Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 156/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr.3945 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE -BIROUL TERITORIAL DOLJ - PRIN PREȘEDINTE și intimatul pârât ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE -BIROUL TERITORIAL DOLJ - PRIN PREȘEDINTE a solicitat, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct.2 din OG nr.38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în MO nr.65 din 2 februarie 2003, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși legal avea dreptul, la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu de la intrarea în vigoare a OG 38/2003, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent nu s-a acordat.
Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamanta că nu echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.41 alin.2 din Constituția României, revizuită, art.28 lit."e" din Legea 360/2002 și art.37 pct.2 din OG 38/2003.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației.
In motivare a arătat că este funcționar public cu statut special -polițist la IPJ D și în conformitate cu art. 6 din OG nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003, beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. Că acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004. A precizat că prin suspendare nu se poate aprecia că aceste drepturi nu ar fi existat, considerent care este întărit de faptul că plata acestui spor a fost reluată în anul 2006.
A învederat că dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Prin sentința nr.3945 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004,2005, 2006 și a sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG38/2003 pentru anul 2005, sume actualizate la data plății.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special - polițist și, conform Legii 360/2002, are dreptul la spor de fidelitate.
A avut în vedere tribunalul că acordarea sporului de fidelitate a fost suspendat prin OUG nr.118/2004 R, numai pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, situație în care la încetarea suspendării dreptul la acțiune devine actual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul IPJ D, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul IPJ Daa rătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.9 alin. 7 din Legea 507/2003 și dispozițiile art.8 alin.7 din Legea 511/2004, în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004 și respectiv 31 decembrie 2005, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, suspendarea drepturilor pretinse fiind menținută de Legea bugetului pe anul 2006, nr.379/2005.
A mai susținut recurentul că invocarea de către prima instanță a prevederilor art.41 din Constituție care consacră dreptul la concediul de odihnă este greșită, întrucât neacordarea primei de concediu nu aduce atingere acestui drept, prima constituind un beneficiu în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin.1 din OG 38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate recurentul pârât a susținut că în anul 2005, art.6 din OG nr.38/2003, privind sporul de fidelitate a fost suspendat, că prin Legea 511/2004 ordonatorii principali de credite au fost obligați să se încadreze în cheltuielile de personal menționate în anexele la lege, că acordarea drepturilor prevăzute în această ordonanță se poate face numai în limita fondurilor bugetare.
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004.379/2005 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
Referitor la motivul de recurs privind plata sporului de fidelitate, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Sporul de fidelitate face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al polițistului.
Motivul de recurs privind suspendarea acordării sporului de fidelitate prin OUG nr.118/2004 este neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul Secțiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de bază al polițiștilor".
În cadrul acestei sancțiuni se prevăd componentele salariului polițistului. Astfel, polițiștii primesc, pentru activitatea desfășurată, salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc. Alături de salariul aferent funcției, polițiștii primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, și nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese că "polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 13% din salariul de bază".
Examinând structura normei juridice enunțate, Curtea constată că aceasta are o ipoteză relativ determinată, pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de polițist a reclamantului.
Dispoziția normei analizate stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul polițistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fără a abroga dreptul, fără a-l înlătura.
Dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care mențin pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Și motivul privind condiționarea plății sporului de fidelitate, de existența fondurilor este neîntemeiat.
Interpretarea art.57 din OG nr.38/2003 nu poate fi făcută în sensul că plata tuturor drepturilor salariale este condiționată de existența fondurilor.
Dacă s-ar admite această teză ar însemna că inclusiv salariul de bază să nu se plătească decât în limita fondurilor.
Ori o astfel de abordare este în afara legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni legislației naționale analizate mai sus, dar și interpretării art.6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual, constituie neîndeplinirea de către acesta a unei obligații legale.
Așa cum recent s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul îndeplinirii unei obligații legale, "statul nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat în această privință cu unangajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat".
Alături de aceste considerente, Curtea mai are în vedere și faptul că plata sporului de fidelitate este prevăzută imperativ, și nu supletiv.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr.3945 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Tehn. 2ex/29.01.2008
Jud. fond /
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
