Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1537/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și PENITENCIARUL CU REGIM ., împotriva sentinței civile nr. 140/CA/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și cu reclamantul - reprezentat prin SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru pârâtul Penitenciarul cu Regim . B, care depune delegația de reprezentare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Reprezentantul pârâtului depune practică judiciară, respectiv filele 12- 18 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursurilor așa cum au fost acestea formulate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 140/CA/2008 din 28.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, a fost dmisă excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și a fost respinsă, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul -, reprezentat de SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, față de pârâtul
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
De asemenea, a fost admisă acțiunea reclamantului - și au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B, să plătească reclamantului sumele reprezentând sporul salarial prevăzut la art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, în sumă de 16 lei, ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul pârâtului Penitenciarul Bistrița, în calitate de funcționar public cu statut special și potrivit prev. nr. 945/C/2003, este îndreptățit, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, la acordarea sporului, în considerarea exercitării unei munci în condițiile unui astfel de risc.
Aceste drepturi au fost acordate anterior lunii septembrie 2004, când plata lor s-a sistat din rațiuni de politică bugetară, dar acest lucru nu presupune că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea lor, întrucât, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, el nu putea fi anulat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că drepturile reglementate de Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003 sunt în vigoare, cererea reclamantului fiind întemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI a fost respinsă, întrucât pârâtul are calitate procesuală, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Prin recursul înregistrat și motivat în termen legal, pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA a solicitat casarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
În motivarea recursului s-a subliniat faptul că trebuie să se dea eficiență dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 și art. 4 din nr. 945/C/2003, conform cărora sporurile de orice natură se acordă doar în limita fondurilor bugetare aprobate, ceea ce nu a fost cazul.
Au fost invocate și prev. Legii nr. 500/2002, criticându-se și faptul că s-a dispus actualizarea sumei cu indicele inflației, fără ca pârâtul să fie în culpă pentru neplata drepturilor solicitate de reclamant.
S-a solicitat și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, considerându-se că atribuțiile acestuia stabilite de către Legea nr. 500/2002 justifică obligarea pârâtului la acordarea sumelor.
S-a înregistrat recurs și din partea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitându-se modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, în condițiile în care simpla împrejurare că această autoritate are calitatea de ordonator principal de credite, nu justifică obligarea sa la plata drepturilor salariale solicitate, în lipsa unor raporturi juridice directe între reclamant și minister.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate, din următoarele considerente.
Se reține că motivarea recursului declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA se întemeiază pe inexistența unei baze legale pentru acordarea sumelor ce fac obiectul cererii, respectiv pentru plata sporului, conform art. 8 alin. 1 lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, nefiind aprobate creditele bugetare pentru plata acestor sume.
Reclamantul este salariatul pârâtului Penitenciarul cu Regim . B, iar în perioada septembrie 2004 - mai 2006, lucrat în condiții care au presupus expunerea sa riscului, astfel încât s-a prevalat de disp. Anexei nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, conform cărora este îndreptățit la plata sporului de risc.
Pârâtul-recurent apreciază că această categorie de drepturi nu reprezintă drepturi și libertăți fundamentale ale căror exercițiu ar putea fi restrâns doar în situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, iar în condițiile în care nu au existat credite aprobate pentru plata sumelor, sentința este dată cu încălcarea disp. art. 4 din nr. 945/2003 și a art. 79 din Legea nr. 293/2004.
Curtea consideră însă că, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin simpla împrejurare că nu au existat fonduri și credite bugetare aprobate. Având în vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente dispozițiile Codului Muncii, respectiv art. 295 alin. 2 și art. 38, ca reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, care sunt imperative și care statuează că: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. "
Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin. 1 din Constituția României, care, contrar susținerilor din recurs, sunt de aplicabilitate generală.
Fiind stabilite aceste repere, nu au fost aduse de către pârât argumente pertinente care să justifice neacordarea sumelor cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât textul legal mai sus redat individualizează neechivoc cuantumul sporului, astfel încât sunt aplicabile toate principiile și textele legale de mai sus, la care s-a raportat Curtea atunci când a apreciat că reclamantul trebuie să se bucure de drepturile care au fost legiferate, dar care nu s-au acordat efectiv.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la greșita aplicare a normelor legale, cu ocazia admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât, deși activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, potrivit art. 14 și 18 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor buget, din această perspectivă neputând fi primită teza conform căreia ar putea fi obligat, în mod direct, în calitate de pârât, să plătească reclamantului drepturile ce fac obiectul cererii.
Nu este întemeiată nici susținerea referitoare la nelegalitatea dispoziției de actualizare a sumei datorate cu indicele inflației, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 1.082 Cod civil, aceasta fiind modalitatea cea mai eficientă de reparare a prejudiciului suferit de către reclamant prin neplata sporului, în perioada în care acordarea acestuia a fost suspendată.
Nu are, astfel, nici o relevanță faptul că pârâtul nu are o culpă pentru neacordarea acestor sume, temeiul obligației de actualizare constituindu-l hotărârea fondului, care trebuie pusă în aplicare ca atare.
În privința excepției reiterate în cuprinsul recursului declarat de către Ministerul Justiției, pe considerentul că acesta nu are decât calitatea de ordonator principal de credite, neavând nici un raport juridic cu reclamantul, Curtea apreciază că pârâtul trebuie să-și aducă la îndeplinire atribuțiile prevăzute de textul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, iar espectarea legii, în sens larg, precum și, specific, a dispozițiilor care recunosc dreptul reclamantului la plata sporului, se impune tuturor organelor din structura ministerului, indiferent dacă acestea sunt ordonatori principal, secundari sau terțiari de credite.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă celor trei pârâți, fiecare dintre aceste instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în cererea introductivă pentru a da posibilitatea reclamantului să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312.pr.civ. recursurile declarate urmează a fi respinse, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții PENITENCIARUL BISTRIȚA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 140/CA din 28 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./11.07.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
