Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 15/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 15/R-
Ședința publică din 11 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A, cu sediul în Rm. V,-, județ V, împotriva sentinței nr. 933/CAF din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, cu domiciliul ales în Rm. V,-, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul - reclamant, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin biroul registratură, cerere de preschimbare a termenului din partea intimaților - reclamanți.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul - reclamant depune la dosar concluzii scrise și solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumelor, reprezentând prima de concediu pe anii 2002 - 2006.
In motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt, ori au fost funcționari publici în cadrul Centrului Regional de Profesională a V, iar potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, însă, ulterior, prin Ordonanța nr.33/2001 și apoi prin legile bugetului de stat, dispozițiile respective au fost suspendate până la data de 31.12.2006, suspendare ce contravine dispozițiilor legale ( Codul muncii ) și chiar dispozițiilor constituționale.
Mai arată reclamanții că, suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Prin actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării dreptului la prima de concediu, s-a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru reclamanți, astfel că acțiunea este admisibilă.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar cererea, reprezentând procedura prealabilă înregistrată sub nr.1160 din 24.08.2007 și modul de calcul al drepturilor bănești solicitate, în funcție de perioada lucrată de fiecare în parte.
Pârâtul Centrul Regional de Profesională a Va depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, dat fiind faptul că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate până la data de 31.12.2006, astfel că pârâtul nu a fost în culpă, acționând conform prevederilor legale în vigoare.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.933 din 30.10.2007, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2002 - 2006, în cuantumul prevăzut de lege pentru fiecare, potrivit modului de calcul (fila 37 dosar) după cum urmează: -367 lei; -3109 lei; - 995 lei; - 3921 lei; - 3841 lei; - 4766 lei; -1236 lei; - 4496 lei; - 087 lei; - 5475 lei; - 3045 lei; - 2430 lei; - 7337 lei; - 3134 lei; - 719 lei; -258 lei; 1079 lei; - 698 lei; - 1313 lei; ( ) - 689 lei; - 1171 lei; - 2198 lei; - 842 lei; - 381 lei; - 649 lei; - 561 lei, sume ce se vor reactualiza cu aplicarea indicelui de inflație, din momentul nașterii dreptului pentru fiecare reclamant, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că o parte din reclamanți au fost, iar o parte sunt, funcționari publici în cadrul Centrul Regional de profesională a V și potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară, care se impozitează separat, însă, ulterior prin nr.OUG33/2001 și apoi prin legile bugetului de stat, această dispoziție a fost suspendată până la data de 31.12.2006.
Suspendarea a fost legală, în conformitate cu dispozițiile art.64 din Legea nr.24/2000, republicată, potrivit cărora în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, când se pot prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată, la expirarea acesteia, actul normativ sau dispoziția afectată reintrând de drept în vigoare.
Cu privire la faptul că suspendarea ar fi în contradicție cu dispozițiile constituționale, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005.
Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, nu mai cuprinde dispoziții privind suspendarea aplicării art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la data de 01.01.2007, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a dreptului la prima de concediu.
Pe timpul suspendării, cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii primei de concediu a fost suspendat, suspendarea exercitării dreptului neechivalând cu înlăturarea lui, atâta timp cât prin nici-o dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată și a fost admisă, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâtul Centrul Regional de Profesională a V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul pârâtului este motivat în drept pe disp. art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prin aceea că, în perioada 2002 - 2006 acordarea primei de concediu fost suspendată prin legile anuale ale bugetului de stat, legi adoptate și promulgate în concordanță cu prevederile constituționale, aplicarea lor fiind obligatorie, inclusiv pentru funcționarii publici.
Recurentul - pârât mai arată că, potrivit dispozițiilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, fără o bază legală, astfel că, nefiindu-le repartizate fonduri cu acest scop, ordonatorii nu puteau face o asemenea plată, ca atare, interpretarea dată de către instanța de fond acestor dispoziții este eronată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Prin cererea formulată la data de 13.12.2007, intimații - reclamanți au solicitat preschimbarea termenului de judecată, fixat la data de 11.01.2008, la o dată din luna decembrie 2007.
Soluționarea cererii de preschimbare a termenului de judecată, s-a dispus cu citarea părților, pentru termenul din 11.01.2008 și față de soluționarea la acest termen a recursului, cererea rămâne fără obiect, urmând să fie respinsă ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de către pârât, Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță interpretând și aplicând corect dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată, în partea privitoare la acordarea primelor de concediu.
Desigur că, măsura suspendării a fost luată prin legi adoptate și promulgate în concordanță cu Constituția, dar ceea ce a analizat instanța de fond a fost dacă suspendarea înseamnă și încetarea dreptului, respectiv posibilitatea de a obține respectarea dreptului, la încetarea măsurii, cu alte cuvinte, dacă exercițiul dreptului este legal și justificat în condițiile actuale.
Or, față de dispozițiile Legii nr.486/2006, care a înlăturat măsura suspendării, în mod corect, s-a pronunțat instanța de fond, cu motivarea corespunzătoare sub acest aspect.
De asemenea, nu are relevanță împrejurarea că asemenea cheltuieli nu au fost prevăzute în bugetele anuale, situație iarăși necontestată, ci doar că ele urmează a se plăti din fondurile ce se vor aloca pentru punerea în executare a titlurilor executorii obținute, ceea ce face nefondată și această critică.
În sfârșit, acest drept a fost doar suspendat, nu înlăturat, printr-un act normativ de aceeași valoare, în raport de care reclamanții nu mai aveau posibilitatea practică să obțină materializarea sa.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 al. 1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge cererea de comutare a termenului de judecată, formulată de intimații - reclamanți, ca rămasă fără obiect.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul CENTRUL REGIONAL DE PROFESIONALĂ A, împotriva sentinței nr. 933/CAF din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/28.01.2008
Jud. fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
