Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 152/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.152
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A, împotriva sentinței civile nr.2843/04.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat SINDICATUL "" A DIN CADRUL A și pârâtul - intimat CONSILIUL JUDEȚEAN A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat, președinte, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 30.01.2008, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2843/04.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite acțiunea precizată a reclamantului SINDICATUL "" A DIN CADRUL A, în reprezentarea membrilor săi, funcționari publici și obligă pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A și CONSILIUL JUDEȚEAN A să le plătească sumele reprezentând prima de concediu pe anul 2006, actualizată, cu valorile cuvenite fiecărui membru în cauză.
Considerentele hotărârii tribunalului sunt următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15.10.2007, reclamantul SINDICATUL "" A DIN CADRUL A în numele membrilor de sindicat a chemat în judecată pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN A și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primă de concediu cuvenită fiecărui membru de sindicat pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective conform calculelor anexate cererii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că membrii de sindicat sunt funcționari publici la instituția pârâtă A care este ordonator secundar de credite, iar potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici aveau dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, care se impozitează separat.
Precizează reclamantul că membrii de sindicat funcționarii publici nu au beneficiat de prima de concediu, deoarece prin legi succesive acordarea acesteia a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Aas olicitat respingerea acțiunii, motivând că, acordarea indemnizației de concediu a fost suspendată succesiv prin legile de aprobare a bugetului.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt și în drept:
Potrivit art.20 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari după caz, iar potrivit art.104 alin.1 lit. a coroborat cu alin. 3 lit. a și alin. 5 lit. a pct.2 din Legea nr.215/2001, consiliul județean are atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate propriu, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean, aprobă bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind serviciilor sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială, fiind ordonator principal de credite.
Astfel potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice referitoare la rolul ordonatorilor de credite, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora potrivit legii.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul la o primă de vacanță anuală calculată în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă care se impozitează separat.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Dreptul s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, obligație care însă a fost suspendată succesiv prin normele legale arătate mai sus.
În acest sens art.18 din Codul Muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz și arbitraj.
Astfel suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz doar o restrângere a dreptului ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
Având în vedere aceste considerente, instanța conchide că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Soluția instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, care solicită modificarea ei, prin respingerea acțiunii, reiterând în esență motivele din întâmpinarea formulată la fond, în sensul că dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 au devenit neaplicabile prin suspendarea succesivă până la data de 31.12.2005 prin art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din legea nr.507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, legi ale bugetului de stat.
Motivarea instanței cum că dreptul s-a născut din lege ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, este nefondată deoarece având în vedere suspendările succesive prin legile arătate mai sus, susține că A s-a aflat în imposibilitate legală de a face aplicarea prevederilor legii funcționarului public cu privire la solicitarea reclamantului pentru acordarea primelor de concediu.
De asemenea, susține că, nu deținea nici fondurile necesare, acestea trebuiau alocate de către Consiliul Județean A, în calitate de ordonator principal de credite.
Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virările de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, susține, că art.29, alin. 1 din Legea nr.47/1992 nu constituie temei de drept pentru a se aplica și a fi motivată sentința atacată.
Motivarea sentinței în temeiul art.18, 139, 155, 156 și art.162 - 165 din Codul Muncii și art.29 din Legea nr.47/1992 este nefondată și neîntemeiată.
Reclamantul intimat invocă motivarea instanței de fond și a acțiunii în întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor învederate, circumscrise motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, constată că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, motiv de menținere a acesteia, conform dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Corect instanța de fond și în acord cu practica instanțelor judecătorești, a considerentelor Deciziilor nr. XXIII/2005, XII/2007, LXXVII/2007, ale Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit că prevederile legilor bugetului de stat nu conțin referiri la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu ci doar la suspendarea exercițiului dreptului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare a acestuia, astfel că nu se poate considera nici că ele ar înlătura însăși existența lui.
De aceea, pentru ca dreptul legal să nu fie redus la "nudus jus", ceea ce ar însemna o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, acest drept nu poate fi considerat ca inexistent în perioada de suspendare, conferindu-le titularilor dreptului recunoscut de lege posibilitatea de a-și realiza efectiv drepturile.
Apoi, recurentei pârâte, ca ordonator secundar de credite îi revine obligația plății primelor de concediu, alături de ordonatorul principal, rolul acestora, prevăzut în art.21 din Legea nr.500/2002, fiind acela de a repartiza și respectiv de a utiliza creditele repartizate, pentru realizarea sarcinilor instituțiilor.
Referirea instanței de fond la prevederile generale ale legislației muncii alături de cele speciale aplicabile cauzei, din Legea nr.188/1999 și la Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu constituie temei de admisibilitate a recursului, chiar dacă reprezintă o motivare nepertinentă.
Mai este de reținut că acordarea primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 este actualmente reglementată, aprobată, prin nr.OUG146/19.12.2007, urmând ca toate categoriile de salariați din sectorul bugetar în favoarea cărora a fost instituit dreptul la primă cu ocazia plecării în concediu, să-și realizeze acest drept, a cărui neacordare pentru perioada aferentă anilor în care a fost suspendat, a fost motivată de constrângerile bugetare din perioada respectivă.
Așa fiind, recursul nefondat se va respinge ca atare.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, împotriva sentinței civile nr.2843/4.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 7.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/18.03.08
TEHNORED:/19.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
