Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 155/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 155/
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.1005/CA din 11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1005/CA din 11.11.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ admis în parte acțiunea formulată de reclamantele -, - și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană De Pensii B și în consecință, pârâtul a fost obligat să acorde reclamantelor și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 1.09.2008 - 11.11.2009,și in continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau până la modificarea situației de fapt și/sau de drept, sume actualizate cu indicele inflației și dobânda legală aferentă până la data plății efective; pârâtul a fost obligat să acorde reclamantei suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 13.10.2008 - 11.11.2009 și in continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau până la modificarea situației de fapt și/sau de drept, sume actualizate cu indicele inflației și dobânda legală aferentă până la data plății efective; s-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de funcționar public in cadrul pârâtei, aspect necontestat de pârâtă, și rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Legea 164/2004,pentru anul 2004,OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Tribunalul, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2004-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Pârâtul a fost obligat la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamantele au solicitat și obligarea pârâtului la plata indicelui de inflație aferent sumelor datorate de acesta, cerere care este fondată, urmând a fi obligat pârâtul, aceasta fiind de natură să acopere rata inflației ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Deși reclamantele au solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor, tribunalul nu a acordat procentual aceste drepturi având în vedere că procentul nu este stabilit de legiuitor, iar practica judecătorească invocată de reclamant nu constituie izvor de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că trebuia introdusă în cauză și CNPAS B care este ordonator principal de credite și îi pune ei la dispoziție fondurile necesare; prin Legea 330/2009 privind salarizarea unitară prevederile art. 31 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 s-au abrogat; iar Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii și au arătat că aceste suplimente nu pot fi acordate.
La dosar au depus întâmpinare intimatele reclamante solicitând respingerea recursului. Se arată că se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului, dar și s-ar produce o discriminare față de alți funcționari publici dacă nu li s-ar acorda aceste sporuri.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază că recursul este fondat.
Reclamantele -, - și, funcționari publici la Casa Județeană de Pensii B au solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii B la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Potrivit art. 129 alin 6 Cod procedură civilă "n toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
Judecătorul fondului nu putea să se pronunțe și cu privire la CNPAS aceasta nefiind chemată în judecată. Se respectă și principiul disponibilității părților, reclamantele au stabilit cadrul procesual și prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale.
Critica recurentei privind acordarea suplimentelor și pentru viitor după data de 11.11.2009 este întemeiată. Prin art. 50 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ( publicată în Monitorul Oficial nr. 762 în 9.11.2009) prevederile art. 31 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 s-au abrogat. Aceasta este "modificarea situației de drept" ce se impunea a fi avută în vedere la pronunțarea hotărârii.
Pentru perioada anterioară acestei date Curtea constată că prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 880 din 16.12.2009.
Conform art. 329 alin 3 Cod procedură civilă "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Față de aceste dispoziții, dar și având în vedere data numirii în funcția publică a reclamantelor, sfârșitul anului 2008, dată la care aceste dispoziții privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu erau suspendate, iar reclamantele nu au contestat în condițiile legii încadrarea, curtea constată că prin respingerea acțiunii acestora nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului, și nici nu se produce o discriminare față de alți funcționari publici. Reclamantele nu sunt în aceiași situație de fapt și de drept cu alți funcționari publici care au primit prin hotărâre judecătorească aceste suplimente.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamantelor ( tribunalul a respins doar petitul privind stabilirea cuantumului de 25% pentru cele două suplimente).
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1005/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B având ca obiect obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare începând cu 1.09.2008 la zi actualizată cu rata inflației și dobânda de referință a BNR și în continuare.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 23.02.2010/dact.VP 25.02.2010/6 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
