii.
Conform art.2 alin.3 din OG nr.137/2000, sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Nu există un scop legitim care să justifice sporul de 30% pentru ofițerii detașați la DNA. Există doar o inegalitate, un tratament diferențiat între ofițerii de poliție judiciară și o discriminare a celor care nu sunt detașați la DNA.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.201 alin.3 Cod proc.pen. art.3 din Legea nr.364/2004, art.28 din OUG nr.43/2002, art.6 Codul muncii, art.23 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, art.5 și 12 alin.2 din Legea nr.218/2002.
Pârâtul IGPR a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 01.09.2002 - 17.02.2004 și ca nefondată pentru restul perioadei. Pârâtul a arătat că sporul de 30% din salariul de bază a fost acordat în baza art.28 alin.3 din OUG nr.43/2002 - modificată prin OUG nr.24/2004 - ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA pentru complexitatea și gradul sporit de dificultate ale cauzelor instrumentate de aceștia și ale activității lor în general. Reclamantul nu a fost detașat la DNA pentru a beneficia de spor în perioada aprilie 2002-martie 2006, iar faptul că a avut aceleași atribuții cu ofițerii detașați la DNA nu îl îndreptățește să primească spor.
Art.1 alin.2 lit.e) pct.1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu este relevant, pentru că activitățile celor două categorii de polițiști sunt diferite raportat la nivelul structurii în care aceștia își desfășoară activitatea, la complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală.
În plus, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în spețe similare și a stabilit că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul DNA/ și cei din cadrul poliției judiciare.
Pârâtul MIRA a depus la dosar Hotărârea nr.271/5.09.2007, nr.419/27.11.2007 și nr.418/28.11.2007 date de CNCD.
Pârâtul MIRA a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada cuprinsă între 01.09.2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii și ca nefondată pentru restul, pentru aceleași considerente de esență invocate de pârâtul IGPR. În plus, a adăugat că principiul nediscriminării înseamnă aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice, însă în cazul detașării acest principiu nu este încălcat. Codul muncii permite persoanei detașate să opteze pentru drepturile salariale mai favorabile. În plus, așa cum rezultă din Decizia nr.697/20.12.2005 a Curții Constituționale, egalitatea nu înseamnă uniformitate, în sensul că la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Pârâtul MEF a depus întâmpinare invocând necompetența teritorială a Curții de APEL PITEȘTI, întrucât nici pârâții, nici reclamantul nu își au sediul/domiciliul în raza acestei instanțe.
Examinând acțiunea prin prisma excepțiilor procesuale invocate, Curtea constată următoarele.
Excepția necompetenței teritorialea Curții de APEL PITEȘTI este nefondată, având în vedere că reclamantul domiciliază în Pitești, deci în raza teritorială a Curții de APEL PITEȘTI, așa cum rezultă din declarația reprezentantului său în fața instanței.
Excepția prescripțieia dreptului material la acțiune este fondată pentru pretențiile aferente perioadei 01.09.2002-13.12.2004 și, în consecință, având în vedere dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000/R, va fi admisă, iar acțiunea va fi respinsă ca atare.
În privința pretențiilor aferente perioadei 14.12.2004-15.10.2005, Curtea constată netemeinicia acestora.
Astfel, reclamantul - chiar dacă a fost ofițer de poliție judiciară în perioada susarătată și chiar dacă aparent a desfășurat același tip de atribuții ca și colegii săi de la DNA - nu a fost detașat la DNA și nu și-a exercitat atribuțiile în respectiva structură judiciară și în condițiile proprii acesteia în activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor art.28 din OUG nr.43/2002 în privința sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Curtea constată că, prin neaplicarea față de reclamant a dispozițiilor OUG nr.43/2002, acesta nu a suferit vreo discriminare în dreptul la un salariu egal pentru muncă egală prev. de art. 1 alin. 2 lit. e) pct.i) din OG nr.137/2000/
Astfel, acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la DNA a fost justificată de gradul ridicat de risc și de complexitate caracteristice activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție desfășurată la acel nivel și care nu s-au regăsit în aceeași măsură în activitatea desfășurată de reclamant.
Pentru cele expuse, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată atât față de IGPR de la care se pretinde plata directă - ca și angajator - cât și - pe cale de consecință - față de cele două Ministere - ordonator principal de credite și, respectiv, instituție cu atribuții în domeniul elaborării bugetului de stat în care sunt cuprinse cheltuieli de personal ale instituțiilor bugetare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, șos.- cel M, nr.13-15, sector 2 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 01.09.2002 - 13.12.2004 și ca nefondată pentru pretențiile aferente perioadei 14.12.2004 - 15.10.2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
-
07.02.2008
Red.
EM/6 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru respingerea acțiunii față de MIRA și MEF, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, împărtășind însă opinia majoritară sub aspectul soluției pronunțate față de.
Apreciez că nici una din cele două pârâte nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care a fost învestită instanța.
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor, a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului.
Printre aceste excepții este și aceea a legitimării procesuale, obligație ce derivă din prevederile art.112 Cod pr.civilă, care pretinde ca cererea de chemare în judecată să cuprindă, printre alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care ele se bazează, reclamantul trebuie să justifice îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport.
Reclamantul din prezenta cauză este angajat al Inspectoratului General al Poliției Române, cu acesta având raporturi de serviciu, și a solicitat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei cereri începând cu 1 septembrie 2002.
Acest funcționar poate pretinde îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu are nici un raport obligațional cu A, chiar dacă această autoritate, în calitate de ordonator principal de credite, asigură prin bugetul său finanțarea inspectoratului de poliție.
În absența unui astfel de raport obligațional reclamantul nu justifică o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care se solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului, decât dacă i-ar fi fost transmise drepturi procesuale pe care le are față de acest pârât.
În lipsa unei astfel de transmisiuni, reclamantul nu justifică în patrimoniul lui un drept împotriva pârâtului de a-l pe acesta să asigure fonduri pentru plata drepturilor sale bănești și ca o consecință, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care instanța a fost învestită.
În dreptul procesual român există regula identității între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, pe de o parte, iar pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Această regulă cunoaște puține excepții ce se apreciază că nu se regăsesc în cauză, una dintre ele fiind cea la care se referă art.974 din Codul civil, care dă dreptul creditorului să se îndrepte cu o acțiune împotriva debitorului debitorului său. Una din condițiile, cumulative, de admisibilitate a acestei acțiuni este aceea a inactivității angajatorului, inactivitate despre care nu se poate vorbi la acest moment, câtă vreme nu s-a stabilit față de acesta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul poate să urmărească valorificarea drepturilor sale împotriva debitorului lui, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
În concluzie, față de ambele pârâte, ce nu au calitate de angajator al reclamantului, se apreciază că la acest moment nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, considerentelor de mai sus li se adaugă și alte argumente ce apreciez că susțin concluzia de mai sus.
Potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice (actuala recurentă) "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamant.
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urma să fie respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pentru toate aceste considerente, sunt de părere că acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă față de și, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Președinte,
-
Red.GC
EM/6 ex/11.02.2008
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
