Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 150/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 150
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR: S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER:
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii - pârâti CONSILIUL LOCAL B M - PRIN PRIMAR, - PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și SERVICIUL PUBLIC împotriva sentinței civile nr. 2031 din data de 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă SC LESING SA.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurentii - parați - PRIMARUL MUNICIPIULUI BMp rin consilier juridic cu delegație la dosar și SERVICIUL PUBLIC prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar din partea recurentului - parat Consiliul Local B M - prin Primar.
Se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar din partea recurentului - parat Serviciul Public
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurentul - parat PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, prin consilier juridic solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii.
In susținerea motivelor de recurs susține că in mod netemeinic instanța de fond a anulat dispoziția de trecere in proprietatea municipiului BMa autovehiculului Ford Mondeo, in condițiile in care au fost respectate toate condițiile pentru declararea bunului fără stăpân și trecerea in proprietatea primăriei.
In ceea ce privește recunoașterea dreptului de proprietate, urmează a se constata că intimata reclamantă nu a solicitat decât acest aspect nu și restituirea bunului.
Mai arată recurenta că instanța in soluționarea cererii privind dreptul de retenție invocat pe cale de excepție privind sumele avansate pentru aducerea autoturismului in stare de funcționare a avut o motivare părtinitoare, neținad seama de probele formulate.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește recursurile celorlalte parate, pune concluzii de admitere a acestuia.
Recurenta - parată SERVICIUL PUBLIC prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă.
Arată consilierul că prin Încheierea de ședință din data de 15.05.2009, s-a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea dispoziției primarului nr 12784/30.08.2007, instanța de fond pronunțându-se asupra acestei dispoziții făcând o plus petitia.
Apreciază hotărârea criticabilă și față de omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat plata cheltuielilor de reparație, conservare, și întreținere in baza dreptului de retenție.
Solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată privind deplasarea la instanță și admiterea recursurilor tuturor paraților.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2031/29.05.2009, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții --, a anulat Dispoziția nr. 13459 din 23.10.2007 emisă de Primarul Municipiului M și Hotărârea nr. 212 din 24.04.2008 adoptată de Consiliul Local al Municipiului B M, a recunoscut reclamantei dreptul de proprietate asupra unui autoturism marca Ford Mondeo și a obligat pârâtul Serviciul Public din cadrul Consiliului Local al Municipiului să restituie autoturismul reclamantei. Totodată, tribunalul respins ca neîntemeiate atât cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 4522 Euro despăgubiri materiale și cererea pârâtelor Serviciul Public din cadrul Consiliului Local al Municipiului M și Primarul Municipiului M de instituire a unui drept de retenție asupra autoturismului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că autoritățile pârâte aveau obligația să furnizeze organelor de poliție datele de identificare ale autovehiculului pentru identificarea proprietarului sau a deținătorului legal. Doar în urma acestor verificări se putea declara autovehiculul fără stăpân. În aceste condiții, decizia de declarare autovehiculului Ford Mondeo ca fiind autovehicul fără stăpân este nelegală.
Ca consecință nelegalității actelor prin care autoturismul a fost declarat ca fiind fără stăpân se impune și anularea actelor prin care acest bun a fost trecut în proprietatea Municipiului B M.
De asemenea, tribunalul constatat că se impune ca consecință anulării cu efecte retroactive a actelor prin care bunul a fost trecut în proprietatea Municipiului M, să se dispună recunoașterea dreptului de proprietate reclamantei și restituirea bunului.
În ceea ce privește despăgubirile, Tribunalul București arătat că nu s- făcut dovada că valoarea bunului ar fi fost diminuată ci dimpotrivă bunul fost reparat de autoritățile pârâte.
Cât privește cererea de constatare unui drept de retenție, tribunalul a considerat că aceasta nu este întemeiată cât timp nu s- solicitat și plata unor despăgubiri pentru reparațiile efectuate.
Împotriva sentinței au declarat recurs Municipiul prin Primar, Serviciul Public și Consiliul Local B
În motivarea recursurilor se arată că autovehicul a fost găsit fără plăcuțe de înmatriculare și într-o stare de degradare care justifica prezumția că autovehiculul era fără stăpân.
Pentru identificarea proprietarului s- procedat la publicarea unui anunț într-un cotidian local. Cu toate acestea proprietarul nu a fost identificat decât după trecerea bunului în proprietatea Municipiului B M, în momentul în care s- încercat înmatricularea lui.
Decizia de declarare bunului fără stăpân nu a fost contestată astfel încât nu se mai puteau formula critici cu privire la aceasta.
În ceea ce privește dreptul de retenție se consideră că această cerere trebuia admisă chiar dacă nu s-a formulat o cerere pentru restituirea cheltuielilor necesare pentru repararea autovehiculului întrucât aceste cheltuieli au fost recunoscute de către reclamantă.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Tribunalul reținut în mod corect că declararea autovehiculului ca fiind fără stăpân reprezentat un act nelegal al autorităților pârâte.
Astfel, autoritățile pârâte nu au depus diligențele minime necesare pentru identificarea proprietarului sau deținătorului legal, respectiv nu au solicitat de la organele de poliție competente să le comunice pe baza numărului de identificare al autovehiculului persoana pe numele căreia era înmatriculat respectivul autovehicul.
Atitudinea pârâtelor a fost în mod evident în sensul eludării dispozițiilor legale, acesta optând fără a exista temeiul de fapt, pentru declararea bunului ca fiind fără stăpân în condițiile în care cu diligență minimă s-ar fi putut identifica proprietarul.
Faptul că autovehiculul era deteriorat nu justifica prezumția că respectivul autovehicul ar fi fost fără stăpân, dimpotrivă, faptul că autovehiculul putea fi reparat și adus în stare de funcționare și faptul că era vorba de un autovehicul relativ nou impunea să se facă verificări pentru identificarea proprietarului, așa cum impune art. 4 alin. 1 din Legea nr. 421/2002.
Este nerelevant faptul că decizia de declarare bunului ca fiind fără stăpân nu a fost atacată cât timp au fost atacate actele prin care un bun proprietatea reclamantei a fost trecut în proprietatea Municipiului B Declararea bunului ca fiind fără stăpân nu poate să aibă ca efect pierderea unui drept de proprietate întrucât o astfel de interpretare ar presupune că bunul declarat "fără stăpân" avea de fapt un stăpân, iar drepturile persoanei respective au fost afectate.
În ceea ce privește dreptul de retenție, prima instanță a reținut în mod corect că în lipsa unei acțiuni sau în lipsa unui titlu executoriu referitor la cheltuielile efectuate pentru repararea autovehiculului, un astfel de drept de retenție nu poate fi instituit. Dreptul de retenție poate fi recunoscut doar atunci când există certitudine cu privire la creanța cărei executare garantează. Or, o astfel de certitudine nu există în lipsa unei acțiuni cu privire la respectiva creanță.
Recunoașterea " respectivei creanțe" de către reclamantă prin plângerea prealabilă nu poate suplini acțiunea pârâtelor întrucât recunoașterea respectivă în lipsa unor discuții cu privire la sumele concrete recunoscute nu poate să aibă nicio valoare juridică.
În nici un caz nu se poate afirma că reclamanta ar fi recunoscut un debit de 33.765,55 lei cât pretind pârâtele.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentii - pârâti CONSILIUL LOCAL B M - PRIN PRIMAR, - PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și SERVICIUL PUBLIC, împotriva sentinței civile nr. 2031 din data de 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC LESING SA, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/ 2ex.
04.02.2010
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
