Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1592/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1592/2008
Ședința publică de la 9 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile formulate de către pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SĂLAJ, chematul în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, împotriva sentinței civile nr. 515 din 7 martie 2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu reclamanții, I, și pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2008 fiind consemnate în încheierea din acea zi, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2008, apoi pentru data de 2 iulie 2008 iar mai apoi pentru data de 9 iulie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 515/07.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- s-au respins excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea reclamanților, I, și, în calitate de funcționari publici din Cadrul Tribunalului Sălaj, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și, în consecință au fost obligați pârâții I-III să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu 01.01.2005 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație calculat la data nașterii dreptului până la data plății efective, pentru perioada 2005 - 2007 totalul brut actualizat cu indicele de inflație după cum urmează: - 14.089 lei, - 9.942 lei, - 4.834 lei, - 4.096 lei, I - 3713 lei, - 3.204, - 994 lei, - 1037 lei, - 1058 lei și - 917 lei.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților - care au și ei obligație legală a păstrării secretului profesional - apare discriminatorie, din perspectiva prevederilor art. 16 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Tribunalul Sălaj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea cererii de recurs, recurentul Tribunalul Sălaja relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, întrucât dreptul la sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor nu este unul recunoscut de lege, nefiind reglementat de nici un act normativ în vigoare.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a relevat în cuprinsul recursului că în mod greșit prima instanță a reținut că nu este fondată excepția calității procesuale pasive, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, s-a relevat că solicitarea reclamanților excede actualului cadru legislativ.
Recurentul Ministerul Justiției, prin recursul exercitat, a învederat că extinderea pe cale judiciară a sferei beneficiarilor unei norme juridice, ca urmare a reținerii unei stări de discriminare instituite prin lege, ori prin ordonanțe, echivalează cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat, precum și cu o încălcare a dispozițiilor art. 61 din legea fundamentală.
S-a arătat că nu există nici un act normativ în vigoare ce să prevadă ori să garanteze dreptul funcționarilor publici de a primi spor de confidențialitate.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Sălaj, Departamentul Economico Financiar și Administrativ.
Printre obligațiile lor de serviciu se numără și aceea de a respecta secretul cu privire la informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor, care nu sunt destinate publicității. Conform art. 149 alin. 2 lit. e din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, încălcarea acestei obligații constituie abatere disciplinară.
În cazul altor categorii de funcționari publici, care au de asemenea obligația păstrării secretului profesional, legiuitorul a instituit un spor de confidențialitate de 15%. Este cazul spre exemplu, funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din Legea nr. 444/2006), al funcționarilor publici din aparatul de lucru a Guvernului, Administrației Președințiale, CNSAS, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ (art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007). De același drept beneficiază și membrii plenului, precum și alte categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002).
În mod greșit prima instanță a reținut că neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților - care au și ei obligația legală a păstrării secretului profesional - apare discriminatorie din perspectiva prevederilor art. 16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În speță nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul funcționarilor publici din cadrul instanțelor de a primi spor de confidențialitate.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențiale sunt expres prevăzute de lege. De principiu, acestea sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Astfel, art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protocoalele adiționale la această convenție, ratificată de România prin Legea 30/1994 statuează că "Exercitarea drepturilor și Iibertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, În special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație." Iar art. 16 din Constituție prevede la alin 1 ca "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Însă pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezenta recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor: nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin niciun act normativ în vigoare, nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006 consacră expres la art. 1 că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. ", astfel ca nu poate fi aplicat în speța câtă vreme nu exista niciun text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat in jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei), "nu are o existență independentă, întrucât are efect doar in relație cu drepturile si libertățile protejate de prevederile Convenției si Protocoalelor sale.", or dreptul la diverse sporuri nu este În mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Dreptul la sporul de confidențialitate nu face obiectul reglementării constituționale din art. 16. "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Curtea Constituționala a statuat în repetate rânduri că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si aparate de Constituție".
Consiliul Național pentru Combaterea discriminării în hotărârea nr. 232/29.08 2007 statuat că "diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității".
În speță nu există discriminare în raport cu prevederile art. 1 alin 3 din nr.OG 137 care prevăd că "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Actele normative la care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (salariați ai CNCD, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi funcționarilor publici încadrați la instanțe.
Funcționarii publici reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 188/1999, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. nr.OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici si anume "funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ."
Legiuitorul a avut în vedere doar o anumite categorii de funcționari publici, care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului, enumerate limitativ în actul normativ special care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că nu pot fi reținute susținerile instanței de fond cu privire la discriminarea funcționarilor publici față de alte categorii de salariați din sistemul bugetar.
Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari si alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța si complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile si salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora Ii se acordă.
Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii si nici discriminări.
Mai mult, datele și informațiile despre care se face vorbire in actele normative invocate de reclamanți și reținute de instanța de fond în motivarea hotărârii nu sunt de aceeași natura și nu au același regim.
OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și Legea nr. 656/2002 privind prevenirea sancționării banilor au în vedere informațiile clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate",
Hotărârea nr. 387/2005 a pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești se referă la informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor, care nu sunt destinate publicității, fără a le defini.
Este deci evident ca față de situațiile obiectiv diferite, legiuitorul a înțeles sa adopte soluții legislative diferite în ceea ce privește remunerarea și acordarea sau neacordarea diverselor sporuri, fără a se putea pune problema vreunei discriminări.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312.pr.civ. raportat la art. la art. 304 pct. 9.pr.civ. va admite recursurile declarate de Tribunalul Sălaj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 515/07.03.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 515 din 7.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex./23.07.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
