Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1546/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1546/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și PENITENCIARUL CU REGIM . împotriva sentinței civile nr. 145/CA/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind și pe intimații - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul Penitenciarul Bistrița, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bistrița nu este legal timbrat.
Reprezentantul recurentului Penitenciarul Bistrița depune la dosar delegația de reprezentare, precum și chitanța nr. - din 18.06.2008 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, astfel că se constată că recursul este legal timbrat.
Întrucât partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului Penitenciarul Bistrița solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 145/CA/2008 din 28 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul -, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului -, reprezentat de Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul -, și în consecință a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamantului sporul salarial prevăzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, în sumă de 1.126 lei cu actualizarea sumei în raport de indicele de inflație până la data efectivă a plății și a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr. 945/C/2003, pe perioada septembrie 2004 - mai 2006, când plata sporului TBC a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului TBC în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute în Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului TBC.
În raport cu cele de mai sus, instanța nu poate primi apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâtul nu au făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu poate fi primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul constată că modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art. 4 din. nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odată prevăzut, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportată la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situează în afara raportului juridic de muncă dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plată, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, Tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor în calitate de ordonator secundar de credite și a Penitenciarului cu Regim . B în calitate de angajator să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul TBC pe perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizată cu indicele inflației la zi.
Pentru considerentele arătate rap. La art. 109 din Legea nr. 188/1999 rep.s-a admis acțiunea cu obligarea pârâților de ord. II - IV la plata sumei de 1.126 lei, ce au fost deja calculată de Penitenciarul Bistrița pentru perioada solicitată și care nu a fost contestată de către reprezentanții reclamantului, cu actualizarea acestei sume prin raportare la rata inflației până la plata efectivă, pentru o despăgubire integrală.
Cheltuielile de judecată, nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Penitenciarul cu regim închis B și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingeri cererii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul Penitenciarul cu regim închis Baa rătat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că drepturile solicitate de reclamant au natura drepturilor salariale nu ar fi făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului. Acest aspect nu a putut fi reținut, deoarece în însăși actul normativ indicat s-a condiționat acordarea lor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce, cu atât mai mult cu cât acordarea acestor drepturi a fost suspendată de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină.
În acest context " argumentul " de care s-a putut prevala, respectiv acela al necesității acordării în continuare a sporului, apărând ca fără suport legal.
Motivarea culpei unității pârâte ar rezulta din lipsa unor " diligente strict formale " nu poate constitui un argument pertinent care să justifice admiterea cererii reclamantului și acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflație.
Fața de admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor pârâtul arată că în speță se omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea protector, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite ( MJ în speță ) precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, s-a apreciat că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special. Față de cele expuse, transpare fără dubiu calitatea procesuală pasivă a MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar în lipsa unor raporturi directe dintre aceste autorități administrative și reclamant, aspect pe care îl reține și practica judiciară în materie a Curții de APEL CLUJ: decizia nr. 2.223/05.12.2007 a CA în Dosar nr. 3.665+ -, Decizia nr. 1.815/17.10.2007 a CA în. nr-.
Rezultă așadar că tuturor acestor instituții le revin în mod direct sau indirect obligații în asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și controlând modul de folosire a acestora.
La rândul său pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii față de acesta și a reținerii că excepția lipsei calității procesuale pasive este fondată iar maniera în care instanța de fond a soluționat această apărare este nelegală. Se reiterează aceleași motive ca și cele susținute prin întâmpinare în sprijinul acestei excepții depusă la instanța de fond ( 31-33).
Examinând recursurile, în limitele precizate în memoriile din recurs și ținând seama de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul cu regim închis B, referitor la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată sentința ca legală și temeinică.
Ministerului Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
2. În legătură cu fondul cauzei Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură vagi și flexibile astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 corelat cu prevederile art. 20 alin. 3 și ale art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
3. Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, deși se poate afirma că între reclamanți și acesta nu există un raport juridic nemijlocit de drept material pe care să se poată fundamenta apoi un raport juridic de ordin procesual/conflictual ce ar urma să fie tranșat de instanța competentă, totuși se poate reține că tribunalul a statuat corect atunci când a reținut că acest pârât este ordonator principal de credite bugetare, având rolul de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa pentru a le înainta apoi Ministerului Economiei și Finanțelor. Deși pârâtul nu a fost obligat concret la plata drepturilor salariale către reclamanți, rolul său este important în executarea concretă și efectivă a sentinței în realizarea concretă a drepturilor recunoscute și concretizate în favoarea reclamanților și din perspectiva aplicării dispozițiilor OUG nr. 22/2002.
Așadar, se poate afirma că sentința prin care s-a statuat că pârâtul are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății nu este greșită și, prin urmare, ținând seama de considerentele de mai sus, recursul pârâtului ce vizează această chestiune urmează a fi respins reținând și incidența dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 1 pr.civ.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM ., împotriva sentinței civile nr. 145/CA din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact. 2EX./30.06.2006
Jud.fond..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
