Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 152/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 152/ Dosar nr-
Ședința publică din 04 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, G împotriva sentinței civile nr. 3828/CA din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 04 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.3828/CA/30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G și în contradictoriu cu pârâta Comuna și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1765,77lei,reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001,2002,2003,2004 și suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să prevadă în bugetul local sumele necesare plății drepturilor acordate cu titlu de primă de concediu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții,
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții, au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2001,2002,2003,2004, în calitate de moștenitori legali ai defunctului, care la data decesului, 01.02.2004 a îndeplinit calitatea de funcționar în cadrul Primăriei comunei.
De asemenea, reclamantul G în calitate de soț supraviețuitor al defunctei care a îndeplinit calitatea de funcționar al pârâtei până la data decesului survenit la data de 20 iulie 2006, solicitat plata primei de vacanță pe perioada 2001-2006.
Instanța de fond a constatat că la data decesului defuncților (1 februarie 2004) și respectiv a defunctei (20 iulie 2006), dreptul la prima de vacanță era suspendat, astfel că moștenitorilor nu li s-a transmis acest drept el neexistând în patrimoniul defuncților.
Momentul încetării suspendării primei de vacanță 31 decembrie 2006, intervenit după decesul defuncților îndreptățiți la prima de vacanță.
Numai în situația în care dreptul la prima de vacanță s-ar fi născut în patrimoniul defuncților și, moștenitorii ar fi putut valorifica acest drept.
În atare situație, pretențiile formulate de reclamanții de mai sus, sunt neîntemeiate, sens în care au fost respinse.
Cât privește pretențiile formulate de reclamanta, instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate având în vedere următoarele:
În perioada 2001,2002,2003,2004 reclamanta a îndeplinit calitatea de funcționar al Primăriei Comunei, conform mențiunilor din carnetul de muncă al acestuia la filele 31-38.
Termenul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază în luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din OUG nr. 33/2001 bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța de fond a constatat că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echitației impuse de o societate democratică.
Instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de elaborare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata către aceasta a sumei de 1.765,77 lei reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2001,2002,2003,2004.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,3 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, - și G, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii promovate de acești reclamanți și obligării pârâtei Comuna, prin primar, la achitarea primelor de concediu la care sunt îndreptățiți în calitate de moștenitori legali ai defuncților, respectiv, care au avut calitatea de funcționari publici, până la data decesului acestora.
În motivare recurenții au arătat că în mod nelegal instanța de fond a constatat că la data decesului antecesorilor drepturile solicitate erau suspendate, nefiind în patrimoniul defuncților.
Recurenții au susținut că defuncții au dobândit dreptul la prima de concediu de la data stabilirii acestuia prin art. 33 din Legea nr. 188/1999, făcând parte din patrimoniul lor, însă acordarea acestuia a fost suspendată prin OUG nr. 33/26.02.2001.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 3828/CA/30 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov este fondat.
În mod greșit instanța de fond a considerat că dreptul la prima de concediu, fiind suspendat la data decesului defuncților, respectiv, nu face parte din patrimoniul acestora.
Masa succesorală cuprinde activul și pasivul defuncților, iar activul cuprinde bunuri și drepturi.
În speță defuncții și aveau în patrimoniul lor dreptul la prima de vacanță de la data stabilirii acestui drept prin Legea nr. 188/1999, și până la data decesului acestora, însă acordarea acestui drept a fost suspendată succesiv.
Suspendarea acordării primelor de concediu nu echivalează cu înlăturarea acestui drept, el continuând să existe în patrimoniul subiectului activ, în speță al defuncților și.
Pe cale de consecință, acest drept a existat în patrimoniul antecesorilor recurenților reclamanți, astfel că aceștia, în calitate de moștenitori legali, sunt îndreptățiți să solicite acordarea acestor prime de concediu.
Acesta este un drept câștigat în temeiul unei legi, astfel că nu poate să fie îngrădit prin reglementări ulterioare, având în vedere că legea dispune doar pentru viitor. Dispozițiile legale care prevedeau dreptul la prima de concediu nu au fost niciodată abrogate, ci doar suspendate. Prin Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu a mai fost prevăzută o asemenea suspendare.
Mai mult, prin OUG nr. 146/2007 s-a prevăzut acordarea acestui drept și moștenitorilor, art. 4 al.3 din acest act normativ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 al.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții, - și G împotriva sentinței civile nr. 3828/CA/30 noiembrie 2008 Tribunalului Brașov, va modifica în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea promovată de reclamanții, - și G în contradictoriu cu pârâta Comuna și va obliga această pârâtă să plătească reclamanților, - suma de 2811,88 lei pentru defunctul, pentru perioada de 2001-2004 și reclamantului G de 3249,71 lei pentru defuncta, pentru perioada 2001-2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, potrivit art. 1084 cod civil și art. 6 al.1 din OUG nr. 146/2007.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, reținând culpa procesuală a intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții, cu domiciliul în comuna nr. 631, județ B și G, cu domiciliul în comuna nr. 647, județ B, împotriva sentinței civile nr. 3828/CA/30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în senul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta COMUNA.
Obligă pârâta COMUNA să plătească reclamantelor, suma de 2811,88 lei, cu titlu de prima de concediu pentru perioada 2001-2004 și reclamantului G suma de 3249,71 lei, cu titlu de prima de concediu pentru perioada 2001-2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata să plătească recurenților suma de 523,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.: C/ 5.03.2008
Tehnored.: / 11.03.2008 /-3 ex -
Judecător fond:,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
